4,853 matches
-
o lume opacă la frumusețe, lipsită de vocația proiectării în ideal și de respect față de „focul sacru”. Când nu e râsul distructiv, una dintre cele mai tipice reacții ale sufletului macedonskian ulcerat va fi întoarcerea spre trecut, adevărată punere în paranteză a prezentului ingrat. Copilăria și tinerețea, vârste paradisiace ale candorii și elanurilor pierdute („Oh! sufletul! - curatul argint de odinioară”), devin tărâmul sacru al pelerinajelor memoriei (Rondelul trecutului, O umbră de dincolo de Styx). Grațioase sau hieratice gravuri pe motive antichizante evocă
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Simion, Scriitori, I, 216-225; Stănescu, Jurnal, I, 198-203, II, 8-36, III, 44-47; Alboiu, Un poet, 129-131; Grigurcu, Poeți, 188-197; Ruja, Valori, 133-140; Cristea, Faptul, 112-115; Dimitriu, Singurătatea, 124-135; Ștefănescu, Jurnal, 199-200; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 82-89; Dobrescu, Foiletoane, II, 53-61; Martin, Paranteze, 90-92; Moraru, Semnele, 88-101; Ciobanu, Opera, 142-151; Popa, Competență, 285-295; Simuț, Diferența, 174-176; Nițescu, Atitudini, 138-144; Marin Voiculescu, Replici, București, 1983, 136-145; Condurache, Portret, 135-138; Pop, Jocul, 330-345; Grigurcu, Existența, 205-217; Regman, De la imperfect, 162-172; Ștefănescu, Prim-plan, 227-233; Tuchilă
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
pe intuiție și spirit simpatetic. Fără a le respinge cu totul, criticul nu agreează excesul de pozitivism al metodelor critice mai noi, care amenință să atragă actul exegetic în capcana sterilității, îndepărtându-l de obiectul său, și care pun între paranteze identitatea criticului, supunând-o unui proces de depersonalizare: „Coeficientul personal al aplicării metodelor [...] rămâne însă mai important decât folosirea unor prefabricate de gândire, a unor iluzorii aparate de stabilit valoarea și de captat emoția.” Critica structuralistă (care se îndepărtează de
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
anii ’80. Dacă reînnoirea generațiilor este un succes, grupul intermediar, cel al experților de 50 de ani, este cel mai prost reprezentat, În vreme ce ar fi trebuit să joace un rol determinant, propunând modele de conduită științifică, precum și modele sociale. Această «paranteză demografică» este datorată În aceeași măsură rupturii de dinainte de 1989 și lipsei de atracție pentru o carieră În cercetare după 1989. (interviu cu Cezar Bârzea) Întoarcerea În România, după lungi stagii de studii În Vest, continuă să fie o probă
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de criterii propriu-zis literare și estetice de judecare a operelor a anticipat autonomia regăsita a literaturii (reformulez afirmațiile sale). Dincolo de câteva probleme de detaliu, această viziune asupra istoriei literare recente este unanim acceptată. Autorul prezintă literatura anulor ’50 că o paranteză datorită supunerii sale ideologice, chiar dacă apariția unor prime scrieri «subversive» din punct de vedere estetic datează din 1956 (poeziile lui A.E. Baconski În revistă Steaua), iar române de incontestabila valoare au fost publicate În 1958. Dar centrul de greutate
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
metamorfozei acestui anti-model În mode intelectuale și a menținerii capacității sale de vătămare politică În pofida sfârșitului prea puțin glorios al personajului și a urmărilor funeste ale acțiunii sale. Narcisismul intelectualilor de astăzi În căutare de genealogii proprii, grăbiți să șteargă «paranteză istorică comunistă» și să restaureze o mitică vârstă de aur a culturii naționale este, fără Îndoială, o altă cauză. Un dublu discurs al extremei Este vorba În fond de un dublu discurs extremist, cel al unui fascism ordinar și cel
