2,119 matches
-
cerul, albastru, un albastru deschis, ca niște ochi de fată foarte frumoasă: și, dedesupt, abisul! Abisul, ca o irezistibilă chemare cu piscuri și văi halucinant de atrăgătoare, impresionante și de neuitat, pentru oricare turist, ajuns, prin efort și pasiune,în piscul acestor minunății. Prin poienile de sus, dar și prin cele de mai jos puzderie de turiști. Turiști de toate chipurile, și de toate vârstele: cu tot felul de echipamente: și de toată ziua, și de zile mari, și improvizate. În
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
isprava. L-a dus. A văzut. S-a cam mirat. Dar, nu cine știe ce; și a ales și comandantul, o pereche, și s-au întors. A doua sau a treia zi s-au echipat, au urcat panta de alături, și, de către pisc, și-au dat drumul la vale. Nu a durat mult și au căzut. Și-au cam bontănit ciolanele. Dar nu s-au dat bătuți. Au repetat urcarea și slobozirea către vale. Nu au mai căzut. Au repetat de câteva ori
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
păsări? Iată cum, au explicat, mai mulți. Pentru că, asemeni ăstuia, erau și cei care l au băgat în pâine, l-au crescut și l-au înrădăcinat,în societate; apoi, l-au și cocoțat, pe creaca de foarte sus,în apropierea piscului răspunderilor socio-politice ale momentului. Și el, prostul, crezându-se, cu adevărat, deștept, a luat totul în serios, până la un punct; punct, controlat, cu severitate și în profunzime, de către conducătorii manipulați de vârfurile mafiei politice locale a momentului. în felul acesta
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
semenilor săi tineri și mai puțin tineri! Calistrat Costin ... GÂNDURI (din vălurile vieții lumii) Înainte de a te aburca în vârful „piramidei”, gândește-te la calvarul pe care îl vei îndura la prăbușirea de-acolo, de sus. Odată, cum-necum, ajuns în piscul „piramidei” trebuie să ai grijă, să te înconjuri cu oameni cinstiți, altminteri „baza” monumentului se va nărui într-o clipă. Și tot despre „piramidă”: trebuie să ai mare grijă ca „baza” să fie solidă, dacă vrei ca acolo în vârf
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
scara de lemn uscat am întâlnit eternul ce mă va conduce din umbră am ajuns în neant ostenit de drumul lung intru mă întind la scris tot scriu sunt încă viu. În zborul meu mă simt condor Semeț peste un pisc de vreme privesc în jos, zăresc trecutul, o pajiște, un verde de smarald. Croiesc cu aripi drumul falnic, destinul îl curbează-n spirală, răscruci cu cedri sunători, ce plâng cu-al lacrimii suspin, privind la frunza lor cuprinsă-n vânt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
casă. Îi pun în palme sufletul și-o floare: Să îmi trăiești iubirea mea frumoasă! Poem pentru fiica mea Nisipul din clepsidră, egal și tumultuos, a luat cu el amarul, dar și ce-a fost frumos; ieri, știu, eram pe piscuri, în munți, un brad vânjos, azi, liniștit, la poale, ca un stejar sfătos; Și într-o clipă, totul s-a dus cum a venit, cărarea mi-e străină și pasul poticnit; îngemănat cu locul în care-am poposit, pe-o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
știam. Acum, ești înălțată, minunea mea dintâi, cuminte,-n umbra clipei, cu visul căpătâi; și cum în calea-ți lină s-ațin și demni, și mulți cei tineri brazi te-mbie cântarea să le asculți; Tu, într-o zi, spre piscuri, urcând, ai să mă lași prea singur sub arcade, ecou dormind sub pași; nisipul din clepsidră va curge tumultuos, luând cu el amarul și tot ce-a fost frumos... Magnolii albe În visul meu cresc azi magnolii albe Și au
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
uitării călătoriți prea grăbit din copilărie ne înveșmântăm în trufie facem din legi cărămidă de zidire alteori însă placă tectonică pe obezitatea conștiintei supusă dietelor prostituția din suflet e valută forte în talpa ideii arde bătătura cum aburc pe acel pisc din adâncu-mi pe versanți cu tăiș spre abis mai aștept să vină un secol uituc vom reînvăța că toate ușile se deschid întâi ciocănind ușor apoi cu mâna capul deține altă întrebuințare în lumea de drept a celor drepți și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a crește, poate distruge iubirea, o poate trivializa, ceea ce revine, în fond, tot la o formă de refulare, de negare a ei. Vorbele lui Krokowski, în spațiul acela alb la trei mii de metri înălțime, zburau