19,586 matches
-
culorilor și luminilor. În acest al cincilea caiet, în sfârșit apar și chestiunile cu tangențe religioase. E descris un preot local, o figură luminoasă ale cărui sfaturi sunt ascultate cu sfințenie de Eugenia Ionescu: Să nu calci pe firimituri de pâine sau să calci vreo gâză. Să nu strici vreun cuib de pasăre sau vreun mușuroi de furnici, să nu zici „zău“, că iei numele Domnului în deșert, să nu legeni picioarele când atârnă pe scaun că... legeni pe diavol. Aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
a redeschis vorba inginerul Cicoare. Așa-i mutul ista de Petrache. Bun de gură, dar nu și de treabă - a glumit Costăchel. Nu-l luați în seamă, domnule inginer. Așa-i el. Rău de gură, dar cu o inimă ca pâinea caldă - a răspuns Petrache provocării. Acum inima mea s-o cam uscat băiete. Tu vorbești de vremurile când eram și eu în rând cu oamenii. Acum nimic nu mai este ca înainte... Poate că numai înstrăinarea și asprimea vieții din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și ți oi povesti și toaca-n cer... După ce și-au pus burțile la cale, s-au așezat la gura sobei. Vinul aburind gustat gospodărește le dădea chef de vorbă... Strașnic om, căpitanul cela. Se vede treaba că o mâncat pâine de tranșeu - a apreciat Petrache atitudinea căpitanului de la comisariat. Cred că ai băgat de seamă ce înseamnă sluga rușilor. Dacă era după majurul cela burduhos, mă mânca ocna. Când a auzit că-s evadat, parcă l-o văzut pe satana
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
venit ideea să facă un fel de platoșă din paie. Scoteam paie din saltele cu mare grijă să nu fim descoperiți și i le dădeam meșterului... Cum le împletea nu știu, dar țineau cald la spate... Plata? O așchie de pâine!... Musafirii își țineau respirația de încordare. Nu a încercat nimeni să evadeze? - a întrebat într un târziu inginerul Cicoare. Iarna? Nici să nu te gândești să faci un pas, că ai și murit! Cum s-o desprimăvărat, o încercat unul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fost că au trecut apa drept spre malul celălalt. Cât a ținut pădurea, am mers zi și noapte. Aproape continuu... Cu ce vă astâmpărați foamea? - a întrebat Măriuca, cu tristețea întipărită pe chip. La început am avut câteva coji de pâine uscată, pe care am tot pus-o de-o parte când eram în lagăr. Mai căpătam de la mecanicii ruși câte o așchie de pâine. Marmelada o puneam în cutia de conserve. Pe urmă, foamea ne-o încolțit rău de tot
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
foamea? - a întrebat Măriuca, cu tristețea întipărită pe chip. La început am avut câteva coji de pâine uscată, pe care am tot pus-o de-o parte când eram în lagăr. Mai căpătam de la mecanicii ruși câte o așchie de pâine. Marmelada o puneam în cutia de conserve. Pe urmă, foamea ne-o încolțit rău de tot. Căutam jâr, alune, mere pădurețe, bureți... Dar ne era frică să facem foc... Aveam la noi o cutie de chibrituri, dosită tot de la mecanicii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cum curgea înspumată această apă de munte și o asemănau cu anii tinereții lor. Nu mai primise de atunci nici un mesaj care să-i aducă liniștea în legătură cu soarta acestui prieten sincer, devotat, deosebit de curtenitor și cu un suflet asemenea unei pâini calde abia scoasă din cuptor. Nu-l suspecta de infidelitate. Nici un gând negru nu săpa în sufletul său îndoieli când era vorba de Mihăiță al ei. Nu aventura îl făcuse să rătăcească prin lume, ci se căuta pe el, voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
brațe, școlari cu ghiozdane grele pe spate, muncitori, funcționari grăbiți să înceapă o nouă zi de trudă, bătrâni pensionari sprijinindu-și anii în bastoane, parcurgând anevoie drumul până la alimentara din colț pentru o sticlă de lapte, un iaurt și o pâine proaspătă. Aceleași și aceleași cotidiene preocupări, fără nici o excepție, de la o zi la alta. Cum se apropia seara, ea părăsea fereastra și se așeza în pat, cu ochii lipiți de mânerul ușii, zicându-și mereu: ,,Poate vine în seara aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