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Învățămînt universitar, asigurînd pregătirea profesorilor pentru clasele intermediare Între școală primară și liceu (școală medie). Pornind de la discuțiile realizate cu foști profesori ai Academiei Ștefan Gheorghiu: profesorul D.M. (1971-1981), profesorul S.T. (1960-1989), lectorul C.D. (1973-1989), lectorul C.N. (1980-1989). Anii dintre paranteze indică perioadă În care ei au lucrat la școala de partid. CEPECA a fost integrată Începînd cu 1971 Academiei „Ștefan Gheorghiu”, sub denumirea de „Institutul B” (condus de Ioan Beiu). Cf. articolului lui M.A. Lupu, rector al Academiei de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
compun, melanj de artificialitate și oralitate, de sarcasm și înclinație către calambur. „Combinație inelucidabilă între facondă și căzneală”, emisă cu „o ușurință anevoioasă a exprimării”, maniera criticului este a unui „cronicar cu sămânță de vorbă”, care prețuiește „risipa, ocolurile, introducerile, parantezele. Până să ajungi să afli ce vrea să spună, trebuie să te înarmezi cu răbdare” (Nicolae Manolescu). Alt critic (Gheorghe Grigurcu) i-a aproximat plastic identitatea stilistică prin imaginea „reunirii într-o singură conștiință” a lui Marius Chicoș Rostogan și
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
Culcer, Citind, 88-95; Iorgulescu, Al doilea rond, 44-48; Ciobanu, Însemne, I, 273-276; Ștefănescu, Preludiu, 260-263; Dimisianu, Opinii, 245-250; George, Sfârșitul, II, 316-321; Raicu, Practica scrisului, 434-439; Ungheanu, Lecturi, 336-341; Mihăilescu, Conceptul, II, 115-118; Zaciu, Lancea, 233-237; Grigurcu, Critici, 272-297; Martin, Paranteze, 145-149; Tomuș, Mișcarea, 297-299; Felea, Prezența, 11-15; Mircea Popa, Cornel Regman sau Demonul negației, ST, 1984, 11; Dobrescu, Foiletoane, III, 145-152; Florin Faifer, Expertize critice, CRC, 1990, 17; Cornel Ungureanu, Profesiunea: cronicar literar, O, 1990, 25; Aurel Martin, Profil critic
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
pastișă a poeziei din În marea trecere de Lucian Blaga. Micul studiu monografic Ion Vinea (1971), cel dintâi dedicat operei scriitorului, îmbină critica de tip tematic cu o necesară deschidere comparatistă. Deși transpusă într-un stil hibrid, împănat uneori cu paranteze teoretizante neconcludente sau neavenite, analiza temelor din lirica lui Vinea, partea cea mai consistentă a lucrării, ar fi putut constitui uvertura unei pline de sugestii interpretări critice. S. comentează motivele și simbolurile „imaculării” din Ora fântânilor, decriptează nucleele mistice (Sfântul
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
care a încălcat regula instituită, instigatorul va ațâța în continuare conflictul; deși el este autorul moral al pedepsirii „paratrăznetului” el va avea o reacție de tipul: „Ce ți-a făcut profesorul. Eu dacă eram în locul tău îi arătam lui...”. În paranteză fie spus, de obicei cadrul didactic nu va pedepsi abaterea de la regulă socotind că „este doar un caz”; el nu știe că în acest moment a declanșat așa-numitul comportament „contagios”. Toți elevii vor ști că regula nu mai este
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
despre precocitatea, cumințenia, predispoziția sa spre lectură și meditație, despre propria activitate și relațiile cu cei evocați, componenta autobiografică fiind substanțială. Între acțiunea de popularizare și eseu se situează Medalioane muzicale (1966), pagini cu caracter preeminent informativ, dar și cu paranteze exegetice, din dorința de a fixa originalitatea unui compozitor. Se fac multe referințe la opere literare sau unele paralele generale: Mozart-Rafael, Goethe-Beethoven, Debussy-impresioniștii. S-a afirmat că S. „are față de subiectele sale o atitudine de artist”, fiind preocupat de ilustrarea
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
