3,270 matches
-
de angajați nu doreau de la omul ăla decât prietenie și respect pe viață. Nu-i putea explica fratelui ei și nimănui altcuiva: statutul și satisfacția nu însemnau nimic. Competența era totul. În cele din urmă, viața încetase s-o mai păcălească. Avea o slujbă la care se pricepea, un apartament nou cu un singur dormitor în South Sioux, aproape de râu, și chiar și o mică tentativă plăcută de a-și împărtăși anxietatea cu un mamifer prietenos de la departamentul tehnic, tentativă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și-i face semn imitației de Karin că e momentul să intre înapoi în mașină. Mark o ia un pic razna. Credeți că sunt țicnit! Credeți că sunt orb. Vă trebuie ceva mult mai tare decât chestia asta ca să mă păcăliți. Barbara face pachet animalul urlător și-l bagă la loc în mașină, iar Karin pornește motorul ridicol de patru cilindri. Nefericita potaie se învârte în cerc pe locul din dreapta, scâncind și holbându-se la Copia Karin. Mark înjură tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și rotație mentală. Îi descrisese lui Weber tehnicile sale compensatorii bine gândite: indicii legate de voce, îmbrăcăminte, tip de corp și corelații extrem de fine între mărimea ochilor, lungimea nasului și grosimea buzelor. — Am devenit așa de rapid că pot să păcălesc multă lume. Numai fețele - cu altceva n-avea probleme. De fapt, percepea mai bine decât mulți alții micile diferențe dintre obiectele aproape identice - pietricele, șosete, oi. Dar pentru el, supraviețuirea în societate depindea de capacitatea de a face calcule faciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scaunul de lângă Weber. — Unde acolo? Ce urme de roți? Se ghemui, prinzându-se de coate. Duane Cain descrise un T cu mâinile. —E momentul să respirăm adânc. Moare cineva dacă ne calmăm un pic? — Poate că ați reușit să-i păcăliți pe polițiști. Dar eu vă consider direct responsabili. Dacă lucrurile n-or să meargă niciodată mai bine... Hei! făcu Mark. Mai bine de-atât nu se poate. Tom Rupp clătină din cap. — Se întâmplă ceva foarte nasol cu tine, Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bătaie ceea ce în mintea lui trecea drept farmec. Își lăsă mâna pe coapsa ei și se lansă în litania lui zilnică. — Ce zici, mă duci și pe mine până la Thompson Motors? Pot să fac rost de un F-150 gratis. Îi păcălesc. Totuși, trebuie să mă ajuți tu, pentru că mi s-a furat carnetul de cecuri. Mi-au lăsat chestia cu adresele, da’ numele și numerele sunt varză. Nu știu, Mark. Deocamdată nu prea cred că e o idee bună. Nu? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
capul pe spate și pufni. —Cap pătrat. De unde-ai învățat chestia asta? Și sora mea îmi spunea așa. Nimic nu-l scotea dintr-ale lui, atâta timp cât Barbara era acolo. În pași mărunți, ea-l convinse să reînceapă să citească. Îl păcăli să aleagă o carte pe care refuzase s-o deschidă când i se ceruse, la liceu. My Antonia. —O poveste foarte sexy, îl asigură ea. Despre un băiat din Nebraska, de la țară, căruia i se aprind călcâiele după o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toată povestea cu accidentul. Neobișnuit. Extraordinar. Ai remarcat vreun... hai să-i zicem tipar ciudat? Ea clatină din căpșorul ei frumos. Vrea să aibă încredere în ea. E puțin prea apropiată de Pseudosoră-sa pentru liniștea lui, dar femeia aia a păcălit pe toată lumea, chiar și pe Barbara. Vrei să spui că nici unul dintre cei cu care am vorbit... nu ți s-a părut ciudat deloc? Râsul ăla scurt, ca o cutiuță muzicală. În ce fel ciudat? Trebuie să i-o spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fie în interesul lui. E doar o șmecherie care să-l distragă, care să-l facă să se gândească la orice, mai puțin la ceea ce se întâmplă peste tot în jurul lui. Un fel de spălare de creier care să-l păcălească să ia de bune toate fețele astea false. Speră doar să nu-l fi dat peste cap definitiv. Doctorița Tower intră-n panică. Se roagă practic de el: Dar nici măcar n-am ieșit din faza de evaluare. Ei bine, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Umerii îi căzură. Capul i se ridică. —Să crezi, spuse ea, pe un ton de telefonistă