libere, înconjurate doar de piscurile colosale de zăpadă, eliberate de orice temeiuri perverse sau proiecții. Apoi ea și-a amintit cum a trăit ani de zile în absența iubirii, acea perioadă anostă și chinuitoare din viața ei în care și-a refulat atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Viața descifrând, îți sunt vlăstar din vajnică tulpină, Iubirea-Ți sorb, cu trupul tremurând. Am căutat mult prea departe Calea; Desăvârșirea Ta, prin har, e-n noi. Mi-ai dat puteri să mă înalț din valea Căderii în păcat, spre piscuri noi. M-ai învățat să stau stâncă-n picioare, Că sprijin mi-ești și ajutor oricând, Suspin și răni le-ai preschimbat în soare, Dulci mângâieri în sufletu-mi crescând. Cu Tine am aflat drept Adevărul, Nădejdea și iertarea, pacea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ruină de redută. Sub maluri ce se prăbușesc, Ca în păgâne ritualuri, Se sparg și iarăși se izbesc De stânca vieții, alte valuri. Ferești deschise către cer Sau nesfârșitele abisuri, Lumini, ascunse-ntr-un ungher, Au obosit în dor de piscuri. Te naști în văluri de mister Cu adiere de speranță, Și crezi că viață-i giuvaer, Să-l porți la gât cu eleganță. Când idealul se destramă, Viața, în joc, mărește miza. Nu vrea să piardă, îi e teamă; Cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și să cunosc stelele. - Și după aceea? - După aceea nimic deosebit: am fost luat rob, împreună cu stăpânul meu, de atlanți. Stăpânul a smuls sabia unui soldat și s-a străpuns cu ea și eu am nimerit întîmplător printre robii de pe Piscul Sfânt. Mai târziu, Marele Preot m-a luat la el. Asta-i tot. - În Ta Kemet ți-a plăcut? Sclavul zâmbi. - Crezi că robului îi place robia? Iahuben îl privi surprins. Apoi îl întrebă iarăși: - Cum este țara aceea Ta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ca oaspeți trecători, poate însă și ca dușmani. - De ce țin atâta la tine Marele Preot și ceilalți slujitori ai zeilor? Pentru că ești învățat și înțelept? Auta ridică din umeri. - Nimeni din ei nu ține la mine, poate numai bătrânul din Piscul Sfânt. Au nevoie de mine, atâta tot. - Dar regele nostru, fie el veșnic viu... - Cine poate fi veșnic viu? îl întrerupse Auta zâmbind. - Cum? Veșnic viu?... Da, zeii sunt veșnici. Fiul iubit al Zeului Apelor este regele Atlantidei, fie el
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să mori! Dar Auta se smulse din mâinile vrăjitorului și porni în fugă spre locul arătat. Ieșind dintre arborii oazei în nisipul arzător, arșița îi izbi trupul negru, gol de la brâu în sus. Aici nu-și purta cămașa cu semnul Piscului Sfânt țesut pe piept. Se uită cu băgare de seamă împrejur. La câteva sute de pași zări într-adevăr ceva în nisip, lucind sticlos. Nisipul, pe o întindere de câteva sute de pași, era răscolit într-un chip cu totul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sfătuiesc să pleci fără încuviințare: dincolo de marginea taberei te va aștepta moartea. Sclavul își ridică atunci fruntea, strivindu-și între buze un surâs. - Stăpânul meu n-are de ce să se îngrijoreze. Nu mai pot să doresc pustiul după cărțile de la Piscul Sfânt. Tefnaht se făcu că nu aude și spuse ușor înțepat: - Și chiar dacă ai putea să iei cu tine asemenea piatră ce-ai fi în stare să afli?!... Pietrele nu vorbesc. Auta nu-și mai putu stăpâni zâmbetul. Tefnaht ridică
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un munte rotund și pieptos, mai puțin înalt, iar departe spre zarea răsăriteană se contopea cu albăstrimile cerești al treilea munte, lung și crestat ca un pieptene. Mai spre miazăzi, numai ochii buni puteau desluși, dacă le cunoșteau dinainte, trei piscuri scunde așezate în triunghi. Iar întorcînd privirea pe dunga dintre miazănoapte și apus a orizontului, puteai zări cum tremură în depărtări alți doi munți, unul vânăt, altul albicios. Cel dintâi era un munte mai mare, bogat în flori, pe celălalt
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în flori, pe celălalt, pipernicit, mai mult o stâncă golașă, Auta își aducea aminte că a văzut foarte mulți corbi. De aceea i se și spunea Muntele Corbilor. Erau încă doi munți, spre miazănoapte, care nu se vedeau decât din piscul Muntelui Vulturilor, numit Piscul Sfânt, dar până acolo Auta mai avea mult de mers. Până la poale, el și soldatul urcaseră cu luntrea pe cursul Râului Rece, iar de acolo înainte au luat asini. Soldatul care-l însoțea era un om
