3,087 matches
-
data aceasta, admise că existau într-adevăr. De altfel, tocmai aceștia îi dăduseră în mod automat certitudinea că se află pe Venus. Toată lumea auzise de arborii de pe Venus. În mod sigur era pe Venus. Gosseyn se ridică în picioare. Își pipăi trupul; totul părea în ordine. N-avea cicatrici și nici senzația că ar fi fost rănit. Corpul îi era întreg, intact, fără urme de răni. Era perfect sănătos. Era îmbrăcat cu un șort, o cămașă cu guler răsfrînt, și espadrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-ți, dai seama, dinăuntru, când și unde se racordau. Încercă să caute ceva urme vizibile la tunelul următor. Dar nu observă nimic deosebit, lemnul rădăcinilor ― acum de culoarea galbenă a lămâii, ― curbându-se masiv până în plafon. Cât de sus putu pipăi cu buricele degetelor, nu întâlni decât aceeași suprafață dură, ca de metal. Nici striuri, nici neregularități, nici trape ascunse, nimic care ar fi putut oferi vreun indiciu. Gosseyn se simțea cuprins de neliniște. Hrubele astea erau, se pare, fără capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îngenunchie în fața lui și întinzând mâna, atinse tubul electronic cel mai apropiat. N-ar fi putut spune la ce se aștepta cu adevărat. Dar era pregătit pentru orice surpriză. Tubul i se păru călduț la atingerea cu degetele. Gosseyn îl pipăi cîteva clipe, trist, iritat de propria prudență. "Dacă simt că trebuie s-o întind în viteză ― se gândi el ― înhaț un pumn de tuburi și fug ca el." Se ridică în picioare. "O mai aștept pe Patricia până la noapte." Ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se accentuă. Își aminti de acel ceva metalic de care se împiedicase când făcuse prima tentativă să se ridice în picioare. În ciuda întunericului, îl găsi în câteva secunde. După cum aproape că se aștepta, era distorsorul. Cu mare precauție, degetele sale pipăiră tuburile amplasate în colțurile aparatului. Al patrulea era apăsat, însă. Gosseyn șovăi. Distorsorul fusese reglat de oameni care știau precis ce vor și ce scopuri urmăresc. Probabil, unele dintre tuburi intrau în "interferență" cu Mașina jocurilor, iar altele puteau, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fiecare tub era astfel montat încât să indice o direcție diferită. Unul dintre ele era îndreptat vertical în sus. Gosseyn nu ezită de loc. Poate că în clipa următoare va fi din nou capturat, dar trebuia să riște. Degetele lui pipăiră tubul și-l apăsară. De data aceasta, încercă să-și studieze senzațiile. Dar anestezia care-i tulbură simțurile, îi perturbă și activitatea cerebrală. Când vederea i se limpezi din nou. constată că decorul din fața porții elevatorului se schimbase. Se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
întâmplase pentru că piciorul lui călcase acolo. Planșeul pivotase din același motiv. Dar faptul că existau asemenea capcane era descurajant. Probabil că, pe undeva, niște avertizoare intraseră în funcțiune. Trebuia să iasă de acolo înainte de venirea cuiva, sau niciodată. Îngenunchie și pipăi în grabă podeaua. La dreapta, simți un covor. Deplasându-se târâș în acea direcție, identifică în câteva secunde o comodă, un fotoliu și un pat. Un dormitor. Undeva trebuia să se afle comutatorul sau vreo veioză, vreo lampă de noptieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
s-au obișnuit ochii cu bezna. Eram exclus din lume. Am desfăcut sfoara cu care era legată pătura și din ea s-a rostogolit pe jos un pachețel învelit în hârtie. Cu siguranță un dar de la femeie, de la Epiharia. Am pipăit îndelung podeaua rece, plină de praf și de mizerii. Pachetul trebuie să fi fost foarte mic și ușor, n-a făcut deloc zgomot, în cădere. N-am dat de el decât după ce mi-am zdrelit mânile în nu știu ce zimți sau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să te ajute! îmi spusese femeia. Trebuia să fiu atent să nu irosesc chibriturile. Am pregătit candela, am închis iar ușa, să nu vină vreo pală de vânt, mi-am frecat mâinile îndelung, pentru că aveam degetele înțepenite, apoi am luat, pipăind ca un orb, un băț de chibrit și l-am frecat, cu îngrijorare, de zgrunțurii mari. Bățul s-a rupt. Abia după mai multe încercări cu mâinile mele nerăbdătoare, am izbutit. A apărut o flacără și, înclinând ușor candela am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
