3,306 matches
-
însărcinat cu rubrica dramatică. În Autorii noștri dramatici, el le selecționează pe acelea consacrate autorilor celebri printre contemporanii săi, Hugo, Augier, Dumas fiul, Victorien Sardou, Labiche etc. În afara faptului că ele conțin o analiză, prețioasă pentru istoric, asupra stării teatrului parizian între 1876 și 1880, aceste două culegeri constituie un fel de manifest al teatrului naturalist. Căutarea a ceea ce este adevărat, gustul pentru descrierea exactă se înscriu în marele curent pozitivist care scaldă a doua jumătate a secolului al XIX-lea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care se așteaptă zadarnic un ajutor prin fapte și nu prin discursuri, rezoluții sau telegrame de solidaritate. Drama exilaților care "par să fi prins rădăcini în nefericirea lor"56, patriotismul lor, emoționanta omenie, profunzimea sentimentelor, contrastează cu superficialitatea și libertinismul parizienilor, toate puse pe seama unei posibile apocalipse care le-ar justifica dorința de carpe diem concretizată în desfrâu, ignorarea convențiilor, a tradițiilor, a moralei, printr-un comportament de inconștienți "măgari pe Vezuviu"57. Predominanta notă de tristețe este întreținută de sfâșietorul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin denaturarea consoanelor pure. Au renunțat la î și ă. [...] toate instituțiile noastre sunt maimuțărite la Paris, până și Academia. Mai mult, literatura franceză actuală este furată întreagă, și poezia și proza. Nu o dată am recunoscut articolele mele în presa pariziană.66 La fel de sigur este personajul și de importanța "grătarului"67 pe care l-a inventat pentru revoluționarea literaturii prin selectarea riguroasă drept opere valoroase exclusiv a celor care erau reținute prin "ciurul" propriei sale înțelegeri, astfel încât să nu mai ajungă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și zâmbetul meu de jos întors spre el, Marius neînțelegând, regăsindu-l în vârful scărilor afară la lumină, zbătându-se între simțăminte contradictorii și deodată mi-e milă de acest tânăr excepțional dotat intelectual, cel mai bun student al universității pariziene la latină și greacă, pe Avenue de la Porte de Clignancourt soarele blând de primăvară nouă, oameni despovărați de greutatea hainelor de iarnă, mulțime pestriță, în stânga noastră piața, Trecem pe aici când ne întoarcem, îmi explică Marius, acum traversăm bulevardul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Nesuferitule, Eu mă plimb singură prin Paris și tu te ții de dame la București. Bă, să știi că sunt și aici dame made in România; ale dracului, se țin de chestii sofisticate, situând dama valahă Între protagonistele vieții artistice pariziene. M-am văzut cu Vera L. După ce l-a dat gata pe englezul ei, s-a mutat la Paris; stă Într-o chichineață sordidă la o mansardă din Les Halles, chiar În inima Parisului. Când intri pe o scară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceea ce văzuse În cabină. Era atât de preocupată Încât, atunci când unii clienți se apropiaseră cu o rugăminte, au trebuit să se repete ca să Îi remarce. Apoi, În jurul prânzului, când răsfoia un catalog care ajunsese În acea dimineață de la un fabricant parizian de lenjerie pentru gravide, a avut o revelație. „Bineînțeles, asta era!“ mormăi Ruby pentru sine, privind poza unui model Însărcinat, pozând În lenjerie. Cum de a avut nevoie de atâta timp ca să-și dea seama? Claudia nu purta un stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui S. Paparrigópulos era clară, în primul rând clară, de o transparență miraculoasă, fără nebulozități sau confuzii de niciun fel. Gândea într-o castiliană precisă, fără nicio insinuare de cumplite neguri septentrionale sau de urme ale unor decadentisme de bulevard parizian, într-o castiliană curată, și așa se face că gândea, temeinic și profund, pentru că o făcea cu sufletul poporului care-l hrănea și căruia îi datora propriul spirit. Cețurile hiperboreene i se păreau potrivite printre băutorii de bere tare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sufletului meu; mă apăsau aducerile-aminte inconștiente și inefabile de dinainte de leagăn. Căci deznădăjduita noastră speranță într-o viață personală dincolo de mormânt se alimentează și prosperă din acea vagă rememorare a înrădăcinării noastre în eternitatea istoriei. Ce dimineți ale singurătății mele pariziene! După ce citeam, ca de obicei, câte un capitol din Noul Testament, pe cel ce mă aștepta la rând, începeam să aștept, și nu doar să aștept, ci să și sper, corespondența de acasă și din patrie. Odată scrise, destul precipitat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