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pipernicit, mai mult o stâncă golașă, Auta își aducea aminte că a văzut foarte mulți corbi. De aceea i se și spunea Muntele Corbilor. Erau încă doi munți, spre miazănoapte, care nu se vedeau decât din piscul Muntelui Vulturilor, numit Piscul Sfânt, dar până acolo Auta mai avea mult de mers. Până la poale, el și soldatul urcaseră cu luntrea pe cursul Râului Rece, iar de acolo înainte au luat asini. Soldatul care-l însoțea era un om în pragul bătrâneții, un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
intre vântul munților în păr, părea că nici nu bagă în seamă zornăitul necontenit și leneș al sabiei sale lovită de scut în pasul măgarului. Fața îl arăta îngîndurat, dar omul pesemne că nu se gândea la nimic. Drumul spre Piscul Sfânt era greu și lung, de la poale până în pisc aveau de mers călare două zile. Iar acum ajunseseră de-abia la jumătatea drumului. Lăsaseră în urmă pădurile și tufărișurile de laur. Acum muntele era îmbrăcat în pajiști verzi pline de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bagă în seamă zornăitul necontenit și leneș al sabiei sale lovită de scut în pasul măgarului. Fața îl arăta îngîndurat, dar omul pesemne că nu se gândea la nimic. Drumul spre Piscul Sfânt era greu și lung, de la poale până în pisc aveau de mers călare două zile. Iar acum ajunseseră de-abia la jumătatea drumului. Lăsaseră în urmă pădurile și tufărișurile de laur. Acum muntele era îmbrăcat în pajiști verzi pline de mii de pete albe: oile. În lătrat de câini
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
soldatul care călărea ca un stâlp de lemn pe măgărușul scund și-și târa picioarele, prea lungi, prin ierburi și pietre. Acest soldat nu era Iahuben. De la o vreme muntele se schimbă. Scurt timp trecură prin nori sau ceață, apoi piscul se ridică gol în scăldătoarea soarelui, sub cerul curat. Nu mai era cald. Soarele cobora spre apus, amestecîndu-și ultimele raze cu boarea munților. Dese izvoare țâșnind de sub pietre își cântau cântecul din fluier de argint sau din fluier de trestie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
raze cu boarea munților. Dese izvoare țâșnind de sub pietre își cântau cântecul din fluier de argint sau din fluier de trestie, iar din cuiburi atârnate de stânci zburau vulturi. Drumul se încheia sus, departe, pe un podiș adunat la jumătatea piscului între umerii de stâncă aspră, unde sclipea oricalcul și se răspândea în lumini galbene aurul unui mare palat. Deasupra întregii priveliști, ieșea din Piscul Sfânt, ca întotdeauna, un cârlionț tremurător de fum care apoi se destrăma în cer. Ochii lui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
atârnate de stânci zburau vulturi. Drumul se încheia sus, departe, pe un podiș adunat la jumătatea piscului între umerii de stâncă aspră, unde sclipea oricalcul și se răspândea în lumini galbene aurul unui mare palat. Deasupra întregii priveliști, ieșea din Piscul Sfânt, ca întotdeauna, un cârlionț tremurător de fum care apoi se destrăma în cer. Ochii lui Auta străluciră, revăzând palatul. Ochii lui spuneau, pentru cine s-ar fi putut uita atunci în ei, că înăuntru arde o bucurie nerăbdătoare. Oricui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ce i s-a făcut. Nu se mai gândea la nimic altceva, numai de Auta îi era din când în când dor. Zilele treceau repede de când se întorsese în țară. Auta, după socotelile lui Iahuben, trebuia să fi ajuns la Piscul Sfânt. Dar nădejdea sutașului de a-l mai vedea era firavă, fiindcă nici Auta nu cobora în orașul regesc decât foarte rar, nici Iahuben nu mai avea cum să ajungă pe Muntele Vulturilor. Stătea de trei zile alături de palatul pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vreodată în acest templu, aflând că, afară de Marele Preot și de ceilalți cinci, mai puteau intra doar regele și alți două sute de preoți însemnați. Însă locul în care puteau pătrunde și mai puține făpturi, Iahuben știa că este palatul de pe Piscul Sfânt, unde s-a dus Auta. Sutașul auzise multe povești cărora nu li se putea da crezare despre umbra tainei dintre stâlpii negri între care privirea nu pătrundea nici de sus, de pe acest zid. Ceea ce credea era numai ceea ce îi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]