3,617 matches
-
la suflet cu putință și ne-a chemat și pe noi, elevii, la ciorba de pește și la pește fript. Ne-am Înghesuit doi la o lingură și patru la un castron - că nu erau de ajuns. Dar nu ne păsa. Înghițeam zeama cu bucățoaiele de mămăligă. Ne frigeam la dește și plescăiam ca porcii. Foiște stătea la masă și sorbecăia ciorba la repezeală, cu ochii la tuciul de pe pirostrii. De obicei, la țuică, băga În el două și chiar trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dar nu se Întâmplă nimic. Nici volanul nu-l asculta. Trăgea de el cu furie și disperare, Însă mașina nu-și schimba direcția. Viteza creștea. Cătănuță izbi ușa cu umărul și se aruncă afară. Se ridică numaidecât, fără să-i pese că Îi atârna un braț, coastele Îi ardeau și din frunte i se scurgea sânge pe obraji. Mașina părăsi drumul, trecu printr-un gard de uluci putrede, străbătu o curte plină de buruieni, dărâmă o casă de paiantă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Apoi tot el venise cu ideea să-l spargă și să-i scoată bilele de oțel - cele mai bune gloanțe care puteau fi azvârlite cu praștia. De-acolo Îi trăsnise prin minte și vânătoarea de pe Valea Puțului. Blondului nu-i păsa că fusese păcălit. Până la urmă, chiar era dreaptă Împărțeala. El nu era un așa de bun țintaș și ar fi irosit bunătate de muniție. Se ținea la doi pași În spatele celuilalt și Îi venea să urle de groază când, din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de pâine. Băieții Încremeniră. Asta Însemna că poveștile puteau fi adevărate sau că puteau lua chip aievea În Întunecimea Văii. Fără să vrea, grăbiră pașii din ce În ce, până o luară de-a dreptul la goană, fără să le pese că stârneau cu zgomotele lor toate jivinele ce sălășluiau pe acolo. Nu le păsa că se târmoceau În noroiul Împuțit de pe marginea pârâului, că-și bășicau mâinile și obrajii În urzici, că se zgâriau și lăsau ațe și petice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lua chip aievea În Întunecimea Văii. Fără să vrea, grăbiră pașii din ce În ce, până o luară de-a dreptul la goană, fără să le pese că stârneau cu zgomotele lor toate jivinele ce sălășluiau pe acolo. Nu le păsa că se târmoceau În noroiul Împuțit de pe marginea pârâului, că-și bășicau mâinile și obrajii În urzici, că se zgâriau și lăsau ațe și petice de țoale În spini. Răvășită, Valea se burzuluia În jurul lor. La o cotitură urlară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
știe... El se Împotrivise cum se pricepuse și cât Îl ținuseră puterile ca Întâmplările din viața lui să n-o ia de capul lor la vale de-a valma, de nimeni strunite ori rânduite prost de cineva căruia nu-i păsa sau, mai rău, Îi făcea plăcere să batjocorească oameni. Răutatea care-l făcuse să le alunge de acasă pe nevastă, fiică și chiar pe mamă-sa, muta, nu era pe de-a-ntregul a lui. Cap de Șobolan se Încredința din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și aproape că nu le părea rău că-și mânjiseră cizmele de cauciuc până sus În noroaiele Colectivei. Cei doi din țarc se murdăriseră ca niște porci, se Înjurau Între ei și aruncau vorbe grele și vițelului, fără să le pese că erau priviți de vreo treizeci de perechi de ochi. „Acestea, copii, sunt operațiunile de imobilizare și de contențiune a animalului, necesare pentru desfășurarea În bune condiții a operației chirurgicale principale.” Așa le explicase Directorul tăvălelile și suduielile celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a mă Împotrivi. Prima noapte a fost de o sălbăticie cumplită - cred că o și speriasem puțin, Însă a Învins În ea, Îndrăznesc să presupun, fascinația pentru animalul dezlănțuit și egoist care o pătrundea Întruna, cu violență, fără să-i pese dacă ei Îi plăcea au ba, suferind Înfrigurat de nerăbdare atunci când, În puține minute de odihnă, nu se afla Între picioarele ei. Se arăta supusă și mă lăsa să mă războiesc, prin pântecele, sânii și gura ei, cu toate relele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Băloi, un tâmpit fără pereche, sufeream Încă de veselia aia. I-am somat, le-am cerut parola, mi-au dat-o, Însă uitasem răspunsul. „Am zis «Doru»”, făcea Băloi, „dă-mi răspunsu’!” Habar n-aveam, uitasem complet și puțin Îmi păsa. Locotenentul mă amenința cu tribunalul militar, batalionul disciplinar, pierderea locului la facultate. Chicoteam și, cum vâjâiala se potolise, se auzea cum și ceilalți răcani izbucneau Într-un râs prostesc și de neoprit. „Ești beat! Suflă!” s-a opărit Băloi. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care șiroia acum îi înroși poala și pieptul. — Hanbei! Hanbei! Mă lași singur? Pleci numai tu? Ce-am să mă fac pe câmpul de luptă, fără tine, de-acum încolo? strigă el, vărsând șiroaie de lacrimi, fără să-i mai pese de aparențe sau de reputație. Capul alb la față al lui Hanbei zăcea inert, pe genunchii lui Hideyoshi. Nu, de-acum încolo, nu mai trebuie să-ți faci nici o grijă. Cei născuți dimineața mor înainte de căderea serii; iar cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el, mângâindu-și țeasta pleșuvă, a sosit un mesager de la Hosokawa Fujitaka, cu o depeșă urgentă. Deci, a trebuit să vorbesc mai întâi cu el, lăsându-vă pe voi să așteptați. Se așeză în stilul său obișnuit, fără să-i pese de distincțiile rangului. Cei doi uitară complet de salutările formale, îndelung capul proaspăt ras al lui Hideyoshi, în care se reflecta verdele copacilor din grădina învecinată. — Măcar capul mi-e mai limpede, pe căldura asta, adăugă Hideyoshi, cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu deveniseră bănuitori și nu se gândiseră nici o clipă la ce intenții avusese Hideyoshi. Katsuie mai avea un viu vitreg, pe Katsutoshi, un băiat care urma să împlinească cincisprezece ani în același an. Acei membri ai clanului Shibata cărora le păsa cât de cât, se lamentau că, dacă relația dintre Katsuie și Katsutoyo era atât de rece, nu puteau decât să se teamă pentru viitorul clanului. — Katsutoyo e atât de nehotărât, se plângea Katsuie. Niciodată nu face nimic cu adevărată limpezime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înainte de a se schimba din hainele de călătorie, se întâlni cu oficialitățile de la castel. Ascultă atent raportul despre evenimentele ulterioare din apus și situația de pe diversele lui moșii. Era a doua jumătate a Orei Șobolanului - miezul nopții. Deși nu le păsa de propria lor oboseală, vasalii lui Hideyoshi erau îngrijorați ca aceeași oboseală să nu înceapă să afecteze sănătatea stăpânului lor. — Cinstita dumneavoastră mamă și Doamna Nene vă așteaptă de aseară. Ce-ar fi să vă duceți înăuntru ca să vadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kitanosho, cu o afecțiune oarbă și părtinitoare, față de nepotul său, Menju nu putea să nu fie neliniștit în privința viitorului. Cel puțin, considera că nu se cuvenea ca Genba să-l numească pe comandantul suprem „unchiule“. Dar lui Genba nu-i păsa de fleacuri precum nemulțumirile lui Menju. Intră direct în cartierul general al unchiului său, neluându-i în seamă pe ceilalți vasali prezenți, și-i șopti lui Katsuie: — Când termini, am de discutat cu dumneata o problemă privată. Katsuie puse curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai tânără dintre cele trei surori avea doar zece ani și, când vedeau fetița veselindu-se printre tăvile cu mâncare și oamenii gălăgioși, înfulecând bunătăți și făcându-le farse surorilor ei mai mari, până și luptătorii bătrâni, cărora puțin le păsa de moartea lor iminentă, erau nevoiți să-și mute privirile în altă direcție. Katsuie băuse prea mult. De nenumărate ori, oferind cuiva câte o ceașcă, se lăsa învins de singurătate, spunând: Numai de-ar fi aici și Genba. Când auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri." 16. și i-a alungat de la scaunul de judecată. 17. Atunci au pus toți mîna pe Sosten, fruntașul sinagogii, și-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese. 18. Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, și-a luat ziua bună de la frați, și a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila și Acuila, după ce și-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
