3,006 matches
-
adevărat“. Departamentul de Șapte ar trebui să funcționeze ca un fel de „notariat“, iar logofătul ar fi un fel de „notar public“. Chiar dacă pe moment, hotărârea domnească nu intră în practica curentă și imediată, eficacitatea unei foi de zestre cu pecetea și întărirea domnească (semnătura domnului sau a unui reprezentant domnesc, de obicei un logofăt) duce treptat, treptat la conformitate. Odată cu începutul secolului al XIX-lea, posesorul unei foi de zestre trece pe la „notar“ pentru a primi „autentificarea“ necesară. Se observă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
știu să scrie sau să citească, nici măcar să-și pună numele pe hârtie. Numele lor sunt iscălite de cel care se însărcinează cu redactarea foii de zestre, „cu zisa și învățătura numiților socri“, iar aceștia își puneau doar degetele „în loc de pecete“. Martorii au o tri plă funcție: dau credibilitate do cu men tului, par ti ci pă la ospățul de logodnă, se pun chezași pentru cele două părți. Ei garantează, atât prin prezența lor fizi că, cât și prin semnătura din
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
că nu este căsătorit sau Zapisul de cununie apare deseori menționat în interiorul documente lor și constituie o piesă importantă în sine. De exemplu, la 3 februarie 1767, când Stanca văduva vrea să se re căsătorească, mitropolitul refuză să-i dea „pecete de cununie“ până nu va aduce martori care să ateste că n-a re bărbat și că nu este rudă cu cel cu care vrea să se cunune. Femeia aduce trei martori diferiți, pe „Matei vi zi tiul de la sfânta
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
îndeplini atribuțiile care îi revinde drept. De asemenea, gelozia provoacă furia bărbatului. soțul gelos își varsă cu furie întreaga bănuială, întemeiată sau nu, asupra nevestei. Ștefan, croitorul din mahalaua Sfân ta Ecateri na, își încuie soția „cu lacăt și cu pecete“, ori decâte ori pleacă de acasă. Înștiințat de vecini, tatăl vine și-i deschide ușa fiicei și mai ales îi aduce de mâncare, dar intervenția acestuia nu face decât să întrețină bănuielile soțului; întors de la lucru și, negăsind lacătul la
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
sacrificate pe altarul libertății. Lumea noastră, în orice sector de activitate, e datoare să țină cont de legitimele aspirații ale tinerilor, să le asigure acel climat formativ, curățit de dogme și prejudecăți, pentru ca puritatea sacrificiilor de azi să-și pună pecetea, indelebil, pe edificiul social de mâine. Nu e deloc pretențios să spunem că aceasta ar trebui să fie nota specifică a oricărui nou proiect de rezonanță socială. Cei care s-au complăcut în obediență și conformism trebuie să ia aminte
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
rezultatele sunt concludente. Ceea ce trebuie spus aici e că Revoluția de la 1789 a fost un moment decisiv în cadrul unei serii istorice, ca să folosim sintagma xenopoliană, serie care începuse cel puțin două secole mai înainte și care avea să-și pună pecetea peste evoluția ulterioară a lumii. Este "paradigma mecanică" la care analiștii fenomenului se referă insistent, pentru a o distinge de "paradigma holistică", aflată azi în plină cristalizare. Se poate închipui un vast scenariu, la scară mondială, în care seria de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Le Cimetière des voitures, Christian Bourgois Editeur, Paris, 1975. 95 Claude Lévi-Strauss afirmă: "Suntem ceea ce mâncăm". "Populate la începuturile lor de imigranți europeni, Statele Unite au elaborat o American way of life care, împotriva diversității sale (sau tocmai datorită acesteia), poartă pecetea unor caractere specifice și unificatoare. Printr-un fel de mișcare inversă, America ne trimite acest sistem cultural complex ale cărui norme și coduri sunt reinterpretate de europeni în funcție de propriile lor rădăcini. Puterea dominantă și-a impus întotdeauna codurile culturale sau
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ferește de excese, el poate spune, cu îndreptățire, ca și tânărul Werther, ca "pasiunile mele n-au fost niciodată departe de nebunie", ele sunt duse până la extaz și transfigurare, până la fericire mistica. Toate formele de frica au la origine aceeași pecete a fricii de moarte în diverse manifestări, spune Cioran, o frică absolut organică ce nu poate fi înlăturata rațional, chiar dacă nimeni nu reușește, înaintea ultimei sale clipe, să-și consume pe deplin moartea, care păstrează, chiar pentru muribundul din naștere
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
