KorAP: Find »[drukola/base=os & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...73 74 75 ...845 >

21,114 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

subțire, cu coaja albicioasé și-l culcé jos, În pédure, și-l mésuré cu pasul. Era un lemn de optsprezece pași, drept și frumos, pe care Nicolai Arsenievici Îl duse În spinare cu greu, céci era verde. Îl apésa pe oasele umérului și-i roase puțin pielea, și-i Înroșise gîtul. Un lemn de frasin de optsprezece pași, pe care Nicolai Arsenievici Îl duse În ogradé și-l trînti dupé casé. Era un lemn bun pentru o scaré mare. Șasa se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
odaté vreo doué vergi din astea peste cap și nu i-a venit sé plîngé. Dar dacé o sé creascé mare, Șasa o sé-i apuce de piept și o sé-i trînteascé pe toți sub gard, pîné o sé le rupé oasele. Soarele Începu sé ardé și Șasa Își scoase jachetă, rémînÎnd În cémașé. VÎntul bétu puțin și colțurile cravatei se mișcaré. Unul chiar Îi trecu peste umér. Șasa ar fi vrut sé se uite cum Îi fîlfîie cravată, dar Își zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
da mai multé Însemnétate sau nu se știe de ce, era marcaté de cîte un dangét de blide. - Mai Înainte trebuie sé știi sé furi și pe urmé sé furi! Alexandr Timofeevici Își scoase mîinile de sub cap, se ridicé În capul oaselor și deschise ochii. - Pantalonii! Unde-s pantalonii, Marusea? - Unde ți-s pantalonii? Acolo unde i-ai lésat! Unde i-ai lésat, de-acolo și ie-i! Alexandr Timofeevici Își dédu seama cé pantalonii erau pe el și abia dupé ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296

l de o rg an iz ar e, p rin s ep ar ar ea c on tro lu lu i in te rn și a ud itu lu i in te rn , nu p re su pu ne c os tu ri su pl im en ta re p en tru a ct iv ităț ile d e co nt ro l sa u in sp ec ție , d eo ar ec e st an da rd el e in

Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ (2008) [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

