8,628 matches
-
obraji și parcă s-ar fi îndepărtat ceața în care intrasem odată cu trecerea prin gara Vaslui. Doar răcoarea mai persista și aceea nu era răcoarea dimineții, ci cea a emoțiilor pe care o simțeam amândoi ca niște adolescenți. Lângă mine pășea o doamna elegantă, cu un chip luminos, un ten fin, zâmbitoare, cu mersul drept, sprințar, un pic jenată, chiar dacă încerca să-și ascundă starea emoțională. M-am lăsat condus spre stația de tramvai refuzând de a fi ajutat la bagaje
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
dor, Sunt flacără ce arde de iubire, Și până-n clipa ce va fi să mor, Din tine am să-mi aflu nemurire... Din sufletu-ți atunci, voi lua putere Să trec spre alte lumi mai colorate... De n-oi putea păși, am să te-aștept Să trecem împreună mai departe... În mâna ta sunt tei cu flori pe frunte, În chipul tău sunt fluture ce zboară, De dragul tău mă pot schimba in multe... Iar pentru sufletu-ți, de vrei, voi fi
SUNT PARTE DIN TINE, IUBITE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383505_a_384834]
-
la greu, de parcă toată înțelepciunea lumii aici s-ar fi adunat. Muncile oamenilor respectă ciclul binecuvântat al anotimpurilor, într-un aer de simplitate și sacralitate. El, încă înalt, curbat ușor de spate, cu obrazul supt și ochii verzi, parcă decolorați, pășea rar și apăsat.Ea, mărunțică, dar dreaptă, cu aceeași ochi cu muguri verzi, cu batic și șorț peste fusta încrețită și o bluză în dungi, alb cu negru. Optzeci de ani și o gospodărie încă pe picioare, o țineau ei
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
Acasa > Literatura > Proza > PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017 Toate Articolele Autorului Dacă fiecare vis măreț ar motiva îndeajuns toți oamenii să lupte pentru el, am trăi într-o lume
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
posibil și tangibil ochilor minții la răscruci ale realităților, când se despart în bucăți ziduri ale neputințelor, iar bariere se deschid spre a traversa dincolo de orice plăsmuiri ale rațiunii conduse de viziuni, cufundându-se pur și simplu în negura viitorului, pășind spre o lume infinită a renașterii, ființa își urmează conștientă, însetată, propria chemare, al cărei glas răsună în ecouri îndepărtându-se înspre nemărginiri... ~ Cristina P. Korys ~ (sursa foto: net) Referință Bibliografică: Pășind spre o lume infinită a renașterii... / Cristina P.
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
cufundându-se pur și simplu în negura viitorului, pășind spre o lume infinită a renașterii, ființa își urmează conștientă, însetată, propria chemare, al cărei glas răsună în ecouri îndepărtându-se înspre nemărginiri... ~ Cristina P. Korys ~ (sursa foto: net) Referință Bibliografică: Pășind spre o lume infinită a renașterii... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2257, Anul VII, 06 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristina P. Korys : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
se aștern peste clipe Iar speranțe se cern în risipe, Lasă-ți tristețile și dorurile, La noapte, să plece în lumea lor, Fii împăcat cu sufletu-ți, omule, Nu uita că ești doar un trecător... Prin lume hoinar o vreme pășind, Spre zile mai luminoase veghind Printre nopți amare și nesfârșite Pe chip lăsate-n timp a fi citite, Vor fi încă multe lupte grele, Iar printre lacrimi, de învins rele... De-ți va fi inima prea zdrobită, Iar ființa-ți
CÂND NEGURI SE AȘTERN PESTE CLIPE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383527_a_384856]
-
impresia că nu ne mai aparținem doar nouă, ci aparținem tuturor celor din jurul nostru, celor care ne înconjoară, fie că ne sunt cei dragi și apropiați sufletului, fie simpli trecători ai vieții, cei care se intersectează involuntar zilnic cu noi pășind pe strada vieții. - Ar trebui să ne reamintim de acest lucru în fiecare zi, de fiecare dată când sufletul ne este plin de bucurie, de fiecare dată când vedem în jurul nostru oameni ca și noi ce au în fața lor propriul
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
în alb și auriu. Din senin, am auzit un susur, ca de izvor. Era sângele meu, rostogolindu-se năvalnic prin venele tinere. Înaintând în lumină, am intrat, fără să vreau, fără să știu cum, în minunata Grădină a copilăriei mele. Pășeam pe fire fragile și speriate, de iarbă proaspăt cosită. La umbra unui copac, c-o pană de păun așezată-n pălărie, mestecând un fir de iarbă lăptos, era bunicul meu! Bunicul Ilie! În clipa aceea n-a mai contat ce
