2,526 matches
-
iar de curând un lider politic spaniol și-a lansat programul la mormântul lui Machado. Toată coasta aceasta catalană e renumită prin vii și gastronomie. Viile sunt cățărate pe dealuri, pe pante abrupte uneori, pe un pământ pietros, calcaros, iar pivnițele de vin sunt răspândite peste tot, inclusiv pe marginea drumului. Undeva În piața centrală e.un.Maison.de la vigne et du vin. De la Collioure la Banylus sur Mer și Cerbère, chiar la granița cu Spania, sunt plantate 1 800 de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
invitați s-au numărat mulți camarazi de-ai Marinei din aviație, și, desigur, fetele din Escadrila Sanitară. A participat întregul corp diplomatic de la București, și foarte mulți invitați din protipendada bucureșteană. O adevărată feerie: curtea palatului, luminată cu torțe, iar pivnița boltită, cu sute și sute de lumânări aprinse. Aici, între icoanele vechi care improvizau un iconostas, s-a oficiat cununia. Cu această ocazie au fost purtate pentru ultima dată câteva neprețuite bijuterii rămase de la Vodă Brâncoveanu: o diademă, un colier
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
septembrie. De fapt, tânărul nu contenește să se mire de atitudinea schimbătoare a Louisei. Două zile mai târziu, o duce pe tânăra inconsecventă la o petrecere-surpriză la Antoine de Mortceuf, un prieten de-al său. Petrecerea are loc într-o pivniță, amenajată în timpul războiului pentru a constitui un adăpost confortabil în timpul raidurilor aeriene. Se găseau aici o mică bibliotecă, divane, un gramofon. Acest "bar subteran" pe care Mortceuf avusese bunul gust să-l păstreze neatins, notează naratorul, era un "loc perfect
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Directoratului"121, scriu unii, copii palide ale acelor excentrici eleganți de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Desigur, așa-numiții zazous nu sunt singurii care sfidează interdicțiile impuse de regim. Pe perioada întregului război sunt organizate în mod clandestin petreceri-surpriză, prin pivnițe, prin hambare ale particularilor, la oraș, cât și la țară. Iar cochetăria își menține privilegiile. Din cauza restricțiilor impuse de război, mărfuri extrem de uzuale, cum ar fi de pildă textilele, dispar din magazine. Însă femeile dau dovadă de o ingeniozitate pe
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai aștepte, după ce și-au cerut porția de icre negre. Ceilalți, știuți pentru relativa lor temperanță, se duc la căpitan. Tânăra soție îi primește ca stăpână a casei, iar căpitanul destupă câteva sticle cu un excelent vin local, provenind din pivnițele de la Șaba, o localitate mică, situată pe țărmul estuarului, unde s-a stabilit de câțiva luștri o colonie de podgoreni nemți. Conversația alunecă mai întâi spre consecințele pactului, și câțiva ofițeri sunt de părere că asta ne privește îndeaproape. Căpitanul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o alintare. Locotenentul mai află și cum ajunsese la Bugaz, din cea mai pură întâmplare. Odată, când Grig trebuia să se ducă la Șaba, tatălui ei i-a venit ideea să-l invite pe șeful de gară cu tot cu familie. Vizitaseră pivnițele și, cu prilejul acesta, Nel se împrietenise atât de tare cu Lilly că, la plecare, nu a mai vrut să se despartă de ea. Podgoreanul, tatăl unei liote de copii, le propuse atunci s-o ia la ei pe Lilly
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
poștașul, preotul și căpitanul portului, toți cu nevestele și copiii. De asemenea vameșul, firește, care făcuse eforturi să-i fie pe plac lui Lillișu. "Să mai vedem!", susură Caterina. Tânăra fată izbucni în râs și roși foarte tare. Ceruse din pivnița tatălui ei vin cămășuit, altfel spus, un vin foarte vechi, care-i fusese rezervat lui Filip. A fost turnat imediat. "Mulțumesc, Lillișu, mi-ai făcut o mare plăcere, dar, à propos, ce-ar fi să ne tutuim?" Fata acceptă, fericită
