1,998 matches
-
în sus și în jos cu mâinile la spate. ― Da' știu că ai energie, cucoană! Matei o măsura buimac. Eu unul sânt praf! Bătrâna râse cochet. ― Sînteți gentil... Deci, Valerica a plecat de dimineață la serviciu. Și-a luat va să zică paltonul, geanta, șoșonii. Cheile, banii, tichetele pentru autobuz, ochelarii de lucru. Pe acestea în orice caz nu le vor găsi în odaia ei. Oh! Bine că mi-am adus aminte! Andrelele și lâna. Tricota mereu la birou. ― Prostii! făcu Grigore Popa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a face cu hainele ― chestiune de ținută și prestanță ― clătina capul plină de demnitate. Afișa o tristețe reținută, politicoasă, zâmbea cum știu să zâmbească oameni deprinși în general cu societatea. Grigore Popa, încotoșmănat, arunca priviri piezișe în jurul lui. Purta un palton lung, îmblănit. Gulerul de lutru prinsese nuanțe roșietice pe la margini. Lângă el, Doru Matei tremura. Se bâțâia de pe un picior pe altul uitîndu-se mereu la ceas. ― Lipsește Valerica Scurtu, observă locotenentul. ― Poate n-a reușit să scape de la slujbă. Oricum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își ridică gulerul canadiene!. ― Exact la asta mă gândeam și eu. Numai că n-am să iau o vodcă, ci mai multe... Se cutremură: Mă gândesc la bietul Panaitescu... Cc-o fi fost în capul nostru?! L-am îngropat fără palton... O spusese pe tonul cel mai serios. Pe obrazul înghețat nu trecu nici o adiere de zâmbet. Locotenentul îl măsură dintr-o parte și nu comentă. ― Să oprim un taxi, propuse Grigore Popa. Lui Cristescu i se păru că bătrânul tremură
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sculptorului. Doru Matei se dădu înapoi gata să-și piardă echilibrul. Duse mâna la frunte și izbucni furios: ― Ce-s bancurile astea?! Ei, drăcia dracului! ― Vă rog să mă scuzați, spuse Cristescu stăpînindu-și râsul, voiam să-mi iau țigările din palton. Credeam că nimeresc în antreu. Dar, apropo, ce făceați în spatele ușii? Sculptorul își săltă colțurile buzelor într-un rânjet. ― Băteam mătănii! ― O, perfect! Îmi pare rău că v-am deranjat. Vă las să continuați. ― Ura! Sănătate și spor în ramură
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fugit, e sugestia dumneavoastră, apropo de dispariția în noapte fără să anunțe pe nimeni, fără să lase o vorbă... ― Sugestie? Cel mult o opinie... ― Să zicem. Deci mi-e greu să-mi închipui că a fugit în capot și în palton. N-a uitat să-și ia carnetul cec ― sânt convins că avea unul ― dar a uitat în schimb să-și pună o rochie. Mi-amintesc că m-a primit într-un capot alb. În dulap nu-l văd, nu-i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sînteți sculptor, aveți totul la îndemînă. ― Nu înțeleg... Îngână buimac tânărul. ― Cea mai bună ascunzătoare pentru domnul Popa, gâfâi Melania Lupu. ― Spune naibii odată! ― Îl turnăm în ghips. CAPITOLUL XIV INOCENȚĂ Locotenentul Azimioară îl aștepta în birou. Maiorul își scoase paltonul apoi se așeză în fața mesei. Avea figura odihnită și arăta ca totdeauna elegant, fără să fie. ― Ceva nou? Azimioară înclină capul. ― Au sosit relațiile de la Consiliul Popular. Până la război, casa a aparținut soților Cruceanu. În '41, a devenit reședința personală
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pregătea să sune, l-au oprit băieții și l-au rugat să-i însoțească. Un tip politicos. Părea puțin surprins dar n-a făcut mofturi. ― Cei din casă au prins mișcarea? ― Nu cred. ― În regulă. Unde-i? ― Alături. Avea un palton lung, pe talie și purta ochelari cu rame subțiri de aur. Peste servieta diplomat, își așezase căciulița din blană de castor. Figura era inexpresivă și, în afară de aerul "străin", nimic altceva nu l-ar fi putut caracteriza. Cristescu se simți vag
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
repede... Mulțumesc. Mai luă un fursec și trecu în odaia ei să se schimbe. Hohotele lui Matei continuau să se audă. Râsul venea din altă lume. Credeți în declarația asta? întrebă Azimioară. Maiorul ieșise să-l conducă. Nu-și luase paltonul și tremura ușor. ― Nici un cuvânt. Și acum ascultă-mă! Obții urgent de la Procuratură ordin de deshumare pentru Panaitescu și Valerica Scurtu. Ridicați și "statuia" lui Popa și-i duceți pe toți la Medico-legal. Accentuă: Am nevoie de rezultatul autopsiilor imediat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de la Procuratură ordin de deshumare pentru Panaitescu și Valerica Scurtu. Ridicați și "statuia" lui Popa și-i duceți pe toți la Medico-legal. Accentuă: Am nevoie de rezultatul autopsiilor imediat! Melania Lupu îl aștepta zâmbind. Îl mustră dulce: ― Ați ieșit fără palton. Nu sînteți prudent. Continuă fără tranziție, frîngîndu-și neputincioasă degetele: Măcar de mi-aș putea explica toate lucrurile acestea... Scoase batista din buzunarul capotului ștergîndu-și delicat ochii. Aveai impresia că-și menajează rimelul, deși nu era fardată. Cristescu făcuse sul declarația
