64,416 matches
-
ale bătrânului Fiodor se opune precizia de bisturiu a oamenilor administrației de unde aflăm, într-adevăr, că prima soție a infirmului se numea Iulia. Coincidență? Punere în lumină a legăturii care face din Fedka și din bătrânul Fiodor unul și același personaj? Acest mic detaliu este aici mai ales pentru a arăta că toate interpretările sunt posibile și că se prea poate ca în prima lui tinerețe, bătrânul Fiodor s-a căsătorit cu o fată care fusese crescută sub același acoperiș, o
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
că se prea poate ca în prima lui tinerețe, bătrânul Fiodor s-a căsătorit cu o fată care fusese crescută sub același acoperiș, o anume Iulia... D.J. Scrisul dvs. are încă o calitate rară, aceea de a face ca un personaj să trăiască după o pagină și jumătate de dialog, de fapt, din prima pagină. Care vă sunt maeștrii și de la cine din familie ați moștenit acest dar? O.L. M-am scăldat întotdeauna în dragostea de literatură, grație familiei mele
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
grație familiei mele unde la masă se vorbea cu plăcere despre Dostoievski și despre teologie. În special cu bunica mea, profesoară de literatură rusă am discuții în legătură cu ce s-a scris, în legătură cu ce s-ar mai putea scrie... În ceea ce privește viața personajelor, nu pot decât să-l invoc din nou pe Dostoievski ale cărui mari scene de dialog m-au fascinat întotdeauna - spre deosebire de introducerile lui narative pe cât de utile pe atât de plicticoase, în care autorul îți face tot felul de ocoluri
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
întotdeauna - spre deosebire de introducerile lui narative pe cât de utile pe atât de plicticoase, în care autorul îți face tot felul de ocoluri genealogice și dramatice înainte de a te introduce în cele din urmă în miezul problemei... Dimpotrivă, când dă cuvântul unui personaj, îl simțim trăind după câteva cuvinte. Mi se pare că regăsim o calitate romanescă similară la Jane Austen care știe să facă viu un personaj în trei replici.
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
a te introduce în cele din urmă în miezul problemei... Dimpotrivă, când dă cuvântul unui personaj, îl simțim trăind după câteva cuvinte. Mi se pare că regăsim o calitate romanescă similară la Jane Austen care știe să facă viu un personaj în trei replici.
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
Alexandra Olivotto În producția de filme, ca și în numeroase alte domenii, feminismul a produs mutații importante. Generală ar putea fi observația ca personajele feminine au transgresat stadiul de accesorii ale destinului eroului. Pe de altă parte, Hollywoodul, înainte de a deveni sanctuarul corectitudinii politice care e astăzi, a fost un bastion greu de cucerit; era sensibil la schimbările sociale produse de mișcarea feministă, la
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
ale protagonistei. Calea ferată e un film regizat de Sydney Pollack pe vremea când Natalie Wood era un superstar, iar Robert Redford - un actor încă în ascensiune. Deci, ei îi aparține rolul central și tot ea deține monopolul complexității ca personaj. O interpretează pe Alva Starr, o tânară care e centrul atenției tuturor bărbaților din Dodson. Mama dominatoare (ca să nu spun codoașă) o sfătuiește ce favoruri să accepte din partea cui. Dar Alva se îndrăgostește, urmând legea atracției contrariilor, de un bărbat
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
al filmului. Sfârșitul e fidel titlului, nu vezi moartea eroinei, ci doar cum ceilalți își continuă viețile. Viața mea fără mine nu e un lungmetraj în care camera să fie masculină. Dimpotrivă, modul de filmare încearcă să prindă mereu auto-reflecția personajului, modul în care Ann se privește. Iar protagonista nu e simplificată: nu e doar purul eroism al femeii care-i scutește pe cei dragi de calvarul premergător morții ei, ci și o doză de egoism - pentru că s-a măritat cu
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
cameră), cu o singură excepție, când Ann își imaginează oameni dansând într-un supermarket. Cât despre Antract (deși e departe de a fi un lungmetraj de slabă calitate), e un film care face femeile să se simtă amenințate, chiar dacă unele personaje feminine își iau revanșa în final. Toate suferă de sindromul "sedusă și abandonată", ca să nu detaliez umilințele verbale sau corporale la care sunt supuse, lungmetrajul fiind brutal într-un mod care uneori converge cu scabrosul. Filmul nu-și dezvoltă personajele
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