n-am de ce. Un singur respondent a spus: „Pentru că sunt creștin.“ Redacția noastră vă dorește, fie că ați postit, fie că nu, un Crăciun fericit alături de cei dragi! Domnul Procopiu avea mustața dată cu ceară cosmetică și și-o tot pipăia, de parcă voia să se convingă că e la locul ei, în timp ce citea. Tăie din capul paginii cuvântul „respondenți“ - sună rău, noi evităm radicalele - și puse în loc „creștini“, iar la final scrise, în loc de „un singur respondent“, „un singur abonat al ziarului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cumpere bilet, ar avea bani pentru reparații la casă, era nevoie de tapete noi și mai ales de modernizarea locuinței, care rămăsese în urma vremurilor. — Te-ai trezit? Mi se pare că am făcut la grasse matinée, spuse Leon Margulis și pipăi pe jos cu tălpile, după papucii de casă, cât e ora? L-am visat pe Costache. Până la urmă am uitat să-l întrebăm: vine sau nu la masa de Crăciun? 3 Costache apăsă cu atenție pe butonul soneriei electrice pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mâini, reveni curând, timp în care Dan băuse cognacul strâmbându se, deși era Curvoisierul cel mai pur, Napoleon însuși, dacă ar mai fi trăit, n-ar fi făcut mofturi. Apoi îl întinseră pe Dan în patul lui Alexandru, Mișu îi pipăi ușor locul și, fără să-l prevină, îi împinse umărul înapoi, cu o mișcare bruscă și puternică. Se auzi un soi de clic, Dan țipă, apoi își mișcă ușor umărul și nu mai simți decât urma durerii vechi, dar nici o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mine nu m-a-ndrăgit io o iubesc cred că-i bolnavă i-e dor de casa ei! Vorbise ca din pușcă, fără pauze. Stai jos și trage-ți sufletul. Și portarul deschise ușa coliviei, o apucă pe Pestrița de sub aripi, o pipăi și o-ntoarse pe toate părțile. Cred că n-a mâncat, spuse el apoi, și băiatul îi confirmă că n-a mâncat și n-a băut, dar s-a găinățat, cum se și vede. Ba a făcut mizerie și prin
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai calmă. Zăpada făcea ca totul să pară neînceput și Omar, prin fereastră, avu dintr-odată impresia că o carte cu foi nescrise i se pune în fața ochilor. Se sperie, dar îi și plăcu, nu fusese vreodată atât de liber. Pipăi cu mâna după șosete și apoi se gândi că acum ori mergea înainte, ori dispărea. Alesese sau nu să ajungă acolo, chiar nu mai conta, trebuia să învețe să respire un aer nou, sau măcar așa își făcuse el socotelile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fructelor de ajil și-a covoarelor îndesite din majlis-ul bunicilor: „Lână de Kerman“, zicea capul respectatului șir de popi, care începea cu un athravan și se prelungea pân’ la tată-său, care ajunsese mobed. „Lână de Kerman“, zicea maică-sa, pipăind țesătura albastră, cu fir, a unor întinderi cotropite de soare. Luaseră autobuzul de la Piața Darkar, plănuind c-au s- ajungă în două ore. Dar șoferul nu se grăbea. Se oprea să ia oameni care se urcau cu mănunchiuri de sabzeh
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
frig. Dârdâi un minut, dacă nu chiar mai mult, până când reuși să își miște brațele. „Deocamdată sunt teafăr“, se îmbărbătă singur. Puse cheia în contact și reflexul șofatului se întoarse în el, ca o limbă vorbită de când se născuse. Își pipăi fruntea între sprâncene și tâmplele umede, peste care trecuse amenințarea întunericului, apoi se bucură că străbate, cu ochii limpezi, șoseaua. Când îi povesti lui Godun cum i se tăiase vederea, în plină zi, el glumi și îl luă în răspăr
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
femeie coaptă? Ca norul de ghalian al acelora care fumau ierburi cu opiu: dens și dulce ca o melasă, acaparator, obsesiv. Sebas o alinta ca pe o copilă, pe când ea îndrăgise nerușinarea. Era sigură că nici fiu-său nu se pipăise așa cu vreo fată, precum ei doi în depozitul de cașmiruri. Era magazinul mătușă-sii, cu care devenise complice, ca între ele, femeile. Pân’ la urmă, Leclerc o pătrunsese acolo, strivindu-i spatele de baloții de stofă și ținând-o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