personală a lui Dumnezeu. El se trase înapoi, fluturând din mâini. —Ce ți-ai făcut? Tunsoarea ei - cea care avusese rolul de a-l păcăli pe Mark, ca să accepte că ea era. —Fir-ar să fie. Arăți extraordinar. Ca o virgină renovată. Parc-am fi iar la facultate. Ea se încruntă, încercând să nu chicotească. — Vrei să spui la liceu. —Corect. Cum spuneam. Ai slăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark se îndepărtă de el, uluit. —New York? Ce, și să pună vreun avion să mă bușească? Weber îi spuse că nu exista nici un pericol. Mark îl luă peste picior, arătând că depășise de mult faza în care mai putea fi păcălit. Voi pe-acolo sunteți tari și la antrax, nu-i așa? Încrederea era tot ceea ce conta. — Am înțeles, spuse Weber. Probabil că e mai sigur să stăm pe-aici, prin preajmă. Mark clătină din cap. Îți spun eu, doctore. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
autodiagnosticase cu tulburare afectivă de sezon, dar refuza să creadă în boli inventate recent. Riegel încercă s-o convingă să stea sub lumina din sera lui. —Soarele e totul. Numărul de ore de lumină solară pe zi. — Vrei să mă păcălești cu neoane? Nu mi se pare o chestie foarte naturală. Simțea că-l repede, din ce în ce mai des, pe măsură ce se scurtau zilele, dar nu se putea abține. El suferea într-o tăcere nobilă, ceea ce nu făcea decât să pună gaz pe foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
până la mașină. Era capabil de orice. Era ceva primar în el, care se zbătea să iasă. Dar el își reveni și ridică mâinile. —Bine, las-o moartă. Ascultă-mă. Te-am chemat aici cu un scop. Scuze că te-am păcălit, dar suntem în război. Vreau să lămuresc o chestie, o dată pentru totdeauna. Nu știu sigur pentru cine lucrezi sau de partea cui ești până la urmă. Dar știu că m-ai ajutat când eram la pământ. Încă nu știu exact de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
personal. Până la urmă, Karin se duse la Arc, când Bonnie era de serviciu. Până acum, Karin nu se obosise să vină în vizită. Șaizeci și cinci de milioane de dolari ca să-i transforme pe străbunicii ei în desene animate și ca să-i păcălească pe cei aflați în drum spre California, în Navigator-urile lor, că ar merita să se oprească aici. Achită cei 8,25 dolari, trecu pe lângă figurinele pionierilor în mărime naturală și urcă pe scara rulantă în căruța cu coviltir, înconjurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
E gata să creadă în el, chiar dacă nu are încredere. Trebuie să spună ceva. Dar n-are cum s-o îndulcească, nici măcar dacă nu-i dă importanță. Totul se reduce la credință. Credință într-o țesătură prea efemeră ca să poată păcăli pe cineva. Acesta va fi Sfântul Graal al cercetării neurologice: să aflăm cum e posibil ca zeci de miliarde de punți chimice logice, care se încing și se domolesc unele pe altele, să dea naștere credinței în buclele lor spectrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e la fel: dacă spui „pisică”, spui „reporter”. Dar, să vă mai învăț câte ceva, repede-repede, înainte de poveste. De câte ori vă întâlniți cu jurnaliștii, trebuie să vă pregătiți, copii. Asta ca să nu vă toarne careva verzi și uscate. Adică să nu vă păcălească. Pentru că și jurnaliștii sunt de mai multe feluri, iar unii dintre ei spun multe minciuni, păcălesc lumea. Vreți să începeți pregătirea antimincinoasă chiar acum? Eu vă ajut. Iată cum: Vă spun cele 3 întrebări pe care voi să vi le
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
poveste. De câte ori vă întâlniți cu jurnaliștii, trebuie să vă pregătiți, copii. Asta ca să nu vă toarne careva verzi și uscate. Adică să nu vă păcălească. Pentru că și jurnaliștii sunt de mai multe feluri, iar unii dintre ei spun multe minciuni, păcălesc lumea. Vreți să începeți pregătirea antimincinoasă chiar acum? Eu vă ajut. Iată cum: Vă spun cele 3 întrebări pe care voi să vi le puneți de câte ori vă întâlniți cu un jurnalist. Adică ori de câte ori citiți ceva, ascultați ceva
