18,714 matches
-
Întoarcere și-i făcu mai multă plăcere să găsească nava golită de străini. Așa i-ar fi plăcut să fie Întotdeauna: câțiva latino-americani pe care să-i dăscălească În propria lor limbă și o stewardesă cu care să bea un pahar de bere tare. Mormăi ceva În franceză În direcția marinarilor și aceștia Îi zâmbiră, cântând un cântec indecent despre un cocu, care-i făcu sufletul sedentar, de familist, să se veștejească puțin de invidie. — N-a fost o traversare grozavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o fisură dintre nori. Ceruse o gazetă, o gazetă de seară. Nici la Londra nu au apărut atât de devreme, Îi spusese casierul și când auzise răspunsul, rămăsese visător, mângâindu-și mustața lungă și cenușie. În timp ce-i turna stewardesei un pahar de bere Bass, Înainte să-și revizuiască socotelile, se gândi din nou la profesor și se Întrebă o clipă dacă nu cumva trecuse pe lângă ceva dramatic, pe lângă un personaj obosit și hăituit, ca În romane. Nici acesta nu se plânsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dublu pentru cușetă. De fată uitase cu o jumătate de oră În urmă. Acesta era primul lucru pe care Îl Împărtășea ea cu Richard John, sub tropăitul de pași, mirosul de ulei, luminile intermitente ale semnalelor, fețele Îngrijorate, clinchetul de pahare și coloanele de cifre - pata neagră din mintea casierului. Vântul se opri pentru un interval de zece secunde, iar fumul care măturase Înainte și Înapoi cheiul și pogoanele de metal În rafale repezi rămase Încremenit În aer În tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că să cumperi un vin bun Înseamnă bani aruncați, pentru că nici un buchet nu putea supraviețui continuei trepidații. În tot lungul vagonului scâncetul și vaierul sticlăriei scuturate deveni audibil În timp ce expresul se Îndrepta cu toată viteza spre Köln. Cât ținu primul pahar, Myatt se gândi iar la Stein, care aștepta sosirea lui În Constantinopol cu viclenie sau cu disperare. Va vinde totul dacă va primi destul, Myatt o simțea cu certitudine, dar se spunea că ar mai fi apărut un posibil cumpărător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În ochi“. Proștilor, triumfa el În secret, știu un truc de două ori mai bun. Știa acum, de exemplu, că tânărul Moult nu mințise. Stein era cel care mințise sau, dacă nu, atunci domnul Eckman. Își turnă singur Încă un pahar. Curios, se gândi, că el, cel care călătorea cu peste nouăzeci de kilometri pe oră, era cel liniștit, nu domnul Eckman, ce-și Încuia biroul, Își lua pălăria din cuier și cobora scările mestecând, cum se spune, telegrama primită de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
până la unu, discutase cu tatăl lui, Jacob Myatt, afacerea cu Stein și Își dădu seama, ca niciodată până atunci, privind cum tremura barba albă a părintelui său, că afacerile scapă printre degetele lui bătrâne, pline de inele și Încleștate În jurul paharului cu lapte cald. „Nu scot niciodată pielița“, se plânse Jacob Myatt, permițându-i fiului său să ia lingurița și să o Îndepărteze, ca să lase laptele curat. Erau multe lucruri pe care i le permitea acum fiului său să le facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Crăciun de modă veche, sclipind de promoroacă. Myatt Își luă haina de blană dintr-un cuier și ieși pe coridor. La Köln trenul stătea aproape patruzeci și cinci de minute, Îndeajuns ca să bea o ceașcă de cafea fierbinte sau un pahar de vinars. Până atunci putea să se plimbe, Înainte și Înapoi, asemeni omului În balonzaid. Deoarece nu era nimic care să-i capteze atenția În aerul de-afară, știu cine va păși alături de el În spirit de-a lungul coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Road, deschisă la fiecare capăt. Era În Bentley-ul lui Isaacs, care conducea Încet, și se uitau amândoi la fețele fetelor care se plimba câte două de-a lungul trotuarului estic, luminat de felinare, vânzătoare ce se ofereau riscant pentru un pahar la han, o plimbare cu mașina În viteză și pentru simpla distracție. Pe cealaltă parte a bulevardului, În Întuneric, pe cele câteva bănci, ședeau prostituatele, șleampete și bătrâne, cu spatele spre pantele nisipii și tufișurile spinoase, așteptând un bărbat destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iritat de gusturile incapabile de