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
o parte, o victorie asupra păcatului, pe de altă parte, o biruință asupra morții însăși. Mai mult, această mare taină ne aduce la o stare harică de trăire cu Dumnezeu care este fără de păcat și fără de moarte. Cu Hristos, noi pășim în veșnicie! Hristos a Înviat! Ștefan Popa Referință Bibliografică: HRISTOS A ÎNVIAT! / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1205, Anul IV, 19 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ștefan Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
HRISTOS A ÎNVIAT! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383550_a_384879]
-
veacuri mai târziu. Acesta ne încredințează ca mânzul asinii pe spinarea căruia Iisus Hristos a fost purtat spre Ierusalim nu simbolizează altceva decât Biserica cea nouă a creștinilor, iar asana, mama acestui mânz, reprezintă vechea credință iudaică și mozaică, care pășește în istorie pe urmele odraslei sale... Mai mult, Iisus Hristos nu călărește direct pe spinarea mânzului, ci I s-au întins hainele apostolilor, devenite adevărata interfață între Biserică și Mântuitorul lumii. Animalul merge supus, cu blândețe (deși nu cunoscuse căpăstrul
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
Mântuitorul a intrat în Ierusalim și apoi în templu; strigătele lor nevinovate, sincere au făcut însă pe arhierei și cărturari să se mânie și să-I reproșeze Mântuitorului (Matei 21, 15). Asinul care-L poartă pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos pășește mâncând din ramurile de copaci, așternute de mulțimi. Zugravul-teolog a înfățișat în acest fel asinul pentru a arăta că intrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, triumfală, se face nu ca a oamenilor veacului, vrednici de o asemenea intrare, călări
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
în acest fel asinul pentru a arăta că intrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, triumfală, se face nu ca a oamenilor veacului, vrednici de o asemenea intrare, călări pe cai; Mântuitorul folosește asinul, cel mai umil animal, și acesta, pășind în toată voia lui, biruit de frăgezimea ramurilor de copaci și nu este nici măcar condus de cineva pentru a da faptului un aspect de intrare triumfală, solemnă; nu era nevoie de aceasta pentru că cei care au ieșit în întâmpinarea Împăratului
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
nu se roaga este ca o pasăre fără de aripi. Nu poate să zboare în libertate mai departe de precară siguranță a cuibului, rămânând pradă legilor oarbe ale luptei pentru existența din jungla socială. Când ne rugăm lui Dumnezeu cu adevarat pășim într-un teritoriu sacru. Ne trebuiesc straie și sandale apotolicesti, inima de profeți, suflet de sfanți. Nu este ușor și ne trebuie multă smerenie și curățenie să putem sta în prezența Dumnezeului celui viu. ● De multe ori chiar diavolul ne
TEOLOGUMENA – DESPRE RUGACIUNE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383597_a_384926]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > VISURI Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă-ntorc în vise în trecut Și caut ca prin ceață, Cărările ce le-am pierdut, Când am pășit în viață. Revăd căsuța cu cerdac Și geamurile goale, Ascult frunzișul...apoi tac, Pășind pe poartă-agale. În fața casei, mărul bun Se-apleacă să-mi mângâie, Tâmpla căruntă, părul sur... Mii de-amintiri învie. Revăd cu ochii minții-acum, Copilăria-mi toată
VISURI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382833_a_384162]
-
2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă-ntorc în vise în trecut Și caut ca prin ceață, Cărările ce le-am pierdut, Când am pășit în viață. Revăd căsuța cu cerdac Și geamurile goale, Ascult frunzișul...apoi tac, Pășind pe poartă-agale. În fața casei, mărul bun Se-apleacă să-mi mângâie, Tâmpla căruntă, părul sur... Mii de-amintiri învie. Revăd cu ochii minții-acum, Copilăria-mi toată, Vă văd pe voi , bunicii mei, Cum m-așteptați la poartă. Cu dosul mâinii
VISURI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382833_a_384162]
-
cineva, cândva m-a întrebat, De-s bine și dacă mai departe-aș merge, Atât a fost, răspunsul nu l-a așteptat, În ochi nu m-a privit, ca adevărul să-l dezlege. Iar pragul dintre ani eu singur-am pășit, Prin locuri îndepărtate și străine , Din anii tinereții și primăveri am irosit, Departe de îmbrățișarea ta, de-acasă și de tine. Și m-am întors când era prea târziu, Cu buzele arzând ultimul sărut mi-ai dat, O ultimă îmbrățișare