a acceptat să apară, în film, în propriul rol (episodic), după ce s-a pronunțat admirativ față de modul în care regizorul (coscenarist și coproducător) Michael Mann a știut să stăpînească istoria acestui caz. (E interesant de observat, fie și într-o paranteză, că filmului românesc i-a lipsit, întotdeauna, vocația de a pune în ficțiune, cu seriozitate analitică, vreun dosar al actualității; n-am auzit să existe scenarii după, să zicem, afacerea Petromidia, sau afacerea Țigareta - poate și pentru că, la noi, "afacerile
Bătălia cu morile de fum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17165_a_18490]
-
Ei sunt cei dintîi care dau cotă și unicitate momentului. Pentru că sunt împreună, pentru că au învățat că această profesie nu se face de unul singur. Nominalizați sau nu, premiați sau nu, stau o dată pe an umăr la umăr, punînd în paranteză orgoliul personal și reliefînd - în fața lumii planetare - forța unei bresle. La noi, exercițiul respectului față de propria persoană și, implicit, față de statutul artistului se practică prea timid în breaslă. Și aici se reflectă lipsa de cultură și civilizație, de educație din
Cultură și civilizație by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17181_a_18506]
-
12; Constantin, Prozatori-critici, 84-87; Cristea, Un an, 289-291; Ungheanu, Arhipelag, 379-381; Iorgulescu, Scriitori, 345-348; George Arion, Lectură adecvată, FLC, 1979, 1; Dana Dumitriu, Moderația partizană, RL, 1979, 6; Voicu Bugariu, Viziune critică unitară, LCF, 1979, 44; Grigurcu, Critici, 367-372; Martin, Paranteze, 163-165; Mircea Iorgulescu, „Jurnal de lectură”, RL, 1983, 50; Grigurcu, Între critici, 236-241; Corina Popescu, „Interviuri din tranziție”, RITL, 1997, 1-2; Popa, Ist. lit., II, 1122; Șerban Codrin, Personalia. Dicționar al personalităților ialomițene, Constanța, 2002, 141-142; Dicț. scriit. rom., IV
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
sale consacrate apocalipticii medievale și misticii creștine. Cu 15 ani în urmă, McGinn redactase articolul „Antichrist” din Encyclopaedia of Religions, editată de Mircea Eliade. Articolul propune o frescă pe tema adversarului eshatologic care să cuprindă întreaga tradiție creștină, cu două paranteze interesante despre iudaism și islamism. Specialiștii unei anume epoci sau unui anume autor se pot simți uneori frustrați, dacă nu dezamăgiți din pricina aparentei „superficialități” cu care se tratează epoca sau autorul respectiv. Nu trebuie însă ignorat faptul că un asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aduce închinare); 3) un alt altar care va fi construit deasupra celui vechi, în interpretarea lui M. Delcor. În capitolul 13 al Evangheliei după Marcu, regăsim același context, la care se adaugă prezența ostentativă a acelui participiu masculin care, între paranteze fie spus, nu face decât să complice lucrurile și nicidecum să le deslușească. Motivul ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ↑Η ƒΔ0: φΦγΤΗ este integrat de Isus episodului invaziei Iudeii și distrugerii templului. Oare ce personaj se putea ascunde în spatele acestei metafore? S‑au
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să postuleze speranța convertirii diavolului, formulând, o dată cu aceasta, celebra ipoteză a apocatastazei. Admițând veșnicia iadului, recunoaștem implicit o neputință din partea lui Dumnezeu în a combate răul, fapt evident absurd din punctul de vedere al unei religii monoteiste. După această lungă paranteză etică și metafizică, în capitolul 28 Irineu reia tema Judecății și a Anticristului. Punctul de legătură îl constituie ideea paulină (din 2Tes. 2,11‑12) potrivit căreia chiar și cei rău‑credincioși simt nevoia de a crede în ceva. De
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
chiar, digresiunile făcute cu sau fără intenție; pe de altă parte, ele amintesc cititorului schema descrisă în ΒΔ2γΦ4Η. Aceste „articulații” sau „puncte de sutură” între două secțiuni pot fi principale (cap. 5, 43 și 54) sau secundare, după fiecare paranteză mai mult sau mai puțin dezvoltată. Pentru o mai bună înțelegere, să luăm ca exemplu legătura principală din partea de început a capitolului 43. Hipolit își dă seama de faptul că cititorul riscă să se piardă în marea de citate prezentate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