talie, aruncată pe-un umăr și lăsată să spînzure pe spate: "Știi ce spune asta? Suivez-moi, jeune-homme!" Mama a bătut din gene, dar, printr-o alchimie numai de Iordan cunoscută, rățușca urîțică s-a preschimbat în lebădă. Melodioasă. De la melodioasele oase ale gîtului pînă la melodioasele glezne. Cel mai frumos trandafir baccara din grădină a întregit metamorfoza adolescentei mălăiețe. Fardul îmi înfiora întîia oară pleoapele; mersul, din cauza pantofilor escarpen ai mamei, era nesigur. Așa călca și Mica Sirenă, după ce și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
înainte Cu plutonul tău către apus; Mi-ai vorbit în calda limbă rusă, Știu acum, tovarășe, ce-ai spus". Tano e neliniștit de zvonul copiilor de pe stradă. Îi plac copiii, se hîrjonesc împreună, dar îl feresc de darurile lor în oase. N-are voie să mănînce așa ceva la vîrsta lui. În ani cîinești, e mai bătrîn decît mine. Șezi, îi spun. Mă mîrîie: Doar n-o să stau ca dogii lui Hette. Cultivatul meu Tano îi știe pe cei doi cîini sculptați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ajutat Iordan și cu tata să traversez "vremurile noi", "de tranziție" și acelea. Ei înșiși "se sustrăgeau" cu greutate politizării. Și se politiza orice, chiar și muzica simfonică. Păstrau anevoie o aparență, să nu vadă ai lor că le trecea os prin os. Mai ales copilăria a fost ecranată de tătișor. Tata nu era atît de acid. Mai conciliant din fire, îndulcea tonul: "Nu te inflama pentru toate micimile, Iordan". "Eu nu cînt în struna lor. Refuz partitura". "Am refuzat ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
și cu tata să traversez "vremurile noi", "de tranziție" și acelea. Ei înșiși "se sustrăgeau" cu greutate politizării. Și se politiza orice, chiar și muzica simfonică. Păstrau anevoie o aparență, să nu vadă ai lor că le trecea os prin os. Mai ales copilăria a fost ecranată de tătișor. Tata nu era atît de acid. Mai conciliant din fire, îndulcea tonul: "Nu te inflama pentru toate micimile, Iordan". "Eu nu cînt în struna lor. Refuz partitura". "Am refuzat ce trebuia refuzat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
drept par sintetice. Tano descrie volute amețitoare în jurul ei, parcă ar dansa amîndoi. Poate și-o închipuie ca pe-o setteriță, cu părul ei roșu, lucios, căzînd ca sabia pe spate. Poate că Șichy strălucește pentru el în felul unui os interzis. Tare-ar ronțăi-o. Tare i-ar linge gleznele. Îmi place să le urmăresc jocul, joaca, de pe banca de sub măr. Din banca mea. Ai să vezi, Șichy, ai să vezi: buclele se-ntind, părul se rărește, mișcările se răresc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
cu răbdare și tărie pe linia de tramvai și a așteptat să-l calce. Nu pare întîmplare adevărată? Este. E o întîmplare din nepătrunsul mister al vieții de cîine. Am răcit, de vreme ce mă doare rău spatele. Ah, presiunea vîrstei pe oase. Șichy se joacă vioi cu Tano. E frumoasă fata asta subțire și delicată ca iarba. Nu vreau să vadă amestecul de resemnare și de disperare cu care-o privesc. Invidie? Nu-mi place sentimentul, e din aceeași familie cu gelozia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
un zid între noi. Încă doare momentul de sfîrșit de vară '79. Știam așa de bine, așa de trist că vrea să fugă de mine. Îl visasem cu trupul zdrobit de un tren mărfar, eu punînd la loc capul și oasele, vărsînd dintr-o cană înaltă sînge, pe tăietura gîtului. "S-a întîmplat ceva?" Nu, dacă mă iubești. M-am recăsătorit". Ies în curte. Vișinul îmi pune-n palmă o frunză (ca să fie și o culoare la începutul ăsta de zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
cu ochiul stîng: Dreptul i-i pe ducă și el, mamă dragă". Cordule, corduțule, nu mă da de sminteală. Bandă albă. "Liniște", cum numesc sunetiștii banda neînregistrată. Mă enervează cuburile de gheață ciocnindu-se în paharul lui Mitiță. Parcă-s oase. Cămașa are un nasture care atîrnă. Mă atîrn și eu de nasturul acela, să nu-i văd gura știrbă, rostogolind povești dezlînate. Am unșpe mîțe, mamă dragă. Una dintre ele mi-a fost precis iubită. Rămîne visător cîteva secunde, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
fi împins cineva mîna, să desenez literele. Parcă inventam, atunci, alfabetul. Nu prea mai eram eu. Nici Brăduț nu mai era Brăduț. Venise însoțit de una dintre iubirile lui (nu-și ascundea înclinația sexuală rebelă): un sculptor de miniaturi în os, în fildeș, în calcar. "Cum se folosește toaleta asta? Se trage de lanț? M-ai adus aici, în România, să trag de lanț? Nimeni în Franța nu mai are așa ceva, Bradutz". M-au făcut și mă simt tot timpul ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
urmă, de tot ce rămăsese de la Iordan. Cristoase, ce jenant era modul de a-și lăuda miniaturile! Venera numărul impar, adică pe el însuși. Vrei s-o cumperi, Iordaná?" și-mi arăta o porcărioară de satyr priaptic, din praf de oase. "Nu-i mirobolant?" se extazia Brăduț. Microbolant da, era. Lui și Turnul Eiffel i se părea penisul lui Hercule. Se topea. Părțile emoționale erau hămesite după Patrick. Micile ironii ale vieții. Tatăl trecea din femeie în femeie, ca Ulise dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de finiș de secol. Ce faci, Iordanco? mă strigă Tano, de-afară. Stai cu botul pe visele alea de tinerețe? Ce să-ți fac dacă lași amintirile să te hămăiască? Io cum să te apăr? Da, Tano, sînt încrucișate ca oasele, cele două oase de sub capul de mort: Atenție, pericol. În varianta lui Ion Mircea: Totul e-n ordine. Veniți, a înflorit privighetoarea și liliacul cîntă". În varianta Mircea Ivănescu: "privighetoarea înflorește chiar, și tufa unde se ascunde/cîntă". Nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
secol. Ce faci, Iordanco? mă strigă Tano, de-afară. Stai cu botul pe visele alea de tinerețe? Ce să-ți fac dacă lași amintirile să te hămăiască? Io cum să te apăr? Da, Tano, sînt încrucișate ca oasele, cele două oase de sub capul de mort: Atenție, pericol. În varianta lui Ion Mircea: Totul e-n ordine. Veniți, a înflorit privighetoarea și liliacul cîntă". În varianta Mircea Ivănescu: "privighetoarea înflorește chiar, și tufa unde se ascunde/cîntă". Nu era nimic în ordine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
a farfuriei, între bolul cu supă de ceapă și ficatul în sînge; sechestrată între mille feuilles. Mi se părea că pe mine mă potrivea Iordan de sare, mie îmi pocnea clavicula în dinți, pe mine mă desfăcea pe îndelete de pe oase. Nu din chiflă mușca el. Dădea la o parte un castron pentru altul: fricassée de pui la Ambasador, în țipăt de păuni; pentru pește à la Suisse, la Pescăruș; friptură cu afine și mere, la Berlin, pentru imposibilii cartofi noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
inimi, două inimi". Ca lui Nichita Stănescu. Poetul blestemat de Fatum să le poarte sub coastă pe amîndouă. Un ochi, Ochiul, e pentru mine. Știe și ea, m-a văzut în atîtea tablouri. Pînă să mă cunoască în carne și oase, mă cunoscuse în... albume și oase. La "Rusalinul" meu ultim, unde semăn cu o mașină veche de scris, se uită cu o tristețe nedisimulată: "De ce ești supărată, Șichy?" "Nu-s supărată". Atunci de ce pari supărată?" În seara confesiunilor, și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Stănescu. Poetul blestemat de Fatum să le poarte sub coastă pe amîndouă. Un ochi, Ochiul, e pentru mine. Știe și ea, m-a văzut în atîtea tablouri. Pînă să mă cunoască în carne și oase, mă cunoscuse în... albume și oase. La "Rusalinul" meu ultim, unde semăn cu o mașină veche de scris, se uită cu o tristețe nedisimulată: "De ce ești supărată, Șichy?" "Nu-s supărată". Atunci de ce pari supărată?" În seara confesiunilor, și-a pus capul pe umărul meu, abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

