3,686 matches
-
sunt făcute aceste semne, astfel că oriunde ar putea rătăci sau adormi, el va fi permanent în legătură cu acest moment. La atingerea făcliilor el țipă și încă o dată se trezește alergând peste pământurile Fotse, pământul care a devenit pentru el pământul ororilor. Trece peste un loc în care s-a instalat un cadru de lemn pe care trupurile hamalilor Idris, Ali și Danjuma au fost întinse cu burțile spintecate și intestinele rulate pe bețe pentru a se găsi substanța vrăjitorilor. Este din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
băgat și în foc pentru mine. Chiar dacă de multe ori discutam în contra dictoriu sau ne contraziceam cu vehemență, eram libere să ne împărtășim părerile, fără să ne simțim vreodată jignite atunci când nu coincideam în modurile noastre de a gândi. Ce oroare ar fi fost să nu putem fi noi însene, să trăim într-o continuă ipocrizie, cum făceau atâția în jurul nostru... Doamne, cum râdeam împreună, parcă ni se deschidea tot cerul, ce potrivire lăuntrică era între noi! Ce fericire să poți
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
le presimt pe aproape, sub straturi de ani, de viață trăită... Încep să recitesc, și curând sentimentul de vinovăție începe să se atenueze: Da, desigur, îmi reamintesc, iată cronicile istorice shakespeariene, sânt într-adevăr pasionante, comediile strălucitoare, Titus Andronicus, o oroare, dramele, mărețe, impresia de ansamblu, sublimă... Andromaca lui Racine, plină de vigoare și scrisă parcă astăzi, cu acel dublu conflict, Orest, Hermiona―Andromaca, iar Britannicus probabil că trebuie mai bine văzut la teatru, lectura fiind greoaie; Neron, al lui Suetonius
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Nu cred că Îmi era frig. Nu-mi era frică. Adică, să ne Înțelegem, nu-mi era o frică obișnuită. Sufeream de o ciudată fascinație a fricii imense și totale care mă cuprinsese. Nu teamă, neliniște, panică, angoasă, spaimă, sperietură, oroare sau groază, ci o frică dincolo de fire, aproape palpabilă, o frică atât de uriașă și de neclintit, Încât, paradoxal, Începuse să mă liniștească: știam cu siguranță că voi muri și această certitudine aproape că mă Împăca. Am căutat ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de orătănii, distilarea de rachiu, negoțul cu alimente pe sub mână prin orașele mai apropiate. După revoluție, neliniștea și setea de dreptate i se ascuțiseră. Strigase În piețe publice, scrisese În presa liberă o seamă de articole, tipărise o carte despre ororile Închisorilor bolșevice, dăduse statul În judecată la o curte internațională. Nu-l luase mai nimeni În seamă, cei care reprezentau autoritățile - de la amărâtul de primar peste câteva sute de suflete până la miniștri - erau ocupați să fure și apuce cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Urmează trecerea Nistrului (februarie 1942), gerul rusesc, preocuparea de a nu-i asupri pe ostași și de a nu afecta populația civilă (Mereu îi sfătuiesc pe oamenii mei să fie corecți cu populația civilă, care îndura cu stoicism rigorile și ororile războiului). Apariția fetiței (noiembrie 1942) este necesara și așteptata lumină în întuneric! Noiembrie 1943: aflat în dispozitiv la Limanul-Bug-Nipru, trăiește la modul dramatic retragerea spre Odessa. În fine, iată momentul de cumpănă din aprilie 1944: rănit grav la brațul stâng
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că anglo-americanii sunt implicați în conflictul „Canalul de Suez” din Orientul Apropiat, Uniunea Sovietică intervine nestingherită în zdrobirea brutală a contrarevoluției ungare. Tineretul universitar din București, Iași precum și alte centre protestează. În București mai ales, se ia atitudine hotărâtă împotriva ororilor săvârșite pe străzile Budapestei. Poetul N. Labiș devine purtătorul de drapel al generației tinere, în jurul lui grupându-se un număr de tineri scriitori și ziariști. Alarmată la maximum, Securitatea trece la asasinarea lui Labiș și supravegherea atentă a tuturor celor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
