1,528,970 matches
-
Iarna lucidă) și câteva proze scurte. Cărțile semnate de Françoise Choquard sunt de mult epuizate în Elveția, ultima dintre ele, o culegere de nuvele (Mes mots), aflată și la București la expoziția organizată de țara invitată de onoare, a avut parte de două ediții într-un an, fapt destul de rar în lumea literelor elvețiene. Am avut răgazul și plăcerea de a realiza un interviu cu Françoise Choquard, după lansarea la tîrgul Bookarest 2002 a romanului Iarna lucidă (Ed. Cartea Românească). Magdalena
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
încredere în mine, mi-au citit cărțile, au cântărit șansele unei viitoare traduceri - cu riscurile și sacrificiile financiare de rigoare - e aproape normal când vine ziua cea mare să plătesc și eu, la rândul meu, cu un efort suplimentar din parte-mi. Nu trebuie să uităm că apariția unei cărți e totdeauna pentru autor un fel de miracol. Dintr-odată, datorită traducerii, se naște un fel de dublet al cărții, în altă limbă, cu altă muzicalitate, pentru alt public, cu altă
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
să răspunzi totdeauna foarte repede). Plec la o plimbare pe malul Aarului, râul care șerpuiește în jurul Bernei, și mergând mă concentrez asupra temei pe care vreau s-o abordez și asupra personajelor care vor fi implicate. În cea mai mare parte a timpului îmi povestesc mie însămi, încet, viitoarea istorie, căci am nevoie să mă ascult relatând lucrurile ca să pot crede în ele. Într-un roman afirm că "numai după ce am spus verbal lucrurilor pe nume, se instalează în mine, definitiv
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
l-a introdus încît cititorul nu are timp să descifreze cuvîntul ca arghezian, bacovian... Senzația termenului familiar și poetic rămîne însă. Iată un vers (din obișnuință spun vers, dar nu știu unde începe și unde se termină el) care în prima lui parte pare bacovian, însă imaginea e răsturnată spectaculos, ritmic, într-un cotidian al zilelor noastre: "...liza cîntă la clavecin brodează navighează pe internet...". E un procedeu conștient, pentru că autoarea atrage cu insistență parantetică atenția asupra lui în altă parte: "... umbra ta
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
prima lui parte pare bacovian, însă imaginea e răsturnată spectaculos, ritmic, într-un cotidian al zilelor noastre: "...liza cîntă la clavecin brodează navighează pe internet...". E un procedeu conștient, pentru că autoarea atrage cu insistență parantetică atenția asupra lui în altă parte: "... umbra ta mirosea a hoit (cuvîntul se întîlnește des la arghezi pentru neîncrezători a se verifica)...". Plutește diluată în acest fel de a scrie o nostalgie parcă secretă după un mod dispărut de a face poezie, închisă într-un poem
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
nemiloase expediate de Cristian Tudor Popescu? Nici măcar Tucă nu s-a abținut să-i dea câțiva bobârnaci acestei doamne împinse de cinsimsul de partid într-o postură de sinucigaș profesional. Cred, așadar, în sinceritatea lacrimilor fragilei Cati. Pe de altă parte, atunci când e pusă față în față cu evidența, se preface că nu înțelege care-i problema cu manualele astea, auzi, alternative! Sunt convins că știe, la milimetru, la ce porcării s-a înhămat. Și mai știu că știe că dacă
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
știe că dacă nu va duce la capăt misiunea de partid, va zbura de nu-și va aduce aminte de ea nici secretara care acum îi face cafele dimineața. Căzută la mijloc între două grupuri de presiune - pe de-o parte, editorii de manuale ce se văd duși la sapă de lemn de lanțul de decizii aberante ale unor mafioți cu o influență de speriat; pe de alta, mai-marii din partid, ajunși la ora scadenței, constrânși, la rândul lor, să-și
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
afla in nuce... Ca să ne dăm seama de actualitatea acestui Discurs, ori Contr'Un, nu fără adresă, împotriva Unuia, cum ar veni pe românește, să cităm câteva fragmente: "...Natura noastră face ca datoriile comune ale prieteniei să ne ocupe o parte din viață; este rezonabil să iubești virtutea, să respecți faptele bune... să îți diminuezi confortul pentru a mări onoarea și avantajele celui pe care îl iubești și care merită. De aceea, dacă locuitorii unei țări au găsit pe cineva care
Servitutea voluntară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15156_a_16481]
-