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
inima ta îți va spune dacă ai voie să te întorci printre oameni..." Mă simt incapabilă, domnule maior, să mă căsătoresc cu Van der Hoph numai pentru că sânt o bătrână singură. Are dreptul la mai mult. Cristescu întinse mâna după palton. Zîmbi: ― Nu pot decât să vă felicit pentru modul dezinteresat în care vedeți lucrurile. ― Și cu pentru felul amabil în care ați înțeles să duceți ancheta. Îmi pare rău că plecați. ― Am să mă întorc. Vă promit. Melania Lupu îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai indicat... Elegantă și practică. Împreună cu deux-pieces-ul de lâna negru, reprezintă o toaletă ideală la vârsta ta. Perlele vor desăvârși nota de distincție... Perfect! Ai izbutit o ținută convenabilă pentru orice oră. Privi încă o dată în jur, luă sacul și paltonul și stinse lumina. ― Sânt lucruri de care te desparți pentru totdeauna, spuse în hol. Nici nu-ți vine să crezi că ai trăit aici aproape zece ani. Dacă ești sinceră, trebuie să recunoști că a fost destul de plăcut, în afară de faptul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o să pară ciudat. Afară e ceață, și dacă nu mă înșel, în curând va începe să ningă. De fapt, sper că nu va ninge! O umbrelă închisă când afară ninge e grozav de ridicolă. Își puse toca neagră și îmbrăcă paltonul. Motanul se opri în prag scărpinîndu-și trupul arcuit de ușă. Bătrâna surîse: ― Nu te-am uitat, Mirciulică. Ți-am lăsat în bucătărie provizii. După aceea, va trebui să te descurci singur. Oberlihtul a rămas deschis... Îl luă în brațe. Mustățile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
deschis. Ce fac? Maiorul rîse: ― Lasă-l așa și vino repede. Am primit rezultatul autopsiei Valericăi Scurtu și a lui Grigore Popa. ― Sânt tare curios. ― Ai și de ce. * Melania Lupu intră într-o croitorie. Responsabila o ajută să-și scoată paltonul și o pofti în cabina de probă. ― Cum a mers? ― Perfect. Ce îmbrac? ― Fusta maxi și scurta de blană. Nu uita pantofii! ― Ești nebună, râse Melania. Tocuri de 8 cm! O să-mi rup picioarele! ― Fii serioasă. Uite peruca! Lasă că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
oglindă, ovală, iar mai la stânga, simetric, o marină cu cer transparent și balcoane debordând de flori. Veneția... Melania Lupu se desprinse de perete surâzând. ― Ce surpriză! îmi face multă plăcere să vă văd. Contabilul Marin Vâlcu aprinse o țigară. Ținea paltonul pe umeri deși în casă era cald. Părea undeva în vizită, discutând cu gazdele înainte de plecare sau în așteptarea unui telefon. ― Sânt convins. ― N-am știut că o cunoașteți pe verișoara mea. Bătrâna arborase un ton ușor, amabil. ― N-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spunea Regina de pe Planeta X. Doamne-Dumnezeule. Ce vremuri bune au fost alea, unchiule Nat. Câd nu câștigam destul cântând, mă duceam și furam din magazine. Îmi spuneau Aurică fără Frică. Treceam pe culoarul supermarketului și băgam fleicile sau puii sub palton. Pe vremea aia, nimic nu era serios. Într-o săptămână eram îndrăgostită de Greg. Săptămâna viitoare eram îndrăgostită de Billy. Mă culcam cu amândoi și pe urmă am aflat că sunt însărcinată. N-am știut niciodată care dintre ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am văzut alte încălțărri decât negrre sau cafenii sau albe, varra. — Și n-aveau nici bumb, nici șiret, nici copci, parcă erau lipite pe picior. Când mă uit mai sus, văd niște pantaloni urâți, negri, fără dungă, și-apoi un palton obișnuit, ca de la haine vechi, ca de pricopseală, nu se brodea cu restul. Și... a, da, da, să vezi și să nu crezi: era în capul gol! — Nu ți-a fost frrică? Eu aș fi rrupt-o la fugă, adică ... spuse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