supraveghere. Într-o zi tot va trebui să-l las", își spuse Simona, ,,n-am să-l dădăcesc toată viața!" Și ziua aceea veni. Într-o dimineață îl înarmă cu gentuța lui obișnuită, în care îi puse o felie de pâine cu gem de prune, îi așeză cu grijă în jurul gâtului șnurul cu cheia de la garsonieră și-l conduse până la ușă. Apoi, alergă la fereastră să-l urmărească până la ultimul bloc din cvartal, când schimba sensul de mers. Observă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
intim, îi tot poruncea: ,,Tatăl trebuie să fie lângă fiul lui!" Simona purta pretutindeni ca pe o rană sângerândă suferința, ce sălășluia în sufletul copilului ei. Această durere se suprapunea peste preocupările ei cotidiene; o însoțea când cumpăra lapte și pâine dimineața, când îl pregătea pe Răducu pentru grădiniță, când se reîntâlnea seara cu odorul ei, când citea în ochii lui toate întâmplările de peste zi și când auzea nelipsita întrebare: Dacă n-a venit până acum, înseamnă că e departe!?" Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea băgă de seamă surprinsă că a rămas fără făină de grâu în casă. I se poate întâmpla oricui. Luiza nu avea încredere deloc în pâinea care se găsește prin magazinele alimentare și, fiindcă dintotdeauna privise cu adâncă venerație la alimentația sănătoasă, încă prefera să își prepare singură pâinea acasă la ea, zilnic. Iar acestea nu sunt mofturi deloc, sunt numai niște „ideale năzuințe fiziologice”, după cum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fără făină de grâu în casă. I se poate întâmpla oricui. Luiza nu avea încredere deloc în pâinea care se găsește prin magazinele alimentare și, fiindcă dintotdeauna privise cu adâncă venerație la alimentația sănătoasă, încă prefera să își prepare singură pâinea acasă la ea, zilnic. Iar acestea nu sunt mofturi deloc, sunt numai niște „ideale năzuințe fiziologice”, după cum ei însăși îi plăcea, cu mândrie și cu multă afectare în glas, să le numească de fiecare dată. Era neclintită în acest obicei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ei, în care se statornicise și prinsese rădăcini, și nimeni n-o putea îndupleca să și-l schimbe cât de cât. În fine, nu asta-i important, totuși; fiecare om își are ciudățeniile sale. Fiindcă aceasta dorea să își prepare pâinea, ca să mănânce, și văzând că nu mai are cu ce, se gândi să meargă și să împrumute niscaiva făină de grâu de la Adriana, care de bună seamă că trebuia să aibă destulă. Ceea ce și făcu. Când ajunse în fața ușii apartamentului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lucrări intermediare pentru construcții de orice fel, pot fi numeroase. Atât În mediul rural , cât și În zonele mărginașe ale localităților urbane Încă se Întâlnesc cazuri de săpare de puțuri, cămine, gropi pentru WC-uri, grătare zidite ori cuptoare pentru pâine etc.,lângă gardul comun cu proprietarul vecin, fără să lase cel puțin minimul de distanță ori să facă acele lucrări suplimentare prevăzute În normativele speciale pentru a evita orice vătămare a vecinilor prin funcționarea lor. Deși conflictele de această natură
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
mereu cu „talpa iadului”. Se pare că aceste nenorocite de dogme prindeau foarte bine la cei oropsiți de soartă și aflați sub jugul veșnicei sărăcii. Nu de veșnicia ca veșnicie ne era nouă teamă atunci, ci de această „Împărțire” a pâinii... Eu făceam parte, din nefericire, din pătura săracă a acestei lumi, a acestei Întrupări ”fără sens”, aruncată, fără vină, În vacarmul tuturor suferințelor și nelegiuirilor. Așa s-a nimerit când s-a făcut „Împărțirea” bunurilor. Cei care s-au aflat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
peisaj șters, mohorât, nu lipsește, nici biserica, nici cimitirul. „Străina” a ieșit să facă primele cumpărături. Cu sufletul abătut și pasul nehotărât, Își aruncă privirea de la o casă la alta, căutând „Fornaia” (așa se numesc magazinele din Italia, care vând pâine. A traversat grăbită, deoarece magazinul se afla de cealaltă parte a străzii și a sunat la clopoțelul agățat de ușa proprietarului. Se afla În această zonă a Italiei doar de câteva zile. Nu avea acte În regulă, care să-i