160 de km.), deși unitară în ansamblul ei, prezintă, totuși, anumite diferențieri, explicabile mai ales prin evoluția social - istorică a acestui areal. Cum era de așteptat, consecințele etnografice, folclorice și lingvistice (inclusiv în domeniul toponimiei) s-au impus ca o “pecete” a timpului, chiar cu deosebiri de la o zonă la alta. Deoarece Valea Trotușului se extinde pe teritorii din cinci județe (Bacău, Covasna, Harghita, Neamț și Vrancea), structura geomorfologică și cea a reliefului este diversă, pusă în evidență de elemente caracteristice
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Povești) Creangă povestește de dragul comunicării cu oamenii. Nu realizează ca Petre Ispirescu sau alți culegători de basme contemporani o prelucrare de basme populare, o îndreptare a acestora. Creangă rămâne aproape de izvorul folcloric, dar îl supuse unei prefaceri radicale care poartă pecetea originalității sale, a jovialității care îl caracterizează. Pornește de la schemele narative statornicite prin tradiție, dar nu se afundă în fantasticul celor mai multe dintre basmele poporului. Altfel spus, el umanizează fantasticul sau, când împinge prin hiperbolă realul spre fantastic, realizează mai degrabă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
său și împărăția totodată. Întâlnim în acest final motivul moarte-somn, reminiscență a credințelor mitologoce antice, unde totdeauna zeul somnului este fratele zeului morții. În concepția populară românească moartea este somnul de veci. Formula finală, mai amplă ca de obicei, poartă pecetea originalității autorului: Ș-apoi fost-au poftiți la nuntă: Crăiasa furnicilor, Crăiasa albinelor și Crăiasa zânelor, minunea minunilor din ostrovul florilor! Și mai fost-au poftiți încă: crai, crăiese și mpărați, oameni în samă băgați, ș-un păcat de povestariu
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
îl înserează unei categorii "de ordine senzațională" în creativitate, datorită crede Iorga unei sanguinități cu totul deosebite în sfera cerebrală, aceasta fiind cea care determină abundența senzorială: "el vede admirabil; faptele care trec pe dinaintea ochilor lui glumeți își pun adânc pecetea în masa creierilor lui, scăldați de un sânge îmbielșugat în globule ă!), și urma lăsată nu se mai șterge niciodată. În orice moment, Creangă poate dispune de dânsa; ea, senzația, i se prezintă înainte cu bogăția ei de culori și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
conceptul lui Platon în Tra-tatul său despre Republică, elaborînd o teorie a "revoluțiilor", prin aplicarea la cîmpul politic a unei schițe de periodizare ciclică. Dar și în acest secol, domeniul economic și financiar pare să rămînă pentru spiritele vremii sub pecetea timpului linear al Providenței. Un veac mai tîrziu, în timp ce Descartes nega istoria în profitul rațiunii, iar aritmetica politică ia avînt, circulația mărfurilor și cea a monedei, reflectate de noile mijloace statistice, agită spiritele în ritmul schimbărilor dinastice. Nici autori importanți
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
În scrierile gnostice, Hristos apare ca salvatorul Sophiei, mirele divin, "glasul deșteptării în eonul nopții veșnice". El îl imploră pe Tatăl să-l trimită pentru a-și îndeplini mi-siunea izbăvitoare: "Pentru binele omenirii, trimite-mă, Tată! Mă voi pogorî cu pecețile în mînă, îmi voi croi drum prin toți eonii, voi descătușa toate Tainele, voi dezvălui înfățișările făpturilor divine și voi transmite tainele Căii sacre, cunoscută sub numele de Gnosis" (Psalmul sufletului). Un gnostic perfect nu este doar un adept al
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
au fost discipolii lui Platon, Aristotel sau Plotin, ci ei doar au împrumutat aparatul tehnic al filozofiei când acesta se potrivea cu obiectul căutării lor teologice. Se consacrau nu studiilor celor plăcute, ci celor mai utile, care le puteau imprimă pecetea virtuții. {\footnote 61 Nr. 3-4, p. 232-233, Dr. Antonie Plămădeala, Idei sociale oglindite în viață și activitatea Sfanțului Vasile cel Mare, în vol. Sfanțul Vasile cel Mare - Închinare la 1600 de ani de la săvârșirea să, Editura I.B.M.B.O.R., 1980
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
de Tirso de Molina, Molière și Max Frisch, este mai mult decât o căutare și înțelegere a eternului feminin: în ultimă instanță ni se pare a fi o dramă a singurătății, în care Anima joacă rolul de Fata Morgana. Sub pecetea acestei scheme manieriste, devenită cu scurgerea secolelor mit, stau deopotrivă Camil Petrescu și persona sa. Din studiul lui Al. Paleologu, asupra căruia ne îngăduim să mai stăruim din dorința de a constata fericitele și măgulitoarele coincidențe cu ipotezele noastre, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sensului>>. Acesta este arhetipul, o mobilizare generală a imaginilor universalizabile, legat dincolo de limbi și texte de gesturi (de senzori motricitatea elementară a copilului uman, de gramatica pulsiunilor care o precedă pe aceea a Academiei Franceze, de reflexele dominante care sunt pecețile genului homo, din specia sapiens). Imaginea arhetip este concretizarea figurativă, substantivă, a arhetipului".152 O concepție, oarecum diferită, încearcă să impună Northrop Frye, disjungând arhetipul de resorturile sale psihologice și consacrându-l ca pe un pur fenomen literar. În câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
