4,527 matches
-
șapte” nu erau alese la întâmplare. Găsim aceste semnificații la un alt mare pitagoreic: Filolaos 9. Existau „numere triunghiulare” sau „cubice” și „numere pătrate” (p2). Monada era „principiul tuturor lucrurilor” și dyada genera multiplul și pluralitatea ambiguă; dar triada readucea perfecțiunea pierdută; tetrada, care conferă lucrurilor extensiunea matematică cu „trei dimensiuni”, este un „număr sacru”, căci cuprinde toate numerele care, adunate, dau decada, „temelia a tot ce ființează”, demiurgul Universului; pentada este aspectul exterior al lucrurilor, colorația epidermică, rădăcina stihială, quintaessentia
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Pelagius din Britannia răspândise între 400 și 418, împreună cu Iulian din Eclanum, doctrina care îi poartă numele în spațiul mediteranean. Era o viziune aproape mirandoliană, care anticipa Renașterea cu un mileniu. Pelagienii susțineau, împotriva lui Augustin, că omul poate atinge perfecțiunea morală și spirituală fără harul lui Dumnezeu, folosind libertatea voinței și liberul-arbitru, cu care Dumnezeu însuși l-a înzestrat. Doctrina era mult prea „umanistă” pentru a nu contraria pietismul creștin al vremii. Astfel încât, în 431, Conciliul al III-lea ecumenic
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Cuvântul semipelagianism vine de la Pelagius. Pelagius din Britannia a formulat, pe la 418, ideile pelagianismului - doctrină decretată ca eretică de Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes din iunie 431. Pelagiștii par renascentiști avant la lettre. Susțineau că omul poate atinge perfecțiunea morală și spirituală - și, implicit, poate câștiga mântuirea - prin forțe proprii, prin liber-arbitru, fără ajutorul harului divin, exclusiv prin libertatea voinței dată omului de Dumnezeu. Despre lucrările Conciliului de la Efes, vezi G.D. Mansi, Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio, Florentiae
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Edenul terestru. În anii ’60, oamenii de știință, savanții, cercetătorii etc. au înlocuit profeții, evangheliștii și apostolii. „Fructul cunoașterii” științifice dădea în pârg, în sfârșit, pentru prima oară de la alungarea lui Adam din Rai. Nimeni nu băga de seamă că perfecțiunea sa este doar aparentă și puțini își puneau problema dacă nu cumva infailibilitatea științei pozitive și splendoarea tehnologiilor sunt „roase pe dinăuntru” de un „vierme” ascuns chiar în „inima” lor. Existau simptome ale îmbolnăvirii lăuntrice, dar ele nu au fost
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ale lui Heisenberg, care au transformat „marele vis cauzal” einsteinian într-un coșmar probabilistic ce îl silea chiar și pe Dumnezeu să „joace zaruri”. Și cu teoria curriculumului modern s-a întâmplat ceva asemănător. „Fructul” curricular modern părea să atingă perfecțiunea în anii ’60-’70. Temeiurile invocate erau raționalitatea, obiectivitatea, eficiența și progresul. Cercetătorii și teoreticienii domeniului îi imitau pe cei din științele naturii și se percepeau pe ei înșiși drept oameni de știință și ingineri. Dar în anii ’60 viermele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
deși păreau ireconciliabile - se suspendau reciproc în fața „evidenței” că lumea este o armonie cosmică. În această situație, filosoful căuta realitatea dincolo de aparențele perceptibile ale lumii sub forma unei esențe ideale. „Idealul” devenea astfel autenticul „real”, a cărui caracteristică fundamentală era perfecțiunea intrinsecă, armonia. Așa apărea lumea pitagoreică, a cărei esență o constituia armonia numerelor naturale; tot astfel apărea kosmos-ul platonic, cu o organizare și o funcționare perfecte, susținute de zeități cu atribuții precise. Descoperirea numerelor iraționale de către pitagoreici a fost trăită
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