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o ședere legală, de aceea trebuia să fie precaută. Știa doar câteva cuvinte În italiană, și acelea scrise pe bucăți mici de hârtie pe care le purta În buzunar. Și repetase de atâtea ori În gând, cum trebuie să ceară pâine În limba italiană, dar ajunsă În fața ușii, de emoție... a uitat! A intrat În magazin, și apariția ei a făcut ca cele două bătrâne aflate Înăuntru să o privească curioase și cu insistență. Vânzătorul a avut o reacție neașteptată. Se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tulburat peste măsură. „Ea a murit, de unde?”... se auzeau șoaptele În italiană și, tot ce a mai putut Înțelege - era numele Ana... A căutat În buzunar hârtiuța pe care avea notat cuvântul magic, și cu glas tremurat, a cerut o pâine. A primit pâinea și cei câțiva cenți, rest la un euro pe care Îl ținuse strâns În mână. Un gând chinuitor părea că nu-i dă pace, că o urmărește ca o umbră. Se Întreba de ce se uita vânzătorul și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ea a murit, de unde?”... se auzeau șoaptele În italiană și, tot ce a mai putut Înțelege - era numele Ana... A căutat În buzunar hârtiuța pe care avea notat cuvântul magic, și cu glas tremurat, a cerut o pâine. A primit pâinea și cei câțiva cenți, rest la un euro pe care Îl ținuse strâns În mână. Un gând chinuitor părea că nu-i dă pace, că o urmărește ca o umbră. Se Întreba de ce se uita vânzătorul și bătrânele atât de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu Ana!”... Și doar atunci a Înțeles, din tremurul mâinilor vânzătorului, din privirile ce nu se puteau desprinde de pe chipul ei, că ea, străina, purtând numele Maria, și venită dintr-o țară Îndepărtată, semăna leit cu Ana, soția vânzătorului de pâine, soție care decedase În urmă cu câțiva ani... ** Și nu rămâne decât să te Întrebi: toate Întâmplările din viața unui om sunt simple banalități sau destinul este scris pentru fiecare În mare taină? Îmbrățișarea de “adio” Singura și ultima Îmbrățișare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
La Întoarcerea din sat ( unde lucra până după ora 16.00) , făcea un popas la cârciumă și mai consuma două -trei sute de grame de țuică. Se clătina din toate Încheieturile până acasă, dar avea grijă să cumpere și o pâine pentru câini. Se așeza pe prispă, Îi mângâia pe fiecare În parte, le rupea câte o bucată de pâine și Începea să le povestească tot felul de lucruri, Într-o limbă destul de „Împleticită”... Ce importanță avea ce Îngăima! Câinii dădeau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
două -trei sute de grame de țuică. Se clătina din toate Încheieturile până acasă, dar avea grijă să cumpere și o pâine pentru câini. Se așeza pe prispă, Îi mângâia pe fiecare În parte, le rupea câte o bucată de pâine și Începea să le povestească tot felul de lucruri, Într-o limbă destul de „Împleticită”... Ce importanță avea ce Îngăima! Câinii dădeau bucuroși din coadă și se cuibăreau În brațele ei. Să tot stai pe prispa de lut, care era proaspăt
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și asta doar după ora 22.00, ca nu cumva să mă Întâlnesc cu vreo cunoștință. În acea perioadă se practica vânzarea non-stop. De aici mi s-a tras starea care avea să mă bântuie multă vreme. Cerând vânzătorului o pâine, un iaurt și un pui, fulgerător mi-a apărut În fața ochilor el... parcă era aievea, stătea lângă mine, așteptând să-i dau sacoșa cu cele câteva cumpărături. Atunci s-a declanșat plânsul, fără țărmuri care să-i mai astâmpere durerea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
00 trebuia să fiu la masă, astfel că am fost nevoită să mă Îmbrac și să aștept măicuța I să-mi bată discret la ușă. Eram singură În sala de mese. Mă așteptau două ochiuri, brânză proaspătă de vaci, roșii, pâine, toate produse și făcute În gospodăria proprie, și o cafea. E bună liniștea, dar simțeam că mă urmărește cineva, dintr-un ungher gata să mă sufoce. Revenind În cameră, mi-am adunat toată energia și am Început să aștern pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Cu timpul m-am crezut stăpân pe Dumnezeu Și te-am pierdut. Acum aș vrea să vii din nou acasă, Sunt prea sărac să Te mai cumpăr Înapoi. Dar dacă vii,/ Ne-om așeza la masă Și tu vei frânge pâine,/ Iar eu Te voi sluji; Să știe vânzătorii de dincolo de gând Că-s prea bogat să te mai vând. ... Rămânând singură prin toată Împărăția, luând aleile din nou la picior, simțeam cum mă afund În tristețe cu fiecare pas făcut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]