anxietatea din faimoasa întrebare " Ce se așteaptă?" de la televiziunea publică. Am aflat că de acest spirit mai curînd slugos decît curtenitor suferă și posturi de televiziune care se prind numai în anumite cartiere ale Bucureștiului. Nărăvașă a rămas doar o parte a presei scrise: anumite ziare care nu se lasă controlate, vorba dlui Mircea Pașcu. Încît cine citește și ziarele poate avea impresia că trăiește simultan în două realități paralele. Una rozalie pe care i-o oferă pe întrecute televiziunile și
Strategii securistice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15142_a_16467]
-
deținută la Ministerul Sănătății. Dna Accad, arabă creștină, a profitat de cunoașterea limbii arabe pentru a discuta cu multe femei. Romanul ei, care este astăzi în bibliografia obligatorie a multor universități americane (netradus la noi deocamdată), nu reprezintă decît o parte a efortului consacrat de dna Accad lămuririi oribilei tradiții. Excizia nu e doar o circumcizie aplicată femeilor, ci o formă de castrare. Într-o variantă severă, numită infibulare se înlătură întregul aparat genital extern și se coase vulva. Cronicarul își
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
reacții, reflectate în presă: un mare număr de tinere de origine arabă ori africană aflate la studii în Franța au recunoscut deschis că mutilarea e curentă în țări ca Emiratele Arabe, Yemen, Arabia Saudită, Irak, Egipt, Sudan ș.a.; pe de altă parte, cîteva doamne de pe Sena, specialiste în sociologie, au venit cu părerea că noi, europenii, n-ar trebui să ne amestecăm în practicile sexuale de pe alte continente, liber consimțite, de altfel, și intrate în cutumă. Poziția dnei Accad, născută pe alt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
de Teatrul Național, căruia îi mulțumim și pe această cale, vrem să remarcăm faptul că, dincolo de episodic și conjunctural, există, în cultura română, o constantă a unor spirite alese care, în pofida tuturor vicisitudinilor, s-au situat și se situează de partea Adevărului. Dificultatea cea mare o întâmpinăm noi, cei mulți, în a face delimitările necesare între adevărații nepotoliți (pentru că și aici, ca pretutindeni, există impostură) și potolitori; aceștia din urmă mai ușor de depistat la noi pentru că ei trag clopotele pe
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
Dacă mă interesează jocurile puse la cale de Borges, jocurile mai recente nu m-au interesat, și nici dezbaterea recentă. Ori de cîte ori am văzut ce se întîmplă, am avut lucruri mai presante de făcut și nu am luat parte la dezbatere, iar romanele mele nu reflectă această dezbatere. M.T.: Am înțeles acest lucru citindu-vă romanele. Am fost intrigată, de aceea am întrebat. Totuși sînt niște sugestii. Inevitabil, scriitorul este legat de ceea ce se întîmplă în jurul lui. C.T.: Ei
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
a fost suficient de lung, aveam nevoie de mai mult spațiu. Este, deci, o problemă complexă. în acele emisiuni a spus niște lucruri atît de greșite! Nu folosea, de exemplu, cuvîntul "evreu", spunea doar "conspirația internațională a bancherilor". A făcut parte din mișcarea ideologică, aceea care a adus Holocaustul. Nu a atacat fizic pe cineva, dar dacă ești scriitor asta ai la îndemînă, deci, da, a făcut asta, iar după război și-a luat toate măsurile să se acopere. Era, și
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
măsurile să se acopere. Era, și acest lucru e important, un bătrîn extrem de drăguț. Și un romancier foarte bun. Răul, răul politic care a cuprins Europa în anii '40 a fost o problemă de mare complexitate. Nu ai de o parte doar oameni răi, pe care îi știm că au fost răi. Erau și alții implicați, și nu păreau a fi răi, păreau foarte drăguți. E o lecție din care toți avem de învățat. în ce mă privește, am o atitudine
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
pervertire a acestui feeling se produce când autoritatea divină este înlocuită cu una terestră, de obicei de sorginte politică. Paradoxal, argumentul pentru această metamorfoză e extras - vădit eronat - chiar din Biblie prin celebrul citat "Dați Cezarului ce este al Cezarului..." (partea a doua a versetului nu se pomenește decât în biserică!). Misticii înlocuiesc Cezarul cu Destinul, de parcă ar exista o axiomă de echivalare a predestinării cu supunerea și complicitatea la rău. care rezultă în urma acestei alterări spirituale are conotația chinului, a
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