din noapte. După ani, autoarea încă nu poate uita urletele celor schingiuiți, nu uită târșâitul picioarelor înlănțuite, nu uită deținutul zidit de viu în celulă, nu uită femeia deținută cu ochiul stors, ori simulările de execuție prin împușcare și alte orori și atrocități. Nu uită că a dat o declarație să nu divulge nimic din ce a văzut și pătimit, nu uită că la căsătorie a trebuit să ceară învoire de la căpitanul-securist Prodan. Nu poate uita că arăta ca o umbră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nu uită că, privindu-se în oglindă, zărește propria imagine ca pe o persoană străină cu obrajii brăzdați cu șanțuri și cicatrici săpate de sarea plânsului, ca o adevărată hartă a durerii. Și din infernul pușcăriei, cu chinuri suferite și orori îndurate, își amintește și de un strop de omenie a unui gardian care-i oferă o ramură de liliac înflorit pe care i-a înapoiat-o la ieșirea lui din schimb, la fel de proaspătă ca la primire, fiindcă a scăldat-o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
-l amuza câtuși de puțin. De fapt, părea chiar dezgustat. — Când ți-ai pierdut simțul umorului? l-am întrebat eu uluită. Ești la fel de rău ca Brigit. N-am de gând să răspund la așa ceva, a șuierat el. După care, spre oroarea mea, m-a anunțat că relația noastră s-a terminat. Am simțit că îngheț din cauza șocului. El o termina cu mine? — Dar de ce? l-am întrebat în timp ce fiecare celulă a trupului meu striga „NU!“. Ai întâlnit pe altcineva? Nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu știu. —Ei, ăăăă, poate o linie-două de cocaină... —Cocaină! a spus mama cu răsuflarea tăiată. Părea absolut șocată, iar eu am simțit că-mi vine s-o pocnesc. Nu înțelegea. Făcea parte dintr-o generație care se cutremura de oroare doar atunci când auzea pomenindu-se cuvântul „droguri“. —E mișto? m-a întrebat Helen, dar am ignorat-o. — Nu e așa de rău pe cât sună, am pledat eu. Nu sună deloc rău. îmi doream ca Helen să dispară. —E inofensivă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
holbat una la alta cu niște priviri tâmpe, după care am explodat din nou. — Ce tupeu pe capul lui! am chițăit eu printre lacrimile care-mi curgeau pe obraji de-atâta râs. — Cine se crede? a hohotit Brigit. Apoi, spre oroarea mea, l-am văzut pe Luke detașându-se de ceilalți și, cu același mers degajat cu care se deplasa de obicei, îndreptându-se către noi. —Dumnezeule, am fornăit eu, vine încoace! înainte ca Brigit să-mi poată răspunde, Luke stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca să vedem mai bine. în timp ce priveam, în tăcere, căsoiul întunecat, în stil gotic, care se ridica în mijlocul unui peisaj posomorât de iarnă, mi-am dat seama că mi se pusese un nod în stomac. —Janey, arată ca o casă a ororilor! Helen părea impresionată. La drept vorbind, eram puțin îngrijorată. Chiar trebuia să arate ca o casă de nebuni? Casa arăta și așa înfricoșător, dar, ca să fie și mai rău, era împrejmuită de un zid înalt de piatră și de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mie biscuiți? a mai strigat peste umăr. Nu știu, am spus eu nervoasă. După care m-am îndreptat spre sala de mese. Coridorul era plin de copii fericiți care se băteau între ei și spărgeau tot felul de lucruri. Spre oroarea mea, am alunecat pe un căluț de jucărie și-am căzut grămadă. Dar, ca într-o înregistrare cu un bloc dinamitat pe care o vezi de la coadă la cap, am reușit să sar la loc, în picioare, aproape înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că a trebuit să i se pună patruzci și opt de copci... NU! a urlat Emer acoperindu-și ochii cu palmele. Nu-mi venea să cred ce auzeam. Să minți în legătură cu cantitatea de alcool e una, însă eram oripilată de ororile de care Emer îl acuzase pe Neil. Neil a privit-o pe Emer în timp ce aceasta stătea pe scaun și suspina. Toată lumea arăta la fel de șocată pe cât mă simțeam și eu. M-am răsucit în scaun simțindu-mă cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care s-a forțat să termine fraza: —... din dimensiunile de dictator, a bolborosit el. — Până la urmă, nu e decât un ziar, am spus eu cu o veselie forțată. Nu e o problemă supradimensionată, cu greutate. Nu-i mare scofală! Spre oroarea mea, cuvintele „supradimensionată“ și „cu greutate“ mi-au ieșit pe gură mult mai tare decât intenționasem. Simțeam stropi de sudoare pe buza de sus. Oare o văzusem într-adevăr pe Angela tresărind? Apoi Fergus, care încercase să arbitreze disputa Don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de ace! Ha, ha, ha! Vrei să-ți faci tu injecția? HA, ha, ha! Ți-ai adus garoul tău? Ha, ha, ha! Cel puțin n-o să trebuiască să împarți acul cu nimeni, ahahahahaha! Asudam îngrozită. Individul se înșela amarnic. Aveam oroare de ace. Și eram terifiată de grozăviile care aveau să vină. Tot corpul