drept și preîntâmpinarea accesului neautorizat; • asigurarea că orice tentativă de acces sau utilizare neautorizată a echipamentelor, softului sau datelor este blocată și că supraveghetorii sistemului vor fi anunțați imediat. Simpla realizare a funcțiilor de mai sus nu înseamnă neapărat și perfecțiunea sistemului de securitate, dar constituie suficiente măsuri de apărare a sistemului împotriva atacurilor rău intenționate. Există și producători de calculatoare care asigură facilități de diagnoză de la distanță a stării sistemului, ceea ce, în mod normal, se realizează de către echipele de service
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Titu Maiorescu. Din aceeași atmosferă junimistă provin și antipatia manifestă față de literatura patriotardă sau față de fraza bombastică, precum și elogiul simplității imagistice și al sobrietății stilistice. Apreciind literatura „cu valoare în sine” și disprețuind-o pe cea „de ocazie”, criticul considera perfecțiunea artistică drept adecvarea perfectă a formei la fond. Ca scriitor, P. a debutat în „Familia” din 1866, odată cu Mihai Eminescu. A colaborat apoi la numeroase alte periodice: „Traian”, „Albina Pindului”, „Albina”, „Concordia”, „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
zahăr (1991) îmbină formula sadoveniană tradițională cu intertextualitatea postmodernă prin prezența auctorială a naratorului. Narațiunea este axată pe contrastul dintre proiecția utopică a visurilor și aspirațiilor adolescentine ale protagonistului, Sava (cubul de zahăr este simbolul armoniei, purității, „dulceții vieții” și perfecțiunii morale), și perspectiva antiutopică pe care o impune mediul alienant al satului de codru Bahuseni, cufundat în infernul sovietizării și al rusificării. Personajele sunt niște dezrădăcinați, înstrăinați în vatra strămoșească, ale cărei temeiuri morale au fost surpate. Ideea încrucișării absurde
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
cu raci, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Leo Butnaru, Probabilitate și probitate, LA, 1983, 25 august; Mihai Cimpoi, Între idilă și dramă, LA, 1983, 3 noiembrie; Ion Ciocanu, Marginalii la un debut, în Cartea poeziei, Chișinău, 1985, 117-120; Andreea Deciu, Neajunsurile perfecțiunii, RL, 1992, 4; Voichița Sasu, Dulce-amarul vieții basarabene, TR, 1992, 14; Mihai Cimpoi, Utopia și antiutopia lui N. Popa, LA, 1993, 15 aprilie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 245-246; Em. Galaicu-Păun, Poezia de după poezie. Ultimul deceniu, Chișinău, 1999, 124-127; Cistelecan, Top
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
ca „meșteșug” și poezia ca revelație (de conotație religioasă). Între construcția lucidă și ritmul orfic, între livresc și simbol, între decorativism și viziune, într-un cuvânt între formă și spirit pendulează această lirică, mereu aspirând să cuprindă atât frumusețea „terestră” (perfecțiunea ritmului, a cadenței și imaginilor), cât și frumusețea „celestă” (plenitudinea unei semnificații multiple: personală, simbolică, religioasă). Tensiunea versurilor, uneori blândă, melancolică, alteori încrâncenată, cu accente patetice, dublează fertil răbdarea și încrederea „ucenicului” în „steaua” destinului său: „Prin pulberea lumii, copil
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
și cea română. Astfel, între Odysseas Elytis și Nichita Stănescu identifica nuclee de relaționare, cum ar fi propensiunea către apolinic, măi propriu spus, catre soare, centru de energie și vitalism, reflectat la ambii, prin prisma sufletului poetic, aspirând mereu la perfecțiune. R. este și un bun traducător în neogreaca al liricii contemporane românești, selecția să oprindu-se la Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ștefan Aug. Doinaș, Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi ș.a. SCRIERI: Scriitori ruși și sovietici în România (în colaborare
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