personaje feminine își iau revanșa în final. Toate suferă de sindromul "sedusă și abandonată", ca să nu detaliez umilințele verbale sau corporale la care sunt supuse, lungmetrajul fiind brutal într-un mod care uneori converge cu scabrosul. Filmul nu-și dezvoltă personajele, fiind mult mai preocupat de multiplele povești cu care jonglează. Dar, din nou, femeile sunt doar accesorii într-o poveste al cărei vortex e masculinitatea. Măcar sunt solidare până la un anume punct; dar de carieră nu se preocupă nici una, preferând
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
de repetiții, vegheat de-a pururi de umbra marii lor prietene indiene...). Corpul tinerei dansatoare, care ne oferă cu generozitate acest cadou "dansat", ne reamintește celălalt corp, dispărut pe vecie. În teatru, cei care mor sunt actorii, nu gesturile sau personajele care, chiar dacă se deteriorează, izbutesc întotdeauna să supraviețuiască. Mă năpădește tristețea și nici măcar ultima reprezentație a zilei, un Lear jucat cu tehnici de joc chinezești, nu poate să mi-o alunge. O zi de emoții și de vârste reunite, grație
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
un alt fel de a strînge pipa între dinți, trăgînd fumuri scurte și rare, și se uita în jur cu o expresie aproape prefăcută, dar asta pentru că, în realitate, era concentrat asupra activității sale interioare. Ceea ce însemna, pe scurt, că personajele dramei nu mai erau pentru el niște entități, pioni sau marionete, ci deveniseră oameni. Și Maigret se punea în locul acelor oameni. Se încăpățîna să se pună în locul lor. Oare ceea ce unul dintre semenii lui gîndise, trăise și suferise nu era
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
cu înalta condiție estetică, primește brusc semnificație artistică și viață autonomă. Lumea filmului științifico-fantastic se întîlnește cu realitatea derizorie a cartelei de metrou, fotografia cu placa de zinc, folia de celofan îmbracă, mai mult pentru a o deconspira, nuditatea unor personaje coborîte direct din Pop Art-ul american al anilor șaizeci, din lumea prerafaelită a secolului trecut sau din Art Nouveau-ul începutului de secol XX. După cum imaginea obsesivă a ochiului se conjugă cu topografia astrală și cu desenul bizar al geografiei
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
Odobescu și cumnată a lui Octavian Goga (a fost căsătorită cu fratele lui, Eugen), în relații de rudenie cu practic orice înseamnă aristocrația românească de la 1900 și contemporană cu un întreg secol, Elisabeta Odobescu-Goga e unul din cele mai fascinante personaje dintre multele cu care sociologul Zoltán Rostás s-a întîlnit în peregrinajul lui optzecist de reînviere a Bucureștiului de altădată (Chipurile orașului. Istorii de viață în București. Secolul XX, publicată în 2002, e mărturia acestei aventuri cvasi-clandestine prin trecutul unei
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
lui Siegfried. După asemenea inflexiuni mitologice, care sună "frumos", însă oarecum convențional (ironic?) sub condeiul lui Cornel Regman, se pot derula din nou reproșurile sale îndeajuns de acide. Unul dintre ele (e în discuție Delirul) privește calificarea neverosimil pozitivă a personajului Ștefan Paul, altfel spus intensa-i idealizare în stranie contradicție cu nemulțumirea lui Preda față de "tribulațiile bietului Ioanide", care n-ar fi fost "descrise realist", căci în cartea lui G. Călinescu "i se deschid toate ușile": "Cuvinte profetice! Căci, iată
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
valență comună cu criticul! însă, regretabil, "aripa patetică a înjghebării sale" (îngerul a strigat) o reprezintă, prea puțin convingător, "latura istratiană, neconsolidată, atît de deosebită de vocația nastratinescă a scrisului lui Fănuș Neagu", o "sarcină tragică" pusă în cîrca unui "personaj nevertebrat", "insuficient gîndit". Romanele lui Al. Ivasiuc reclamă, prin ostentativa lor intelectualizare, "un cititor deplin format, dornic să întîrzie pe marginea paginilor", dar, vai, în același timp, "un cititor suficient de îngăduitor și răbdător, capabil să se Ťmobilizeze pentru a
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
inversare a mecanismelor mentale și verbale între mediul rural și cel citadin: "dacă în romanul satului se făcea abuz de subtilități și de intelectualism, romanul intelectualilor, al Ťelitelorť profesionale simplifică dimpotrivă ecuația, pînă la a transforma necesarul partener de dialog, personajul cu semnul minus, într-o emanație tenebroasă de roman-foileton". "Ura de melodramă" a autorului ce-l stigmatizează pe ex-procurorul Constantin Redman scade semnificația uman-estetică a temei pe care acest "satanic" ins e pus a o ilustra. Paginile critice ale lui