14, al Anticristului (Deut. 33,22; Dan); 15‑18 Anticristul ca tiran eshatologic; dosar de mărturii scripturistice (în special Ier. 8,16); 19‑28 profeția din Iezechiel; introducere la comentariul celor două capitole (2 și 7) din Daniel; 29‑33 paranteză teoretică: despre primejdia de a revela ceea ce profeții au transmis în chip ascuns; o parte dintre profeții s‑au împlinit deja; prin urmare și celelalte se vor împlini cu siguranță; 34‑42 Judecarea Babilonului/Romei (Is. 47,1‑15; Apoc
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
abilitate prin conjuncția autem - referitor la începutul activității Anticristului, al cărei element determinant îl constituie. Există, așadar, în Instructiones un singur Anticrist, așa cum indică și titlul, și acest Anticrist nu este Nero rediuiuus”. În consecință, versurile 7‑11 constituie o paranteză consacrată lui Nero, în calitate de precursor al „Latinului”, în timp ce restul poemului vorbește de Anticristul principal. În realitate, cele două moduri de înțelegere ale acrostihului 41 nu sunt opuse, ci complementare. Teza susținută de Brewer și Poinsotte are totuși meritul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
simplificare și de clarificare. Toate elementele și datele care nu prezintă valoare apologetică - și deci nu pot sensibiliza un public păgân, lipsit de cultură biblică - sunt deliberat îndepărtare. O altă schimbare semnificativă, în raport cu Commodian: legenda lui Nero rediuiuus constituie o paranteză. Am remarcat deja că legenda în cauză a fost introdusă de Victorin în trama eshatologică cu scopul clar de a legitima dubla identitate a tiranului eshatologic, aceea de conducător al unui imperiu păgân și de iudeu. Commodian reia legenda și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care se degajă este că, după recunoașterea religiei creștine drept religio licita, Lactanțiu, devenit teolog apropiat al împăratului, încearcă să evite anumite subiecte delicate, legate de destinul Romei. El se concentrează numai asupra soteriologiei creștine, alegând evident să treacă între paranteze eshatologia și ramurile învecinate, ca de exemplu anticristologia. Lactanțiu cunoaște scenariul eshatologic al poemului lui Commodian. Ca dovadă, reluarea ca atare a trei dintre motivele destul de puțin reprezentate în restul tradiției, și anume: un singur profet trimis de Dumnezeu pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
III, 339-349; Monica Spiridon, Ce e nou în garderoba literaturii, R, 1997, 5-6; Ioan Adam, Jocuri în lumea numelor, ALA, 1997, 395; Alex. Ștefănescu, Mircea Horia Simioneascu, RL, 1998, 3; Ioan Stanomir, Nesfârșitele primejdii, LCF, 1998, 19; Mircea Bârsilă, Mitul parantezei, „Calende”, 1998, 6; Nicolae Oprea, „Fac consecvent politica scrierilor mele egotiste și inactuale” (interviu cu Mircea Horia Simionescu), „Calende”, 1998, 6; Ioan Ștefan Ghilimescu, „Înseși nevăzutele fiind viață, nu știu ce firișor de energie sau formă închipuită ar putea rămâne în afara interesului
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
Marius Robescu, Autori și spectacole, București, 1980, 133-134; Brădățeanu, Istoria, III, 279-284; Cocora, Privitor, III, 114-121; Diaconescu, Dramaturgi, 195-201; Faifer, Dramaturgia, 111-114; Ghițulescu, O panoramă, 172-179; Popescu, Teatrul, 154-175; Alex. Ștefănescu, Ars longa, prosa brevis, RL, 1990, 7; Diana Adamek, Paranteze ale existenței, TR, 1990, 26; Florin Faifer, „Transferul” eticului în politic, CRC, 1990, 29; Mircea Cristea, „Transfer de personalitate”, ST, 1990, 8; Mircea Morariu, Noutăți în biblioteca de dramaturgie, F, 1995, 10-11; Dumitru Solomon, DRI, IV, 398-417; Marina Constantinescu, Balconul
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]