2,508 matches
-
numai. ZUGRAVUL D-ta ești în stare s-o faci... O scriere, desigur vro dedicație pentru dum[ne]a-lui * boierul... POETUL Hm! Așa ș-așa... Am scuturat-o din mânecă. Poezia noastră-i ca un copac cu rășină care picură de acolo de unde-i hrănită. // Scânteia nu sare din cremene decât daca scaperi, dar flacăra noastră blândă izvorește de sine și, ca puvoiul, fuge de orice stavilă care i se-mpotrivește. Asta ce-i? {EminescuOpVIII 479} ZUGRAVUL O icoană, domnule
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Toți cei care, cu puțin înainte, îi fusese încă tovarăși și de-o samă cu dânsul, ba unii chiar mai de neam decât el, din clipa aceasta [î]i urmează pașii lui, îi umplu tinzile și-i fac alai; îi picură șoptiri prinositoare în ureche, numesc sfînt[ă] până și scara de la șea și numai prin el sorb aerul liber. ZUGRAV[UL] Ei... și ce-i cu ăștia? POETUL Iar [cînd] Fortuna, tonatecă și schimbăcioasă, îi dă cu piciorul celui pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
magiei, este lumea basmului și lumea basmului este lumea copiilor și atunci când lași copilul interior să se manifeste miracolele sunt posibile, viața ta se poate transforma. Te rog să o citești cu inima deschisă, te rog să lași cuvintele să picure unul câte unul și să permiți inimii să-ți arate calea, permite-i să-ți deschidă prima filă din noua ta viață: o viață trăită conștient, o viață pe care ți-ai făurit-o așa cum vrei tu, o viață pe
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Un riff nu mai era acum un recif, pe care am fi vrut să-l studiem cu ochelarii de scufundător ai lui Hans Hess, nu era un romantism dotat cu soare, plaje și palmieri, nu era celebra Eiscrem-Paul-Anka ce-ți picura zmeurie în suflet: riff-urile erau ecourile sunetelor de chitară, care dădeau năvală peste idilele Milkshake și Pettycoat, trăsneau lumea oțelăriilor cu macarale strămoșești, pe care fratele meu nu le putea găsi mai puțin mincinoase. Combina muzicală Grundig pe care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ne-am mișcat în sus și-n jos prin fața ferestrelor cu vedere spre sud, ne-am oprit, am privit în depărtare fără să vedem nimic. Încăperile casei erau cotropite de o liniște cu atât mai apăsătoare, cu cât vocea mamei picura de la etajul de sus, unde se aflau dormitoarele, ca o scurgere de cuvinte uniformă și de neînțeles. În sunete se putea ghici o frică și o nesiguranță, de parcă, odată cu ele, s-ar fi pronunțat o sentință care rătăcea prin capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dacă ațipeau imediat făceau ca toți dracii... Groaznic, parcă se spărgea totul în capul tău. Cum-necum, a trecut ploaia, nu ne-a atacat nimeni, cu toate că în față erau două tiruri turcești. Fiecare și-a văzut de somnul lui. Dimineața mai picura, zic, azi ajungem al Paris că era 14 iulie și să prindem focurile de artificii de pe Champs Elysées. La Strasbourg a început și acolo o ploaie. La vamă, actele. După ce ne-au controlat, ne-au băgat într-un birou, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Sena, picîndu-i în sfîrșit fisa, bineînțeles că altceva n-avea ce să fie, zice lăsîndu-se jos într-un genunchi în dreptul portbagajului și băgîndu-și nasul sub rezervor, am dat de dracu’, e spart, constată cu ochii fixați pe punctul din care picură ultimii stropi de combustibil. Numai de așa ceva n-aveam nevoie, zice. — Pana prostului, zice Monte Cristo, de data asta însă provocată de circumstanțe deosebite. Avem scuze, putem da vina pe alții, se gîndește. — Semn bun, zice domnul Președinte fără să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
interzis sau să încurc circulația. Ar trebui să mergeți la doctor, ați vorbit singur de cînd v-ați urcat în mașină, încearcă să-l convingă șoferul, dar Roja nu-l aude, o ține tot pe-a lui, a început să picure, se gîndește, nu mai e mult, sînt în dreptul Turnului cu Ceas, dedesubt este magazinul Tehnometal, scule, accesorii, unelte cu care poți să faci o revoluție adevărată, roboți de bucătărie, prăjitoare de pîine, uscătoare de păr, rîșnițe de cafea. Vreau să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bineînțeles sparte, dar oricum nu aveam de gînd nici acum să le folosim. Scutul și bara de protecție, tampoanele, ca noi. O mică problemă doar, mai bine zis două. Masca frontală intrase în radiator și îl spărsese. Lichidul de răcire picura pe asfalt, cu asta hai că se mai putea merge, dar ghinionul nostru a fost că un bolovan sau altceva la fel de dur izbise în baia de ulei, din care începuseră deja să se prelingă cîțiva stropi negri. — Vă împușc ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pot încălzi sufletele... Costăchel și-a tras un scăunel lângă fereastră. Și-a așezat coatele pe pervaz și a rămas cu privirea în peisajul de afară. O ninsoare calmă stăpânea firea. În liniștea din pragul înserării - undeva în sat - a picurat un clinchet timid de clopoțel... „Aho! Aho! Copii și frați!”