resemnării prezente și a negării vehemente a trecutului. M-a cuprins o greață cumplită, când am văzut cum un redactor idiot a publicat în ziarul Cotidianul din 10 decembrie a.c. articolul „Nichita Stănescu: Partidul și generația noastră”. Fără să îi pese dromaderului cu creier de bibilică că totuși Nichita Stănescu a fost și va rămâne unicul Nichita Stănescu, pune mâna pe bolovan și dă în poet, fără nici un fel de discernământ. Pitecantropul de la Cotidianul, cu slabele-i mijloace de gândire nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
rochii de iluzii... Ar fi vrut să treacă peste iernile albe și reci, peste toamnele uscate și pline de melancolie, peste verile năucitoare, peste primăverile flămânde și să renască ea un nou anotimp pentru ei... Voia să nu-i mai pese de patina asta amăgitoare a timpului și să-și transforme clipa furată în veșnicie... Privind chipul lui palid, o cuprinse spaima... Oare îi furase deja clipa? Nu era doar o închipuire? Amândoi se înfricoșau de chipul hâd al spaimei... Niciunul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
s-a obosit să mă salute, ci doar s-a așezat lângă mine și a mâncat privind În gol. Mi s-a părut că am auzit-o pe mama oftând, dar eram prea Înnebunită să nu Întârzii ca să Îmi mai pese. Am fugit tot drumul către studioul de balet. Afară era Îngrozitor de frig și de pustiu. În timp ce picioarele mele, aflate În cele mai incomode cizme cu toc, mă implorau să mă opresc, m-am gândit cât de mult uram iarna. Totul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Întrebă ea cu o voce mai gravă decât o cerea situația. Mi-am Înghițit nodul din gât. ― Mereu Îmi spui asta. Iar dacă e adevărat, atunci Înseamnă că nu are nevoie de mine. Sunase probabil puțin agresiv, dar nu-mi păsa. Nu puteam Înțelege ce anume mă deranja atât de tare la el. Aparent, nimeni nu putea. ― Nu știu, Alisia...mai bine te mai gândești. Conversația nu a dus În final nicăieri, spre dezamăgirea mea. Eliza mi-a zis cu alte
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
felul În care toată euforia se preschimba rapid Într-o stare amară de regret. M-am scufundat În apă, În scopul unei deșteptări Întârziate. Niciun efect. Înnebuneam deja, simțeam că am febră, apa mă opărea și nici măcar nu-mi mai păsa. Era un fel de dezolare totală, căreia nu-i puteam face față. Am găsit cumva puterea să mă ridic, să mă Îmbrac, să-mi trec o mână prin părul umed, deși eram vag conștientă de ceea ce făceam. Mă pierdusem Într-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Fusesem atât de oarbă, așa cum și el fusese orb când nu văzuse că nu sunt așa cum ar fi trebuit să fiu. Și totuși această orbire ne adusese Împreună. Și aveam să fiu, de această dată, așa cum merita el. Nu-mi păsa dacă asta ar fi Însemnat sacrificii. El făcuse sacrificii pentru mine. Victor a plecat târziu, aproape de ora zece. Balul ce urma mă bucura atât de tare, Încât a trebuit să o sun pe Eliza să-i povestesc despre asta. Entuziasmul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Singura opțiune ar fi fost rochița gri, care zăcea aruncată pe jos cu eticheta pe ea. Am apucat-o În grabă și m-am uitat În oglindă. Nu arăta grozav, dar era drăguță. Și, la o adică, nici măcar nu-mi păsa dacă nu străluceam la fel de tare ca Maria. Adi era iubitul ei, deci ea trebuia să facă impresie.Mi-am desprins părul. Deși atârna banal pe umeri, am fost fericită că măcar apucasem să-l spăl. În tot acest timp, Maria
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
spus taximetristului când am trecut pe lângă casa lui Victor. Nu va dura mult. ― Alisia, ce faci? șopti Maria. ― Așteaptă-mă aici! Am sărit din mașină În timp ce Maria mă privea ca pe o nebună și am mers până la ușă. Nu-mi păsa că era târziu sau că ar fi trebuit să sun Înainte. Trebuia să vorbesc cu el. Am sunat la ușă de trei ori Înainte ca În prag să apară o fată slabă, cu figură anemică și părul lung, blond și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ora de engleză. Bianca se strâmbă dezamăgită. ― Ah, acel Victor. Te las atunci. Baftă! Se Îndepărtă, iar eu și Victor am Început să Înaintăm unul către altul. El nu părea să știe de ce eram atât de furioasă, dar nu-mi păsa. Avea să Înțeleagă foarte curând. ― Alisia, te-am căutat toată ziua! M-am Întors abia aseară și Larisa mi-a spus că ai Întrebat de mine. Teatru. Urma cumva să mă Întrebe ce voiam? ― Hei, ești bine? I-am aruncat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]