putea să afle. Banii n-aveau memorie și nici carne care să îmbătrânească. Banii erau ca un pașaport pentru toate granițele. Oftalmoloaga îi spusese că va fi deplin orb când n-o să mai recunoască bancnotele: „Atunci ai să știi după pipăit, iar monedele și tot ce câștigi îți vor fi ca pielea de om pe sub degete“. Teoria complotului era un slogan la ordinea zilei. De la Președintele Ahmadinejad până la ultimul amalleh din sud, toți credeau în forțele sioniste, gata să boicoteze Iranul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de șoim. Nu vărsase o lacrimă, doar se încruntase o clipă, când își luase pașaportul prin geam, cu viză cu tot. Ghazal, care povestea toate astea, zice că nu va uita niciodată: la aeroport, femeia cu armă, care o controlase, pipăind-o conștiincios pe tot corpul, la sfârșit o îmbrățișase și-ncepuse să hohotească. Ele două rămâneau în Iran, dar Shirin Ebadi pleca, le zbura din mână torționarilor ei și mullah-ilor, Islamului reformat. De-atunci, nimeni n-o mai văzuse vreodată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
alege. — Cum adică nu pot? Omul ăsta e prietenul meu, m-a ținut în casă și am învățat limba lui... — Nu contează, tot nu puteți, fiindcă sunteți străin. Eleonor dispăruse, nu o mai vedea nicăieri și, ca să o cheme, își pipăi din nou buzunarul, căutând bani. Trebuiau să mănânce și ea, și el, dar ce ar fi putut să îi cumpere ca s-o ademenească? În timp ce căuta mărunțiș, se împiedică de o tavă sau de o cutie cu roți, din care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aprinde, Pe când ochii lui o sorb, Dar nimic în braț nu prinde - Căci frumoasa-i fără corp. Ah, gândi el cu turbare, Tremurând învăpăiet - Dulce zână, cum nu are Corp frumos, precum o văd! - - Asta n-o pot, că ce pipăi, Numărul vieții o pripă-i, Trecător, de Unde - un șopot Și ființa lor o clipă-i, Eu eternă sunt și n-o pot! El își scurge toată viața Într-un chin, în nedormire, Vecinic o avea în față Blândă, dulce, în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cază. 273Ca cel ce-l iubește soacra sa, îl așteaptă cu masa. 274Ca un idol, ce gură are, dar nu grăiește, ochi are dar nu vede, urechi are dar n-aude, nări are dar nu mirosă, mâni are dar nu pipăe, picere are, dar nu îmblă. 275Ca oaea ce și te îmbracă, și te hrănește. 276Ca oul gogoneț. 277Ca oul roș la paști. 278Ca oul, până nu se clocește pui nu scoate. 279Ca oul ce nu poate sta în cur, până
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Asta îți dă importanță." ― Domnule Ionescu, e timpul să te retragi. CAPITOLUL II ABATELE BROWN ÎȘI SCOATE MASCA După ce înveli arma într-o cârpă moale de diftină, o puse în rucsac. Prin perdele se strecura o lumină udă. Nucu Scarlat pipăi buchetele brodate, destrămate pe alocuri. " Cu ce-și poate pierde cineva timpul, Dumnezeule! Și totuși era o femeie superbă... De obicei, astea bine făcute țin acul în mână de parcă ar fi un pește viu." Le avea de la prima nevastă. O
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Coborî primul scara. Se opri pe ultima treaptă aruncând o privire circulară prin pivniță. De zid stăteau rezemate o sanie cu spătarul rupt și un trepied pentru pomul de Crăciun. În spatele unei lăzi răsturnate se zărea un sac verde. Îl pipăi răsuflând ușurat: ― Astea sânt ― Ce? ― Măștile de gaze. Se răsuci apoi pe călcâie și bătu ușor peretele: Aici dăm gaură. În colț se vedeau unelte de grădinărit: un târnăcop, o greblă și două lopeți. Dascălii, așezat pe un pupitru vechi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
singur, behăi Dascălu. Am fost un tip dibaci de mic. Cu o bucată de sârmă, deschideam la iuțeală orice broască. Pe urmă am studiat... ― Ce? ― Ce?! Ce?! Numai uși am descuiat 189, așa ca exercițiu. Știți cum se întîmplă? Întâi pipăi și pipăi și pipăi... Simt aici, în vârful degetelor, despre ce e vorba. Uneori nici nu trebuie să mă uit. Abia după aia umblu la trusă. Trec maximum două minute treizeci până aud cîine! Și ceva interesant, am cronometrat chiar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dascălu. Am fost un tip dibaci de mic. Cu o bucată de sârmă, deschideam la iuțeală orice broască. Pe urmă am studiat... ― Ce? ― Ce?! Ce?! Numai uși am descuiat 189, așa ca exercițiu. Știți cum se întîmplă? Întâi pipăi și pipăi și pipăi... Simt aici, în vârful degetelor, despre ce e vorba. Uneori nici nu trebuie să mă uit. Abia după aia umblu la trusă. Trec maximum două minute treizeci până aud cîine! Și ceva interesant, am cronometrat chiar, după exact
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]