compromis ale lui Isaacs. Era frig În Bentley, simțea curentul pe obraz și, când o văzu pe Coral Musker trecând pe lângă el, sări brusc din mașină și-i oferi o țigară și după aceea un pahar și după aceea o plimbare cu mașina. Iată era avantajul cu fetele acestea, se gândi Myatt: toate știau ce Înseamnă o plimbare și dacă nu le plăcea cum arătai, spuneau că tocmai sunt obligate să se Întoarcă acasă. Dar Coral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urechi. Pentru Dumnezeu, dragă, uită-te cât e ceasul! Trenul pleacă Într-o jumătate de oră și trebuie să-mi iau bagajele, iar tu trebuie să-ți faci interviul. Bea-ți ginul și hai să plecăm! Mabel Warren Își ridică paharul și-l bău. Apoi se sculă și forma ei pătrățoasă se clătină puțin. Purta cravată, un guler țeapăn și un costum „sport“ de tweed. Sprâncenele-i erau grele, iar ochii Îi erau Întunecați, hotărâți și roșii din cauza plânsului. — Știi de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Oh, pentru Dumnezeu, lasă asta, Mabel! spuse Janet. Dispoziția domnișoarei Warren se schimbă. Se Îndreptă și se puse În drum. Spui că-s beată. Sunt beată. Dar o să mă-mbăt și mai tare! — Oh, alta acum! O să mai bei un pahar cu mine, altfel nu te las pe peron. Janet Pardoe cedă. — Unul. Doar unul, zău! O conduse pe Mabel Warren, traversând un hol negru și lucitor, Într-o Încăpere unde câțiva bărbați și femei obosite Înșfăcau cești de cafea. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
beției. Întâi o mână aranjă părul, apoi o batistă muiată În pudră - compromisul ei cu feminitatea - ascunse roșeața din obraji și de pe pleoape. În tot acest interval Își focaliza privirile, folosindu-se de orice-i cădea sub ochi: ceștile, chelnerul, paharele și tot așa, până la oglinzile mai Îndepărtate și propria reflexie, ca un fel de tabelă alfabetică de oculist. Cu ocazia aceasta, prima literă a alfabetului, A-ul cel mare și negru, se nimeri să fie un bărbat mai În vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am văzut În viața mea. — Eu da, spuse domnișoara Warren. Eu da. Dar unde? Ceva Îi șterse cu eficiență din minte gândurile legate de despărțire. Nasul ei adulmecase o urmă, și lăsând o jumătate de deget de gin pe fundul paharului, o luă spre ușă, În urma bărbatului. Acesta ieșise și pășea cu repeziciune de-a curmezișul holului negru și luminat, spre una din scări, Înainte ca domnișoara Warren să se fi putut extrage dintre ușile rotative. Ea se izbi de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
femei siguranța sa și a prietenilor săi, numai să afle noutăți despre Carl: apucase să-și adune bacșișurile și să se retragă Într-un apartament nou lângă Parc, Împăturind șervețelele la propria-i masă ori scoțând tirbușonul pentru propriul lui pahar? Știa că trebuia s-o Întrerupă pe ziarista beată și periculoasă din fața lui, dar nu putea spune un cuvânt, În timp ce ea Îl informa despre noutățile din Belgrad - genul de noutăți pe care prietenii lui nu i le trimiteau În scrisorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
teatrului vibra de vocea lui umilă și imperativă. Era meschin, cu o meschinărie banală și de rând, generos pe apucate, niciodată demn de Încredere. Laudele Îngăduitoare de la repetiții nu Însemnau nimic. După aceea, În birou, urma să spună la un pahar de whisky „Fătuca aceea din rândul din față... n-are rost s-o ținem“. Nu se enerva și nu ridica vocea niciodată, nu vorbea pe nimeni de rău, cel mai grav lucru zis era „fătuca aia“, iar punerea pe liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu era tot așa de drăguță ca și Janet, așa că era o fericire să stai timp de o oră urmărind fiecare mișcare a trupului lui Janet: Janet pieptănându-se, Janet schimbându-și rochia, Janet trăgându-și ciorapii, Janet amestecând În pahare. Însă probabil că avea o minte de două ori mai bună, chiar așa banală și vicleană cum pare să fie. — Dragă, Întrebă Janet Pardoe cu amuzament, ți-a căzut cumva cu tronc micuța aia? Trenul se balansă și se repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că hârtia din Baedeker era subțire și insuficient de opacă. Dacă potriveai harta cu desenele de pe pagina anterioară, liniile urmau să se vadă prin ea. Dumnezeule, Își zise ea, nu chiar oricine s-ar fi gândit la asta! Merit un pahar. Voi găsi