în vârstă, citind "compunerea" îmi reproșează lipsa totală a referirilor la dictator. Mă surprinde fiindcă de obicei îl ponegream împreună la cele mai înalte cote. Nu poate concepe, "...totuși, orice ar fi, așa se obișnuiește. Nu va merge...". A mers. Parte din discurs a fost televizată. Vorbele lui Patapievici spuse odată la Chestiunea Zilei, par adevărate: "Ei... ne dădeau mult mai mult voie să îndrăznim, decât am făcut-o noi". Am un document emanat de la fostul CNST cu mențiunea "secret de
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
unde sunt și nu pe ce stradă locuiesc. Asta însă nu mi-a folosit la nimic. Nu se mai purta stilul "proletar". Sosise vremea țoapelor. Într-o pauză, între două cursuri în holul imens, plin de lume - cea mai mare parte studenți - stăteam pe o bancă și mâncam un covrig. Brusc, s-a apropiat de grupul nostru o femeie între două vârste, corpolentă, cu o coafură caracteristică, îmbrăcată în halat albastru, pe care am interpretat-o ca fiind șefa femeilor de
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
am răspuns că nu o cunosc începusem să am unele bănuieli. Nu m-ai văzut niciodată la televizor?" a continuat ea. Nu mai știam ce să cred! Mitocănia întrebării ar fi putut aparține unei femei de serviciu. Pe de altă parte, în această calitate nu ar fi avut de ce să apară atât de des la televizor. Până la urmă bănuiala se adeverise. Era una dintre cele trei sau patru grații care alcătuiau conducerea feminină/ feministă a țării. Așa cum era de așteptat, în
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
asemenea că trebuia să înfierăm fapta temporar nefericitei comuniste. Drăcușorul care nu mă lăsa să mă integrez în fascinantul mediu pe care mi-l hărăzise destinul, m-a îmboldit din nou. Am cerut cuvântul și am arătat că a doua parte din acuzație nu era corectă, nu exista nici o încălcare a legilor țării. La început secretarul și cele două femei din prezidiu, pe care mi-am dorit întotdeauna să nu le fi cunoscut niciodată, păreau că nu înțeleg și insistau în
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
un moment dat, pot alcătui o majoritate. Tragedia e că maladia lor nu este decât un efect. Cauza e de natură mult mai primitivă: dorința de a trăi aproape exclusiv biologic. P.S.: Toate întâmplările, personajele și citatele/ dialogurile conținute în partea narativă a textului de mai sus sunt absolut reale.
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
legitimă de înțelegere a unui anumit specific al locului. în cele peste două sute de lucrări, realizate, în majoritatea lor, în tehnici mixte, Ilie Boca desfășoară o impresionantă acțiune de cucerire a unui teritoriu cu o dublă identitate. Pe de o parte, el încearcă să pătrundă în ambianța fizică, în datele concrete ale locului, în fizionomia nemijlocită a acestuia, ceea ce îl apropie în mod cert de un anumit gen de peisagistică, în vreme ce, pe de altă parte, pictorul declanșează o adevărată campanie de
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
o dublă identitate. Pe de o parte, el încearcă să pătrundă în ambianța fizică, în datele concrete ale locului, în fizionomia nemijlocită a acestuia, ceea ce îl apropie în mod cert de un anumit gen de peisagistică, în vreme ce, pe de altă parte, pictorul declanșează o adevărată campanie de cucerire în spațiul culturii, al reprezentării plastice, al limbajului propriu-zis. în mod cert, imaginile pe care artistul le propune sînt italiene, formele peisagistice și cele arhitecturale pot fi ușor citite și identificate ca atare
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
și asupra istoriei artei, a unei istorii asimilate organic, pînă la așezarea ei în ordinea naturală. Un amestec de gravitate înaltă, de contemplație plină de melancolie, și de bucurie irepresibilă a jocului, de relativism epicureic, străbate prin fiecare lucrare în parte și prin întregul discurs expozițional. Preluînd tematici consacrate, cum ar fi cunoscutele peisaje venețiene, dar și toate celelalte repere ale spațiului natural și construit, el pare a se înscrie în parametrii legitimi și previzibili ai genului. Apar, astfel, imagini acvatice
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
eliberare din obsesia oricărei formule, a oricărui canon. Altfel spus, curajul de a privi în față marile teme existențiale, de-a le contacta cu o prospețime în răspăr, precum o umbră luminoasă a epuizării. Ce e pierdere pe de o parte, e cîștig pe de alta. Ironia ajunge a eroda și a restaura în aceeași măsură. Cosmogonia e abordată cu o familiaritate care se toarnă în spontaneitate ("cei trei" fiind pesemne Sfînta Treime, fixată printr-o imagine panteistică): "tabloul ridicat pe
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]