femeia iubită pe care "...nu lăsa nici vântul să o bată/Prea aspru în obraz." În optica lui Hamlet, tatăl se cuvine reinvestit postum ca erou solar (asemeni lui Danton, Fred Vasilescu și d-na T.) și ca deținător al peceților unor multiple divinități. Duhul regelui, ființă aparținând eminamente regimului nocturn, este scos în lumina apoteotică de discursul extatic, cu nuanțe de panegiric al fiului său. Shakespeare vrea parcă să ne reamintească de vechiul principiu elin al triumfului luminii în fața întunericului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Domnea pe-această frunte: cârlionții/Luceafărului; Jupiter la chip;/Ochii lui Marte, fulger și porunci;/La port Mercur fugaciul, pogorât/Pe-un vârf de munte ce sărută cerul;/O îmbinare și-o alcătuire/ Pe care zeii toți și-au pus pecetea/ S-arate lumii-un om într-adevăr/."207 Uciderea unei asemenea ființe investite cu puteri divine nu poate să aducă decât nenorociri și chiar semne apocaliptice. De aceea, pentru prinț "...vremurile-s scoase din țâțâni". Însă oribilul asasinat din incipitul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
362 436 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 68 437 Cf. Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată 438 Camil Petrescu, Ultima noapte..., ediția citată, p. 327 439 "Omul face acest lucru (transformând lucrurile exterioare, pe care pune pecetea interiorului său) pentru a înlătura, ca subiect liber, și înfățișarea stranie și aspră a lumii exterioare, și pentru a nu gusta în figura lucrurilor decât o realitate exterioară care este lui proprie.'' Apud Th. W. Adorno, Teoria estetică, trad. de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
teologia creștină dezbate îndelung acest subiect. De la nivelul drumului vieții, suferința pare a fi o veste fără îndoială rea. Pare a arăta că suntem respinși din preajma lui Dumnezeu. Dar, situația se prezintă altfel. Suferința este văzută în creștinism ca o pecete potențială a bunăvoinței, a dragostei Și a prezenței lui Dumnezeu. Suferința este aceeași experiență, dar este văzută în lumini diferite Și rezultate la fel de diferite de la persoană la persoană. Cei trei prieteni ai lui Iov cu siguranță i-au vorbit cu
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
întâmpla ceva străin; dimpotrivă, bucurațivă, întrucât sunteți părtași la suferințele lui Hristos, ca să vă bucurați Și să vă înveseliți Și la arătarea slavei Lui” (I Pt. 4, 12-14). Suferința nu este un semn al îndepărtării de fiii Împărăției, ci o pecete distinctivă a apartenenței la ea. Astfel că a fi unit cu Hristos înseamnă și a împărtăși suferințele Sale Și a nădăjdui să împărtășeȘti Și slava Sa înălțată<footnote ALISTER MCGRATH, op. cit., p. 94-95. footnote>. „Suferința din prezent va face loc
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
teologia creștină dezbate îndelung acest subiect. De la nivelul drumului vieții, suferința pare a fi o veste fără îndoială rea. Pare a arăta că suntem respinși din preajma lui Dumnezeu. Dar, situația se prezintă altfel. Suferința este văzută în creștinism ca o pecete potențială a bunăvoinței, a dragostei Și a prezenței lui Dumnezeu. Suferința este aceeași experiență, dar este văzută în lumini diferite Și rezultate la fel de diferite de la persoană la persoană. Cei trei prieteni ai lui Iov cu siguranță i-au vorbit cu
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
întâmpla ceva străin; dimpotrivă, bucurațivă, întrucât sunteți părtași la suferințele lui Hristos, ca să vă bucurați Și să vă înveseliți Și la arătarea slavei Lui” (I Pt. 4, 12-14). Suferința nu este un semn al îndepărtării de fiii Împărăției, ci o pecete distinctivă a apartenenței la ea. Astfel că a fi unit cu Hristos înseamnă și a împărtăși suferințele Sale Și a nădăjdui să împărtășeȘti Și slava Sa înălțată<footnote ALISTER MCGRATH, op. cit., p. 94-95. footnote>. „Suferința din prezent va face loc
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
ați luat-o cu sila». Iar ei au răspuns lui: Deci, judecă, dar după judecata împăratului». Iar Sfântul le-a zis: «Să mergeți, și voi arienii și voi dreptcredincioșilor, și să închideți biserica și, încuind-o, să o pecetluiți cu pecețile, voi cu ale voastre și aceștia cu ale lor, și să puneți de amândouă părțile păzitori. Și mergând mai întâi voi, arienii, să vă rugați trei zile și trei nopți și, după aceasta, să vă apropiați de biserică. Și de
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]