un compartiment gol și voi chema chelnerul. Nu voia să Împărtășească acest triumf nici măcar cu Janet Pardoe. Prefera să fie undeva singură, cu sticla de Courvoisier, să se poată gândi netulburată și să-și planifice următoarea mișcare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu sticla de Courvoisier, să se poată gândi netulburată și să-și planifice următoarea mișcare. Dar când găsi compartimentul gol, se purtă cu toată circumspecția. Nu scoase ghidul de sub bluză până când chelnerul Îi aduse coniacul. Și nici atunci imediat. Duse paharul la nări, lăsând efluviile să ajungă la acel punct din fundul foselor nazale unde creierul și nasul păreau a fi tot una. Alcoolul pe care-l băuse cu o noapte În urmă Încă nu dispăruse cu totul. Se agita ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
păreau a fi tot una. Alcoolul pe care-l băuse cu o noapte În urmă Încă nu dispăruse cu totul. Se agita ca vaporii la nivelul solului Într-o zi umedă și caldă. Plutesc, se gândi ea, parcă plutesc. Prin pahar și prin coniac văzu lumea exterioară, atât de plană și ternă că nu păru să se modifice câtuși de puțin - câmpuri netede, copaci și ferme mici. Ochii ei miopi și deja Înroșiți doar la aburul coniacului nu puteau prinde detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și era triumfător când o văzu cum părăsea compartimentul, uitând ghidul Baedeker pe banchetă, tăcerea fiind singurul răspuns la exclamația ei: — Ne revedem În Viena! După ce domnișoara Warren plecă, dr. Czinner se aplecă să ia ziarul. Mâneca lui atinse un pahar gol, iar acesta se răsturnă și se sparse În cioburi pe podea. Mâna i se odihni pe ziar și el rămase cu ochii la cioburi, incapabil să-și adune gândurile, incapabil să decidă ce avea de făcut - să ridice ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cinema. Nu se zărea nici un polițist. — Anton. — Taci! se oțărî el și trase jaluzelele, pentru a nu fi zărit din una din clădirile de vizavi. Știa exact unde se afla seiful zidit În perete. O masă, un film și câteva pahare fuseseră suficiente pentru a scoate informația de la Anna. Dar se temuse s-o Întrebe despre cifru - și-ar fi putut da seama că farmecele ei nu ajungeau ca să-l aducă pe Întuneric, peste acoperișul Înghețat, până În dormitorul ei. De pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acestea, mai devreme sau mai târziu, vor ghici, era sigur de asta. Vor arăta cu degetul spre mine: „E Josef. El l-a ucis pe Kolber la Viena, dar nu l-au prins niciodată. N-a fost niciodată prins“. Puse paharul jos și ascultă. Fusese un taximetru, un zgomot ce venise de la gară sau țipătul unei femei? Aruncă o privire la mesele din jur - nimeni nu auzise nimic neobișnuit. Vorbeau, beau, râdeau, iar un bărbat scuipa. Dar setea lui Josef Grünlich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iar un bărbat scuipa. Dar setea lui Josef Grünlich fu puțin atenuată În timp ce stătea și asculta. Un polițist se apropia, venind În lungul străzii. Probabil ieșise din serviciul lui de la circulație și era În drum spre casă, dar Josef ridică paharul, Își ascunse fața și Îl urmări cu privirile peste buza acestuia. Apoi auzi destul de limpede un țipăt. Polițistul se opri, iar Josef, privind neliniștit În jur după un chelner, se ridică și lăsă câteva monede pe masă. Revolverul atârnat Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
clipe și cele mai bune fraze. Se aplecă după poșetă, dar aceasta dispăruse. Ciudat, se gândi ea, aș fi putut jura... S-o fi lăsat În tren? În tren luase o cină de adio cu Janet Pardoe. Au băut un pahar de sherry, mai mult de o jumătate de sticlă de riesling și două pahare de lichior. După aceea fusese puțin amețită. Janet plătise cina și ea Îi dăduse lui Janet un cec și luase restul. Acum avea În buzunarul jachetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se gândi ea, aș fi putut jura... S-o fi lăsat În tren? În tren luase o cină de adio cu Janet Pardoe. Au băut un pahar de sherry, mai mult de o jumătate de sticlă de riesling și două pahare de lichior. După aceea fusese puțin amețită. Janet plătise cina și ea Îi dăduse lui Janet un cec și luase restul. Acum avea În buzunarul jachetei ei de tweed mai mult de două lire În monede mici, austriece, dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]