doilea potop. Desigur, apele unindu-se îmi pot aduce jumătatea înapoi. Am înțeles, atunci, că refacerea ciclică a Potopului îmi va reaminti mereu nostalgic de jumătatea mea pierdută. Mă trezesc într-un lac de sudoare. Mă ridic brusc în capul oaselor. Chipul reflectat în oglinda de la capul patului îmi arată deopotrivă figura mea din față și din spate, pentru prima dată amândouă împărtășind aceeași stare de groază, neliniște și un iremediabil sentiment de singurătate. O zi ca oricare alta. Sub semnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
râul ne pleznea din când în când gleznele din plictiseală, lipsit fiind de lucrăturile erotice ale Aspidei, cu care fusese obișnuit. A murit lângă mine pe pietre, chiar la întoarcerea anotimpului; vara era deja pe sfârșite. Era un pachet de oase, doar ochii-i negri mai aminteau de pescarul cel frumos de altădată. În timp, și ei au început să piardă din strălucire, devenind tot mai cleioși sub gelatina morții. L-am târât până la malul apei și l-am rostogolit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
în munte, unde e un izvor cu apă vie, pe care eu l-am construit cu intervenția unei zâne. Hoinăream pe cărări de munte și, deodată, observ într-o văgăună un tânăr ce agoniza. Judecând după finețea trăsăturilor și suplețea oaselor, nu putea fi decât de os domnesc. Deasupra lui roia o zână ce-i aducea pe rând ierburi să-i vindece rănile. "Lovește aici cu cornul!" mi-a poruncit zâna. "De două zile zace aici, fără să bea un strop

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cu apă vie, pe care eu l-am construit cu intervenția unei zâne. Hoinăream pe cărări de munte și, deodată, observ într-o văgăună un tânăr ce agoniza. Judecând după finețea trăsăturilor și suplețea oaselor, nu putea fi decât de os domnesc. Deasupra lui roia o zână ce-i aducea pe rând ierburi să-i vindece rănile. "Lovește aici cu cornul!" mi-a poruncit zâna. "De două zile zace aici, fără să bea un strop de apă." Recunoscându-l îndată pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

tunci când orașul începu să gândească înapoi, Mioara Alimentară nu-și dădu seama. Era joi, ora 6 după-amiază. Banca de sub castan se îndoise sub tristețea ei de 86 de kg. "Sprijină-te în baston!" strigau atomii scândurilor. "Liniște!" răspundeau moleculele oaselor ei bătrâne. Autovehiculele, tramvaiele, bicicletele, motoscuterele, ATV-urile, elicopterul Poliției care monitoriza traficul, toate mergeau în marșarier. Îndrăgostiții se plimbau agale pe alei, cu spatele înainte, semnalul sonor nu mai era claxonul, ci piuitul. Fiind un trafic de retragere spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
cum se scurg și de sub ele apărea o alta, mai strălucitoare, un număr nesfârșit de măști care priveau cu razele Roentgen ale ochilor prin Mama (prin ea nu! prin ea nu!) și o disecau, îi făceau autopsia pe fiecare organ, os, disecau și vorbele mamei și moleculele poșetei și fibrelor ciorapilor și gândurilor spuse cu glas tare, vedea gândurile așa cum Camil Petrescu vedea ideile-iele, al ielelor-gând, al ielelor-dorință, al ielelor singure, al celor pline cu sânge gânditor, al celor țipate sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]