mi-a înțepenit atunci când doctorul mi-a ridicat buza și mi-a înfipt vârful ascuțit al acului în pielea sensibilă a gingiei. Din cauza durerii, în timp ce lichidul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi extind clădirea, când Chaquie a început să cânte „La mulți ani, domnule Președinte, cucușu“, de parc-ar fi fost Marilyn Monroe. își legăna posteriorul și-i arăta directorului decolteul... Am aruncat o privire către Chaquie. Chipul ei exprima numai oroare. Eram cuprinsă de un sentiment amestecat, de milă și bucurie. —...băuse toată după-amiaza. Dar când am întrebat-o dac-a luat ceva la bord, m-a mințit și-a zis că era perfect trează. Și un copil și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke al meu. Chipul îi era nehotărât. Luke n-a sărit pe mine, nu m-a sărutat și nu m-a învârtit prin cameră. Am început să-mi amintesc îngrozitoarea scenă finală când o terminase cu mine. Apoi, chircită de oroare, mi-am adus aminte de chestionar. Venise personal. Cum de putusem să cred c-o să-l pot evita? —Rachel. Salutul neprietenos din cap și faptul că nu-mi spusese „păpușo“ mi-au dat de înțeles că Luke nu venise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
literalmente de frică. Era cel mai groaznic lucru care mi se putea întâmpla. M-am întrebat dacă așa se simțiseră și cei care fuseseră închiși în celule izolate fonic pentru a fi torturați de Inchiziție. Când își dădeau seama ce orori îi așteptau, dar tot nu le venea să creadă că totul avea să se întâmple cu-adevărat. Să li se întâmple chiar lor. Nu unui prieten. Nu unui coleg. Nu fratelui. Nu fiicei lor. Ci lor înșile. O cunoști de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aprobarea tuturor celorlalți și compania lui Luke. Mi-am amintit de seara aceea în care mă dusesem cu Luke la o petrecere. Mă simțeam în siguranță fiindcă știam că nici unul dintre cunoscuții mei n-avea să fie acolo. Dar, spre oroarea mea, prima persoană pe care am văzut-o a fost Chloë, una dintre acolitele Helenkăi. înnebunită de panică, m-am întors pe călcâie și am părăsit încăperea. Luke m-a urmat uluit. — Ce s-a întâmplat, păpușo? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că Shelley avea o fobie față de boala asta. Dr. Cox avea cu certitudine o asemenea fobie. Stătea într-un colț și bolborosea repezit, iar directorul-adjunct îl îndemna să se adune. — O expresie bine aleasă, remarcă dr. Board, acoperind icnetele de oroare stârnite în timp ce Judy, care acum era în mod clar gravidă în luna a douăsprezecea, își continua transformarea. Minoic timpuriu, nu ți se pare, Mayfield? Dar dr. Mayfield rămăsese fără grai. Se holba înnebunit la vaginul în expansiune rapidă, care acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mai vrea să vrea? Sau ce? Fiecare se simte același, de demult și dintotdeauna, deși știe că nu mai e... străinul din noi, silit să se accepte străin... de propriul trup, nu doar de sufletul îmbătrânit și de mintea năclăită? Oroarea de propriul trup? Da, istețul Marga ar fi în stare de o astfel de isteață întrebare. Acea secretă timiditate pe care o aveam, ca adolescenți, și pe care o regăsim în preajma adolescenților, Herr Doktor? O potențialitate, doctore, un tremur. Camaraderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
epileptic, pe spinarea ei îngustă, asmuțit de gâtul ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată, câinoasă, care să vindece oroarea de propriul trup înstrăinat și de numele înstrăinat și de sufletul înstrăinat în lumea înstrăinării. Dum-dom-dom-dom-dum, Dominic și ri-ri-rina, roșcata rabiată. Cadența pustiului, dom rina, domirina, dum dom ri rina, domiri, până la stingere. Letargici apoi, pacificați, întinzându-se unul lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trecutul devorat, devorator. Monstrul tricefal, domnule!, cum l-au propus egiptenii pustiului și ai Nilului. Renașterea, da, renaștererea europeană, europeană, domnule, renașterea noastră europeană a introdus șarpele. Șarpele, spirala timp. Corpus serpentinum... monstrul tricefal capătă trupde șarpe. Nu mai este oroarea făcută să sperie, nu, nu, monstrul își recapătă dimensiunea reală, la picioarele omului. La picioarele omului, Bombonel! Pentru că adevărata divinitate ești dumneata, Bombonel, vulnerabilul homo... adus în centrul secvenței, sub chipul lui Apollo. Așa l-a văzut renaștererea noastră. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]