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
neapărat nevoie de un asemenea prilej pentru ca opera să-i fie readusă în actualitate. Pescărușul, Unchiul Vania, Livada cu vișini sau Trei surori nu lipsesc niciodată de pe scenele teatrelor, constituind aproape întotdeauna pietre de încercare pentru actori și regizori, iar personaje din schițele și nuvelele sale întîlnim la tot pasul pentru că, într-adevăr, se numără printre cele care ,fac concurență stării civile". Rămîne atunci plăcuta ocazie de a ne aminti că, indiferent dacă sîntem de partea lui Sainte-Beuve sau împotriva lui
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
marilor clasici ruși - Pușkin, Dostoievski, Tolstoi, Lermontov, Gogol și Cehov. Dintre toate, cartea pe care a scris-o despre Cehov este poate cea mai frumoasă, cea mai emoționantă, pentru că se simte în ea o undă de complicitate a biografului cu personajul său, fapt care nu dăunează însă obiectivității și preciziei restituirii. Îi sporește farmecul. Cehov de Henri Troyat, din care oferim în continuare un fragment, va apărea anul viitor și în versiune românească la Editura Albatros. Elev în clasa întîi a
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
rezum subiectul romanului. Metaforic vorbind, subiectul romanului este, dacă vreți, însuși epicul. Evanghelia lui Arańa este însăși Povestirea. Sigur, meritul este în principal al formulei, al tipului de roman, dar rareori cititorului român i-a fost dat să treacă, alături de personajul cărții, prin atâtea întâmplări de viață și de moarte. Suntem, așadar, în Spania primului secol, dar pentru foarte puțin timp pentru că Joaquin Arańa va fugi în Portugalia, va naviga pe Marea Oceanică pe urmele minunatelor mirodenii până în Indii și China
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
epuiza aproape în întregime formele, imaginile și uneltele comunităților tradiționale. De la șura de fîn - la scîndura gardului, de la pielea întinsă pentru uscare - la darac, de la strecurătoare - la jug, de la dealul înverzit - la căpiță, de la cartof - la măr, de la umbra unui personaj inaparent - la sfeclă, totul recuperează un spațiu în același timp familiar și fabulos. Reprezentate cu o acuratețe care, de cele mai multe ori, trece cu mult dincolo de intențiile de identificare, aceste obiecte par colecționate dintr-o obscură pornire de etnolog, de muzeograf
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
nivel. Limpezimea și sobrietatea noțiunilor se topesc încet în ambiguitate și în mister. Un imens sentiment al solitudinii învăluie totul și în imagine se instalează aburii melancoliei. Dincolo de convenții și de rigorile limbajului, obiectele se animă pînă dobîndesc psihologia unor personaje cu un statut bizar. De-a latul unui peisaj ori pe textura vibrată a scîndurii de gard se profilează, abia perceptibilă, sub formă de umbră, silueta unui corp uman care poate fi a pictorului însuși ori a privitorului care, prin
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
calitatea acestui public generos. Culeg câteva impresii din partea directorului José Luis Ferreira. "Oblomov este un mic diamant în acest festival. Tot ce am văzut aici m-a impresionat: un spectacol coerent, sensibil, bine construit. Dramatizarea după roman este foarte bună. Personajele Oblomov, Zahar, Psenițâna impresionează, sunt caractere puternice, bine adaptate la scenă. Toți spectatorii care la început oftau: vai, durează 3 ore, ieșeau din sală fericiți, cu ochii scăldați în lacrimi. Mihai Constantin e strălucitor. E un spectacol oarecum straniu pentru
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
de acești tineri, ei au venit și au văzut ceva ce n-au mai văzut niciodată până acum, și totuși le place. Am vorbit cu ei. Se simt tulburați. De imagini, de lumină, de atâtea stări pe care le creează personajele și nu în ultimul rând de limbă. Spectacolul, bine subtitrat în limba portugheză, era urmărit de spectatori, dar era și altfel înțeles. Există cuvinte în limba română care sunt pronunțate cu un anumit accent și acest accent se regăsește în
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
Geo Vasile Două veacuri de istorie individuală (a personajelor) și de istorie colectivă (a românilor) se prefiră în paginile romanului Destine, semnat de Mihai Giugariu. Structurată în două părți sub genericul războiului, spitalului și închisorii, al martirajului mai ales pentru vinovății născocite, cartea se desfășoară pe două registre stilistice
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]