înecăcios și scârbos, dar a ars bine. Am făcut un foc bunicel și aerul s-a dezghețat puțin, iar fumul a năvălit afară prin spărtura ferestrei. Am adunat zdrențele de pe jos și le-am pus pe scândura priciului, apoi, în paltonul primit de la Petre și în pătura primită de la Epiharia, m-am culcat. Am lăsat candela să ardă. În urma mea, neînțeleasă, se stingea cea mai lungă zi a vieții mele. N-am adormit imediat, în ciuda epuizării, probabil fiindcă mi-era sete
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-i strigi, cad jos, altfel „n-au nici pe dracu“. Oare-o fi fost lună plină azi-noapte? Nu băgase de seamă. Îl privi critic pe bărbatul cel străin. Parcă ți-e puțin rușine cu el, pe stradă, așa îmbrăcat, cu paltonul prea mare și cu aerul lui de om căzut din cer. Sigur că el, unul, ar fi preferat să fie acum într-o trăsură acoperită, cu un echipaj strălucitor, lângă un om bine îmbrăcat, vesel și puternic, mirosind a paciuli
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
apărea din senin: — Un om care stă îmbrăcat într-o redacție, înseamnă că nu-i aparține. Permiteți-mi să vă împărtășesc această observație de vechi gazetar, cu speranța că vom fi curând colegi. Poate doriți să vă puneți pălăria și paltonul în cuier? Și-și însoți fraza frumos articulată cu un gest de invitație spre cuierul lângă care era plasat, ca-n fiecare birou de altfel, calendarul cu patinatoare canadiene. Bărbatul își scoase pălăria neconvins și rămase cu ea între palme
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și cum, iar când sunteți gata, să veniți cu ea sus, la mine, ultima ușă pe dreapta, cum urci treptele. Vă aștept! Vă salut! Peppin se simțea puțin stânjenit și nu știa de ce. Îl ajută pe străin să-și dezbrace paltonul cu nasturi de os, i-l duse la cuier, sub pălărie, apoi îi întinse un teanc de scrisori. O anchetă pe care ziarul o făcuse pe tema De ce postiți? și care urma să apară miercuri, 24 decembrie. Dar răspunsurile primite
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
clădire de care atârna o firmă mică: Dr. Leon Margulis - medic primar, etajul I, și mă ntrebam, înfiorat, cine e gazda și cine invitatul. Fiindcă undeva era și casa mea. Ne-a deschis un fecior, mi-a luat pălăria și paltonul. Doctorul și-a pus jos geanta mare din piele, cu închizătoare tare. — O să-mi dai voie, ca înainte de orice, să mă spăl bine pe mâini și să mă dezinfectez, e primul lucru pe care-l fac. Ia loc, te rog
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
simțea cu atât mai nefericit. Parcă-l deochease cineva, parcă-i pusese gând rău soarta și orice începea cu gând bun se termina cumplit, lucrurile evoluau du mal en pis. Văzu înaintea lui, pe trotuar, un bărbat caraghios, într-un palton mare, ca de căpătat, mergând pe stradă cu ochii pe sus, și și aminti de aria paltonului. Văzuse Boema în Italia, iar când se gândea la Italia zâmbea fără să vrea, pentru el era raiul pe pământ. Aria paltonului era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
începea cu gând bun se termina cumplit, lucrurile evoluau du mal en pis. Văzu înaintea lui, pe trotuar, un bărbat caraghios, într-un palton mare, ca de căpătat, mergând pe stradă cu ochii pe sus, și și aminti de aria paltonului. Văzuse Boema în Italia, iar când se gândea la Italia zâmbea fără să vrea, pentru el era raiul pe pământ. Aria paltonului era aria sărăciei, dar Alexandru ar fi preferat în clipa asta să fie un filozof nevoit să-și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un palton mare, ca de căpătat, mergând pe stradă cu ochii pe sus, și și aminti de aria paltonului. Văzuse Boema în Italia, iar când se gândea la Italia zâmbea fără să vrea, pentru el era raiul pe pământ. Aria paltonului era aria sărăciei, dar Alexandru ar fi preferat în clipa asta să fie un filozof nevoit să-și vândă paltonul decât un Livezeanu în starea sufletească în care era azi. Cu siguranță că și omul ăsta era un filozof sau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Boema în Italia, iar când se gândea la Italia zâmbea fără să vrea, pentru el era raiul pe pământ. Aria paltonului era aria sărăciei, dar Alexandru ar fi preferat în clipa asta să fie un filozof nevoit să-și vândă paltonul decât un Livezeanu în starea sufletească în care era azi. Cu siguranță că și omul ăsta era un filozof sau un poet care moare de foame, toate atârnau pe el și era cu capu-n nori, și mergea încet, uitându
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]