făpturi, adică veșnica Lui putere și dumnezeire... “ Sf. Augustin, Confesiuni, trad. de Gh. I. Șerban, Humanitas, București, p. 337. Hugo de la Sfântul Víctor (1100?-1141), teolog scolastic, filozof și mistic (supranumit „alter Augustinus“), conducător (din 1133) al Școlii de la mânăstirea pariziană Saint-Victor, autor al unei vaste și influente opere teologice și mistice (De sacramentis christianae fidei, c. 1134; De arca Noah morali et mystica; De vanitate mundi etc.). Sp. solitarios. Unamuno pune aici o problemă care a și stârnit de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care una atârna ca semnal la noua stație de benzină de lângă „cel mai mare centru de mobilă“ - proveneau, ca și rețeta, încă de pe vremea fabricanților de textile din Südbaden, în ale căror vile se copia cu plăcere modul de viață parizian, fin de siècle. Și dacă nu se puteau procura scoici de mare, trebuia să te ajuți cu ceva asemănător. Aceste cochilii, cu luciul lor rozaliu de sidef în interior, cele două jumătăți striate pe partea exterioară și chiar aripioarele dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu o construcție abia finisată, cum era casa lui Hans Saner, care fusese terminată la termen chiar în primăvara asta - la inaugurarea ei avusese loc și o mică petrecere, cu care prilej se serviseră entre côtes, și celebrii pommes frites parizieni pregătiți de Frau Saner, o specialitate care îi obligase pe toți să scoată un „Ha!“ de uimire - din toată casa aceea, din scări și terase, din ferestrele largi ce dădeau înspre grădină, nu rămăsese în diapozitivele lui W. decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
siguranță dacă te angajezi la un scriitor. Dar pentru Theodora, siguranța nu era importantă. Pasajul ei preferat din Ambasadorii era cel În care eroul Între două vârste, Lambert Strether, Își povățuiește mai tânărul prieten, pe micul Bilham, În timpul unei petreceri pariziene În aer liber: „Nu uita că ești tânăr - binecuvântat de tânăr; dimpotrivă, bucură-te de lucrul acesta și trăiește-l din plin. Trăiește cât mai intens; e o greșeală să procedezi altfel. Nu contează atât de mult exact ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
după Înfrângerea lui Napoleon. Fiul său, Louis-Mathurin, tatăl lui George, o cunoscuse pe soția sa englezoaică la Paris, unde se și căsătoriseră, deși Henry nu Înțelese niciodată cum ajunsese familia ei să locuiască acolo. George Du Maurier crescuse În suburbia pariziană Passy, făcând des călătorii pentru a-și vizita rudele din Anglia, și avea amintiri frumoase ale unei copilării idilice. Dar Louis-Mathurin, care era un inventator și antreprenor ale cărui planuri nu dădeau niciodată roade, Își irosise curând averea. Construirea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În care era exilat din America: petrecuse timp Îndelungat În această țară, În copilărie, tinerețe și la maturitate, și, Într-o anume perioadă, se gândise serios să se stabilească la Paris. Mai avea și acum clipe de nostalgie după viața pariziană - după eleganța și sofisticarea sa, fără a pomeni de bucătăria sa (când o Întrebase pe menajera din Bolton Street dacă bucătăreasa nu ar putea prăji cartofii din când În când, În loc să-i fiarbă mereu până Își pierdeau gustul, aceasta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scara socială - mataforic, ca și literar. El zâmbi satisfăcut și o conduse Înapoi În salon, unde deschise ușile de sticlă, scoțând-o pe micul balcon. — E o stradă elegantă, nu crezi? Mie mi se pare că are un aer aproape parizian. Și, dacă te apleci puțin - Însoțindu-și vorba de gesturi, Îi indică În lungul străzii, spre stânga - o să vezi palatul și grădinile Kensington, la capăt. O să-mi iau un câine și-o să-l duc la plimbare În parc. — Apartamentul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
petrecuți la Paris, frecventase Comédie Française și se familiarizase cu repertoriul lui Scribe, Sardou și Dennery. Mergea regulat la teatru În Londra, deși, după părerea lui, gama obișnuită de melodrame și farse aproximativ interpretate era mult inferioară producțiilor de pe scena pariziană. Parcă păcatul cu care era blestemată Întreaga nație engleză, cel al filistinismului, nu se vedea nicăieri mai bine decât În teatrul său. Mergea seară de seară și stătea În stal, cu speranța vagă de a se lăsa prins sau fermecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Vai de mine! Și am crezut că, dacă Îl fac pe Newman californian - vă amintiți că, În roman, era din Sud -, Îmi pot permite să-l fac puțin mai necizelat În purtări și, În felul acesta, mai amuzat În contextul parizian, explică Henry. — Faceți-l californian, n-am nimic Împotrivă, zise Compton, dar păstrați titlul inițial. Mulți vor veni să vadă piesa pentru că au citit cartea. — Zău? Ce curios. Eu m-am gândit că ar putea fi invers. În sinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