... Amintirile copilăriei picurau în suflet... picătură cu picătură. Pe nesimțite, una adevărată i-a umezit geana. Privirea zăbrelită de aburul lacrimei nu mai putea despărți realitatea de afară de amintiri... În
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
așezat coatele pe pervaz și a rămas cu privirea în peisajul de afară. O ninsoare calmă stăpânea firea. În liniștea din pragul înserării - undeva în sat - a picurat un clinchet timid de clopoțel... „Aho! Aho! Copii și frați!”... Amintirile copilăriei picurau în suflet... picătură cu picătură. Pe nesimțite, una adevărată i-a umezit geana. Privirea zăbrelită de aburul lacrimei nu mai putea despărți realitatea de afară de amintiri... În zborul lor, fulgii închipuiau imagini de coșmar... Coloane nesfârșite de zdrențăroși cu înfățișări
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
l-am văzut pe Ștefan-vodă cel Mare. Ședea în poarta unei cetăți, călare pe un cal alb. Cu palma stângă streașină la ochi și cu dreapta pe paloș... Privea în zarea pustiului rusesc”... „Eu însă, simt cum în sufletul meu picură - ca un izvor într-o fântână - lacrima lui Eminescu... „De la Nistru pân la Tisa tot românul plânsu-mi-sa... ” „Îmi aduc și eu aminte de versurile aiestea... Le-am învățat în liceu... Știi doar că am apucat să fac și eu patru
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dinte din față. În anii ’70, în timpul punerii în scenă a operelor și baletelor sale, Doamna Mao își descrie rana actrițelor, actorilor, artiștilor și națiunii. Doamna Mao zice: Eroinele noastre trebuie să fie acoperite de răni. De răni din care picură sânge. Răni provocate prin tăiere, înțepare sau rupere, de arme cum ar fi lopețile, biciurile, sticla, bâtele, gloanțele sau exploziile. Studiați rănile, acordați atenție gradului arsurii, straturilor de țesut infectat. Diferențelor de culoare a cărnii. Și formelor care vă aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la fiecare cincisprezece minute, cineva e aruncat înapoi în încăpere și e scoasă afară o altă persoană. Se adună toate în preajma celor aduse înapoi ca să obțină informații. Femeile, bătute și pline de vânătăi, zac pe jos, goale. Din păr le picură apă. Cu respirația întretăiată, ele descriu interogatoriul. Capul e scufundat în apă care ustură de la ardeiul iute. Lovituri în spate. Nu cunosc nici-un comunist, hohotește una dintre ele. Aș vrea să fi cunoscut, ca să pot pleca acasă. Yunhe e speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o peșteră mare, cu pereții șiroind de apă. Jumătate este folosită pentru adăpostirea căruțelor și uneltelor. Eu și tovarășele mele ne ținem castroanele cu orez și ne strângem într-o parte, acolo unde pământul e mai puțin cleios. Ploaia îmi picură în castron. Pentru a evita picăturile de ploaie, trebuie ca în același timp să mă mut de colo colo și să mănânc. Cizmele îmi atârnă greu în picioare de la atâta noroi. Se târăsc de parcă ar încerca să fugă de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Liu Shao-qi! Jos Wang Guang-mei! Trăiască tovarășul președinte Mao! Un salut scumpei noastre Doamne Mao Jiang Ching! Scena e măreață, dar actrița Jiang Ching izbucnește deodată în hohote de plâns. Plouă de trei zile. Burnița seamănă cu niște lacrimi care picură din cer. E o toamnă neobișnuită. Becurile electrice dezgolite din anticul oraș Kai-feng din provincia Hebei tremură în vânt ca niște ochi de fantomă. Ochii vicepreședintelui Liu sunt închiși de zile în șir. A împlinit șaptezeci de ani în închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