desăvârșită, narcisistă și autosuficientă, a imperativului kantian absolut. Pus în situația de a redeveni uman - prin acceptarea, odată cu adevărul despre moartea tatălui, a contingenței și failibilității propriei sale persoane -, Ruscanu nu se mai poate întoarce dincoace de bariera care desparte perfecțiunea transcendenței de dimensiunea întunecată și coruptă a imanenței: sinuciderea nu este, în cazul său, o simplă alternativă - o probabilitate opțională -, ci o necesitate compulsivă. Andrei Pietraru (Suflete tari), tânărul cu perspective strălucite, venit în capitală pentru a-și continua studiile
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
priviri mistuitoare!” Toate imaginile există în originalul biblic, dar dobândesc o prospețime nouă prin transpunerea versetelor într-o melodioasă limbă românească. În general, tălmăcirile poetului sunt remarcabile, parnasianismul său structural ajungând în spațiul acestora la maxima realizare de sine, fără ca perfecțiunea prozodică să se substituie, cum se întâmplă uneori în versurile proprii, vibrației. Romanul în două volume Purgatoriul (1922) a produs impresie la apariție, mai cu seamă prin amploare și prin noutatea tematică. Nu era primul roman cu mediu citadin, și
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
și se apropie de autorii avangardei. Jocul interferentelor livrești (Apollinaire, René Char, Saint-John Perșe ș.a.) e valorizat cu abilitate, expresia fiind trecută cu o mână sigură prin filtrări succesive până la o maximă condensare. Poetul pare însă mai puțin preocupat de perfecțiunea tehnică exterioară, cât de miezul unei lirici dezvăluind precaritatea umană și cosmică. Deși amenințată uneori de ariditatea eseismului abstract, poezia sa rămâne totuși substanțială. În activitatea de traducător N. nu se mulțumește cu exactitatea echivalărilor verbale, ci caută apropierea în
NASTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288356_a_289685]
-
a absolutului din literatura noastră: Solii păcii (în „Literatură și artă”, 1900-1901). Un conflict interior, născut de jindul după un suprafiresc ideal, capătă aici veșmânt de basm și de alegorie: prințul Viorel renunță la preapământeana Ileana pentru Simina, epifanie a perfecțiunii abstracte și inaccesibile, dar la capătul nefireștii asceze pe care și-o impune, a torturilor așteptării îl întâmpină Solii păcii (apariții sumbre, cu model în teatrul lui Maurice Maeterlinck), anunțându-i moartea. P. a mai publicat drama Frații și, în
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
nouă, Transformarea liricei -1900. Încercând să îi găsească începutul în lirica lui Mihai Eminescu și la Macedonski, aduce în prim-plan conștiința nouă (acceptarea contrastelor, a părții întunecat-subterane a eului) din care izvorăște. Adept al estetismului, de la care reține ideea perfecțiunii formale, ca și pe aceea a metafizicii fondului, P. a dovedit, în același timp, o evoluată înțelegere a spiritului național în artă și a dialecticii tradiționalism - modernism, anticipând disputele teoretice ale deceniilor următoare (Momentul național în artă, 1900, Arta națională
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
dusă la desăvârșire, devine viziune. Dramele vieții îl interesează prea puțin. În Meteorologia lecturii (1982), unde își fundamentează istoric propriul demers, el distinge între linia biblică a prozei, purtătoare a dramatismului existențial, și linia homerică, de-a lungul căreia precumpănesc perfecțiunea formei și plasticitatea. Opțiunea sa este în mod hotărât pentru cea din urmă. P. are mare aplecare spre studiul volumelor și formelor, el știe să ritmeze golul și plinul în așa fel încât, deși dă o mare densitate materiei, nu
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
lui O. a tins către o domolire a accentelor de dinamism, către întunecarea vitalismului inițial. Se regăsesc filoane, formule și modalități comune poeziei românești din epocă, ecouri din Bacovia, Blaga, Barbu. Nu originalitatea e prima însușire, ci preocuparea vădită pentru perfecțiunea formală. Este o poezie de notație, de consemnare a unei stări, de meditație subtilă, ferită de retorism. Eleganța versificației atestă îndelunga șlefuire. Sunt utilizate cu grație formele poetice fixe, O. fiind un virtuoz al catrenului și un meșteșugar al terținei
OJOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
lui G. Călinescu, care în 1947 îl considera „un poet format, stăpân pe cuvânt și imagine”, atenția criticului oprindu-se îndeosebi asupra distincției expresiei, a purității limbajului, a „unduirilor de melos simbolist”. Versurile de mai târziu păstrează aceeași aplecare spre perfecțiunea formală, împletită consubstanțial cu o tematică ce exclude tentațiile unei racordări prea accentuate la avatarurile modernității. Ca editor, O. s-a oprit asupra câtorva poeți de care îl legau certe „afinități elective” : G. Bacovia (care îi prefațase în 1946 prima
OPRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288556_a_289885]
-
Viitorul artelor în România, Bazele unei literaturi naționale). Ceea ce îl deosebește de antecesori este aspirația către o cultură durabilă care să-și afle modelul în clasicismul antic. Antichitatea înseamnă pentru el un echilibru interior și un peisaj estetic, a cărui perfecțiune formală poate fi transmisă inteligenței, sensibilității creatorului modern. În idealul clasic al lui O. intră, alături de euritmia estetică a Antichității, și armonia, frumusețea spiritului popular, civilizației românești fiindu-i proprii „instinctul artistic” și „stilul artistic” (Artele în România în periodul
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
a unei țări sau evoluția unui oraș. Aceeași dificultate apare și în ceea ce privește testarea „tehnologiilor” sociale. Un inginer poate să testeze o nouă tehnologie, în mod izolat, în laboratorul său, fără relații cu întregul sistem de producție. El poate finisa până la perfecțiune tehnologia sa și apoi să o difuzeze în sistemul de producție. Lucrul acesta este însă imposibil în cazul tehnologiilor produse de sociolog. Acestea nu pot fi testate decât în mod excepțional în condiții de laborator. Testarea lor suficient de semnificativă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Doamna S. împreună cu terapeutul îl semnează . Doamna S. își exprimă mulțumirea și un oarecare optimism la ideea începerii terapiei. Sedința permite completarea analizei funcționale și insistarea asupra modului de viață al pacientei. Se constată faptul că manifestarea unei preocupări pentru perfecțiune amplifică anxietatea acesteia. Trecerea în revistă a sarcinilor In intervalul scurs după a doua ședință, pacienta a făcut 17 atacuri de panică (dintre care 5 nocturne) și a luat 28 de comprimate de 0,25 mg de alprazolam. Auto-observația se
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Inainte de apariția situațiilor sociale Amplificarea riscurilor legate de situație. Rememorarea tuturor experiențelor din trecutul apropiat care s-au sfârșit prost. Indepărtarea tuturor amintirilor legate de situații în care lucrurile s-au desfășurat normal. Trăirea unor așteptări nerealiste legate de perfecțiune (de exemplu, a fi total degajat și strălucitor). ” Voi începe imediat, probabil, să roșesc”. „Sunt atâtea momente în care am roșit în aceste situații”. (Imaginile apar în conștiința sa, odată cu emoțiile și senzațiile fizice de suferință). „Trebuie să reușeșc să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
frazelor magice... De exemplu, a asculta muzică. De exemplu, a privi la televizor. "Mă simt mai bine, mi-e mai puțin frică dar aveam cu mine obiectul acesta sau celălalt, dar făcusem lucrul acesta sau celălalt". Teamă de murdărie, boala perfecțiunii, teama de nenorocire. Spălare, verificare, repetare și ritualuri mentale. Să cânte în metrou, să țină cu mâna întinsă un pahar de apă plin în fața unui grup și să accepte ca aceasta să-i tremure. Andrș, 2004. Pacienții anxioși și fobici
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]