venit nimeni din trupă, domnu’ James. Se odihnesc toți după-amiază. — Știu, zise Henry. Mulțumesc. Vreau doar să mai văd niște detalii la decor. Se Învârti o vreme pe scenă, făcându-și de lucru cu recuzita din primul tablou, „Un salon parizian“, la lumina stinsă a unei singure lămpi cu gaz, și rearanjând scaunele cu câte doi-trei centimetri. Dintr-un motiv sau altul, cortina era lăsată. Fără să știe nici el de ce, depărtă cele două părți, păși În fața ei și privi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
impresionat de sensul Întâmplării, Henry se identifica - poate pentru că era mai apropiat de vârsta lui - mai degrabă cu Howell decât cu mai tânărul participant la această scenă. Căci ea deveni foarte rapid o scenă În mintea lui: o veche grădină pariziană, cu ziduri Înalte, foșnetul fustelor doamnelor peste peluze, clinchetul porțelanului și sticlăriei fine, un ușor parfum de țigări de foi, conversația civilizată, sclipitoare, spirituală... și, privindu-le, urmărindu-le pe toate cu o foame și o poftă tardive, americanul matur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cenușa lui Du Maurier fusese așezată pe un catafalc, la picioarele scării care ducea spre altar, acoperită cu jerbe. Stranele erau Înțesate de lume: artiști plastici și scriitori distinși, colegi de la Punch, vecini din Hampstead, vechi prieteni din timpul studenției pariziene și, ocupând primele două sau trei rânduri, numeroasa familie Du Maurier, În Întregime În doliu, cu excepția lui Guy, strălucitor În uniforma de gală: bărbații gravi, femeile străduindu-se să Își stăvilească lacrimile, iar cei doi nepoți care fuseseră considerați destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de ponderate pe cât Îi era voia, dar și pe cât de profunde, de Îndrăznețe și de frumoase pe cât numai el le putea face. Elementele componente erau deja Înscrise În carnet. Unul despre americanul grizonant, copleșit de imaginea ocaziilor ratate În grădina pariziană, Îndemnându-și tânărul prieten „să trăiască intens“; altul despre moștenitoarea bogată, trădată de iubit și de prieteni; și al treilea despre tatăl și fiica sa, care Învingeau forța distructivă a pasiunii prin bunătate și iscusință. Încă nu era pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Laurids Brigge. Prin urmare, am ajuns la Rilke ca secretar și biograf al sculptorului Auguste Rodin. Gonda și cu mine am început să ne întrecem în lecturi. Nu știu ce am citat eu sau ce a citat el, probabil ceva din poezia pariziană cu caruselul: „Și, când și când, un elefant în alb...“ Echipa de profesori, din care făcea parte și Hartung, a rămas mută până când Hartung a rupt tăcerea și a explicat scurt și cuprinzător că era de ajuns, noul venit era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cartier din Paris și am locuit pe rue Chatillon, unde am păzit o vreme atelierul unui sculptor elvețian. Încă din Berlin, Anna încercase, printr-o prietenă dansatoare, să se angajeze la Blue Bell Girls, dar, pentru dansurile aiuritoare din spectacolele pariziene de revistă, picioarele Annei erau puțin cam scurte sau nu destul de lungi. La început, n-am avut parte de liniște la Paris, pentru că noi căutam o locuință, iar eu - cuvinte pentru o frază care să spargă toate zăgazurile. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
altul, Gottfried Benn și Bert Brecht și-i lăsaseră astfel orfani pe numeroșii lor epigoni. Am scris o poezie în amintirea ambilor. Și, în vreme ce la Paris războiul din Algeria își celebra ecoul cu bombe artizanale, iar noi vedeam în cinematografele pariziene tancurile sovietice pe străzile din Budapesta, amintindu-ne de tancurile pe care le văzuserăm cu puțini ani în urmă în Potsdamer Platz din Berlin, am găsit, în sfârșit, în fața peretelui fluid, căci era umed, al atelierului meu, care era totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la urmă, eu cu ceapa tăiată în două și cuțit. La Paris, mustățile pe oală erau obișnuite. La Paris am cumpărat un cărucior de ocazie ce le oferea loc unul lângă altul celor doi frați gemeni inegali. Puținii noștri prieteni parizieni erau uimiți, fiindcă Anna și cu mine apăream din senin, ca într-o piesă de teatru nerepetată, în chip de părinți. Și Paul Celan, cel a cărui mâhnire nu putea fi atenuată decât pentru câteva ore, îmi făcea curaj atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]