A MEA MENIRE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382894_a_384223]
-
și opune în același timp cele doua creații: cea divină și cea umană. Este competiția între perisabila, efemera creație a omului, ce se risipește treptat în pulbere și frumusețea divină a eternului - lumina. O poți observa în toate tablourile, cum pășește neîntinată de colbul timpului, licărind blând în ape, întârziind în neliniștite îngândurări de nuanță violacee, asupra absențelor, sau explodând cu bucurie copilărească în lăstarii noi ce se grăbesc să acopere amputările trecutului. Privind ciclul de tablouri intitulat de pictoriță, mai
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
floarea-n câmp inundă! Într-un ocean de verde-aprins, Și totu-n jur parcă ne cântă, Poemul vieții, ce-a descins. Respir iubirea, ce-o revarsă, Cu fiecare strop de soare, Din ochiul cerului albastru, Ce-mi poartă taina muritoare. Pășesc spre-a stelelor lumină, Care mă poartă tot mai sus, Prin răsăritul ce-o să vină, Cu fiecare pas apus. Referință Bibliografică: CÂNTECUL VIEȚII / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2300, Anul VII, 18 aprilie 2017. Drepturi de Autor
CÂNTECUL VIEȚII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382969_a_384298]
-
noi acasă, te calc în picioare curva dracului, unde erai când a căzut Cristina-n ceaun?... dar este întrerupt de o asistentă. -Sunteți părinții fetiței cu arsuri?... vă așteaptă domnul doctor în cabinet, urmați-mă. Magdalena-și șterge lacrimile și pășește cu teamă către cabinet alături de soțul ei. Acolo primesc două halate sterile și măști de la asistenta salonului de arși. -Vă rog să vă puneți echipamentul de protecție, aici nu puteți intra în haine de stradă. -Fetița dumneavoastră are arsuri de
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ÎN ZBORUL PĂSĂRII DE FLORI Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN ZBORUL PĂSĂRII DE FLORI Din întuneric am pășit --în tăcere-- spre o lume a iluziilor. Din glasul suferinței, m-am pierdut în orizonturi limpezi și m-am convertit în liniște, căzând într-o amorțeală blândă. Mintea nocturnă încă mai declanșează emoții. Nu contează! În șoaptă, rătăcesc, --zâmbind mecanic--
ÎN ZBORUL PĂSĂRII DE FLORI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383000_a_384329]
-
mele cele mai înalte! Mă bucur să vă fi cunoscut! O lună mai târziu, Florea Corcoduș părăsea spitalul însoțit de mama Lăzărica și Crinuța Stoian. Încă slăbit de boală, dar destul de puternic, mergea pe picioarele lui. Era un om nou, pășea în același pas cu el femeia de care se îndrăgostise, femeia care-l salvase din focul iadului, care-l îndepărase de păcatul lăcomiei și-l oprise să facă o crimă. Căci ce putea fi, renegarea propriului nepot și însușirea averii
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
trecut spre-a ne iubi. Ne-a fost această febră ca o luptă, Război absurd al spațiului vital, Prin gloanțe mi-am purtat cămașa ruptă Și am mai dezertat printr-un spital. Am ars ca două lumînări deșarte, Am tot pășit bezmetic prin oraș, Parc-a ne căuta și după moarte, Și-a ne găsi mai buni în alt sălaș. Ca două jumătăți de carne vie, Unul poate mai mult ca celălalt, Am sîngerat, ca-ntr-o copilărie, Cu picături de
EROI FÃRÃ GLORIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383068_a_384397]
-
vindecat. A râs mama, dar abia peste două zile a acceptat să merg la școală. Când am aflat, am început să plutesc. Spălat, periat, pieptănat, curat îmbrăcat și cu „ghiozdănelul” pe spate, o traistă cu șnur, făcută de mama, am pășit solemn spre școală, cu tata de mână. În drum spre școală, mi-am amintit de mama, când mă ducea la biserică și îmi spunea: - Uite, vezi, aia e școala unde ai să înveți și tu carte! - Să învăț carte? Eu
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
cînd tocmai porci de lapte, matoli, încep să-mi bată la ușa ce-mi plutește pe-un nor plin de suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic, îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute, și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalnic cînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute. Referință Bibliografică: Cana cu fluturi rotunzi / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2348, Anul VII, 05 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dragoș Niculescu : Toate
CANA CU FLUTURI ROTUNZI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383092_a_384421]