suferă. Și mai rău, vorbise sâsâit până la vârsta de șase ani, ceea ce îi convinsese pe ambii părinți că era posedat. Săptămâni întregi, mama lor îl obligase să doarmă lângă un perete exorcizat cu o cruce unsă cu ulei care îi picura în cap în timp ce dormea. La șapte ani, se obișnuise să petreacă ore întregi, după-amiaza, pe o pajiște aflată la o jumătate de milă de casa lor. Când mama lor îl întrebase ce făcea acolo atâtea ore, el răspunsese: „Mă joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe Mark pe umăr. O să ne distrăm foarte bine, când o să te refaci sută la sută. El rânji și o cercetă. Apoi, o mână țâșni spre sânii ei acoperiți de pulover, în timp ce cu cealaltă își apucă sexul. Din gură îi picurau silabe: Furculiță, fuți o vulpe, sub sug pizdă eu... Ea chițăi, sări înapoi și-l lovi peste mână. Își acoperi pieptul și-și trase răsuflarea, tremurând. Tremurul se transformă în chicoteli stridente. —Ei, n-o să ne distrăm chiar așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Am încercat să-mi fac felu’. Și, din câte se pare, n-ar fi fost prima oară. Cuvintele îl trag pe Weber în jos, pe scaunul de lângă pat. —Cum te simți acum? Mark își întinde coatele, arătând perfuzia care-i picura în brațul stâng. — Păi, vreau, nu vreau, o să încep imediat să mă simt mai bine. Mda, or să mă refacă așa cum eram. Mark Trei. Știi că se vorbește de electroșocuri? Cred... începe Weber. Cred că trebuie să fi înțeles tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cumpără lemne la liber, și cărbuni, și domnul Schmerler, soțul vecinei, este director general. La el acasă nu miroase a prăjitură, le Îngheață țeava sub chiuvetă și mama lui tot aprinde hârtii sub țeava de plumb. Țeava se dezgheață, apa picură Încet, pe urmă curge Într-un șuvoi subțire și maică-sa o lasă deschisă toată noaptea. Să nu Înghețe din nou. Aud cu toții o veste ciudată În ultima zi a anului. Lumea vorbește de un avion care a căzut. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pentru răzbunare se făcuse amar. Mai mult, Lee nu ar fi vrut asta. Catherine s-a aplecat spre mine, vrând să-mi atingă mâna, cu fața strălucind de fericire. M-am ferit de ea ca și cum degetele ei ar fi fost picurate cu acid, iar ea s-a retras fără să mă atingă. —Ți-ai fi părăsit bărbatul pentru ea? am întrebat. Se uita la mine ca și cum mă vedea pentru prima dată. Poate că așa și era. Norul de gelozie se ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fi bun un doftor sau măcar un spițer. — Binecuvântează, cucernice părinte, ceru vodă recunoscându-l, și pe loc toți cei din încăpere se întoarseră spre icoana de pe peretele dinspre răsărit. Ieromonahul Gherasim își lăsă potcapul pe umăr și începu să picure cu vocea-i blajină rugăciuni nemaiauzite până atunci pentru alinarea celor robiți și schingiuiți. Era o implorare directă spre Iisus vindecătorul sufletelor și trupurilor și treptat duhul rugăciunii reuși să le însenineze fețele. Când ultimul amin fu rostit cu pioșenie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oală cu apă în clocot. Îl țineam acolo, până se încălzeau ușor, (frunzele de varză). Și așa călduțe, le puneam pe ochiul stâng și pe partea dureroasă a capului. Puneam un strat de 4 sau 5 frunze. În ochiul stâng picuram și suc proaspăt de varză albă crudă, proaspăt preparat. Peste compresa cu frunze de varză puneam o folie subțire de plastic și peste aceasta o cârpă sau un prosop de bumbac, cu care înfășuram tot capul. După câteva ore, aruncam
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Apoi le-am presat și frecat pe o răzătoare de plastic (cea pentru ras mere pentru sugari). Prin presare și frecare, plantele se zdrobesc și se fărâmițează în particule mici. Pe acestea le presez și le storc între degete, până picură sucul din ele. Partea solidă, presată o arunc. Sucul îl colectez în canalul răzătorii. Mă așez pe pat cu fața în sus. În mâna stângă țin o oglindă, în mâna dreaptă țin răzătoarea cu suc și torn încet picături de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
mici pe care le ucidea seară de seară cu bulanul și cu zvasturi în cap... Și el fusese cândva ucis. Nu se putuse împotrivi și nu putea nici acum. Era un blestem perpetuându-se de-a lungul întregii vieți și picurându-i venin în oase - blestemul lui, răscolit de blestemul femeii ăsteia. Ea scotea din sacoșă și punea pe masă ditamai oala cu mâncare, din care umplea de două-trei ori castronul cu ostropel, cu musaca sau cu ardei umpluți, sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]