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mereu. Pentru că le știe rețeta. Acea rețetă specială pentru Culoarea Culorilor, moștenită din moși strămoși n-o știe nimeni în afară de Prinț. Zmeii au auzit de Culoarea Culorilor și o caută cu îndârjire. Folosesc tot felul de vicleșuguri ca să-l păcălească pe Prinț. Dar Prințul se ferește de zmei. Îl ajută chiar ea, Culoarea Culorilor, să descopere zmeii, sub orice înfățișare ar încerca aceștia să se ascundă. Zmeii știu că ea poate învia orice portret, orice chip, orice tablou, că poate
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
că poate da culoare unui obiect, unei țări sau unei lumi întregi și poate transforma orice vis frumos în realitate. Tare ar vrea zmeii să pună gheara pe Culoarea Culorilor, ca s-o folosească numai pentru ei și să-i păcălească pe oameni. Habar n-au, însă, că visele lor nu pot fi transformate în realitate de Culoarea Culorilor pentru că în compoziția ei intră un har divin, care nu dă voie să se învie pornirile și visele rele. ...Îl desenați pe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
un castel fals și un Prinț fals, dacă nu e Prințul nostru? Pentru că zmeii sunt în stare de orice și pot să se prefacă ei înșiși în curcubee, în castele și chiar în prinți, numai și numai ca s-o păcălească pe Ana. Nu, copii, am glumit. Ana nu poate fi păcălită. Pe lângă faptul că e foarte deșteaptă, o feresc de păcăleli și pantofii ei albaștri. Știți ce fac pantofii ăștia? În primul rând: îi pot transforma pe cei răi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
nostru? Pentru că zmeii sunt în stare de orice și pot să se prefacă ei înșiși în curcubee, în castele și chiar în prinți, numai și numai ca s-o păcălească pe Ana. Nu, copii, am glumit. Ana nu poate fi păcălită. Pe lângă faptul că e foarte deșteaptă, o feresc de păcăleli și pantofii ei albaștri. Știți ce fac pantofii ăștia? În primul rând: îi pot transforma pe cei răi în stane de piatră - ați văzut doar ce s-a întâmplat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și nu știu ce anume. Dar, ia priviți, și imaginea lor pălește. Îi văd din ce în ce mai neclar. Acum nici nu-i mai văd. Nu-i văd, nu-i aud. Au dispărut. S-au făcut invizibili? Nu știu unde s-au dus. Na, că m-au păcălit zmeii! Reținem, deci: Zmeii spun că „Omul e un animal care se închină!” și ei vor să-i facă pe oameni să se închine la zmei. Odată de mult, oamenii se închinau la zei. Acum ar urma să se închine
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
tot el, reporterul din mine, a răspuns: „Pentru că nu doar Țara lui Verde Împărat ci întreaga planetă aparține copiilor; oamenii mari din toate țările au luat Pământul cu împrumut de la copii, pentru un număr de ani, iar zmeii i-au păcălit pe acești oameni mari și vor să fure Pământul Copiilor și să-l distrugă. Dar nu vor reuși, asta e sigur, pentru că se vor trezi toți copiii de pe glob, vor alunga zmeii și își vor recuceri planeta”. Trag și eu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cred, nu-i nevoie să-i conving eu s-o mănânce. Alt exemplu, mai bun: spun că nu-mi place să mint sau să fur. Dacă spun în gura mare că eu sunt cinstit, că nu fur, nu mint, nu păcălesc pe nimeni, va trebui ca lumea să vadă cu ochii ei că eu nu fur, nu mint și nu păcălesc pe nimeni. Altfel lumea nu mă crede și nu face nimic din ce-i zic eu să facă. Ce-i
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
să mint sau să fur. Dacă spun în gura mare că eu sunt cinstit, că nu fur, nu mint, nu păcălesc pe nimeni, va trebui ca lumea să vadă cu ochii ei că eu nu fur, nu mint și nu păcălesc pe nimeni. Altfel lumea nu mă crede și nu face nimic din ce-i zic eu să facă. Ce-i drept, uneori îți poate veni greu să nu strecori și câte o minciunică în câte o poveste, sau într-un
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
gând să faci? Să preiei locuința prin forță?" "Păi" - Pauză. Gosseyn Trei deveni conștient că acum zâmbea mai fără chef - " Îmi este greu să accept că această obiecție vine de la un Gosseyn care nu a ezitat să forțeze sau să păcălească un servitor să-l hrănească pe Yalerta și care a mâncat întotdeauna bine, indiferent unde a mers în univers; și, în nici unul dintre cazuri, după câte-mi amintesc, nu dispunea de bani. Gândul de răspuns al lui Gosseyn Doi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]