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în care publicul vede mai ales distrugerea ideilor învechite și a principiilor morale: Fructele pămîntului de André Gide, care în 1897 nu a avut mai mult de cinci sute de cititori, devine cartea de căpătîi a tineretului burghez, ca și Pivnițele Vaticanului (1914) în care Gide face apologia actului "gratuit", lipsit de orice semnificație umană. Aceeași dorință ostentativă de eliberare din strînsoarea regulilor și a tabuurilor se regăsește la originea succesului lui Jean Cocteau (Thomas impostorul 1923, Copiii teribili 1929), al
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
numai vinul, mititeii, cașcavalul, pâinea, ridichile, cât și oale nouă de capacitatea unui litru. Cumpărai mai întâi o oală nouă nesmălțuită - sau mai multe - pe preț de 10 bani una, apoi te duceai la cumpăratul vinului. Într-un gârlici de pivniță erea așezat un butoi cu vin; un om sta în picioare și împărțea. Fiecare mușteriu întindea oala sub canà, vinarul o deschidea și lăsa să curgă vinul, după ce primea anticipat suma de 80 bani, plata litrului. O coadă nesfârșită aștepta
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
doua zi, cârnații se dădeau la fum, în pod. Șuncile, slăninile, costițele, șoldurile și capul, rămâneau vreo săptămână în covată. Toată grăsimea se topea, se strecura de jumări li se turna în oale smălțuite de lut, ce le păstram în pivniță. În curte se făcea curățenie, ca să nu rămână nici un pai, pe omăt sau sânge vărsat pe jos. Ușa se spălă bine și se așeza din nou la locul ei. Mama mai venea pe la Oltea să vadă cum se descurcă cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
l-a lovit de câteva ori și l-a lăsat fără suflare. A revenit la căruță și ne-am continuat drumul spre casă. Părinții aveau musafiri de la Dornești și merele dulci le-au completat desertul. Tata le-a depozitat în pivniță, în lăzi cu ziare în ele, ca să nu se strice, din cauza căldurii. I a mulțumit cumnatului și l-a invitat la masă. Eu și Oltea am tras o raită pe uliță să vedem ce mai fac vecinii noștri. În pețit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Se trecea apoi la bucătăria de vară, la grajd și cotețe. Și aici se dădea cu var și se făcea ordine și curățenie. Curtea se mătura cu măturoiul de mesteacăn și se răscoleau toate cotloanele. Mai rămânea podul casei și pivnița, care nu trebuiau deloc neglijate. Curățenia presupunea o dezinfecție totală. Dacă timpul permitea, se trecea la grădină și livadă, unde de obicei, gospodarul se pricepea mai bine. Pomii nu se curăță oricum. Necesită și aici niște cunoștințe deosebite. Crengile și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de ministerialul Eglord din Opfingen? — Eglord? Fără Îndoială e un tânăr ambițios și, după câte știu, nu e dintre cei care ar intra printre primii În Împă răția Cerului. E foarte crud, umblă zvonuri că se petrec lucruri Înfiorătoare În pivnițele castelului lui. Se aude și despre tot felul de orgii... despre care te sfiești și să vor bești. În sfârșit, nu mi-aș da fata după un asemenea pretendent, asta e clar. Dar chiar să-l trădeze pe duce, care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care am ținut cel mai mult în viața mea??? Vezi, de aceea am serioase îndoieli în ceea ce privește mila și dragostea pe care zici că le ai față de noi, "robii" Tăi. Adăpostul spre care ne îndreptam în grabă era, de fapt, o pivniță imensă, aparținând unui mare angrosist de vinuri, și care fusese rechiziționată de Armată, dându-i-se în acele vremuri o altă destinație. Tavanul boltit era susținut de patru rânduri de stâlpi din beton armat, solizi, capabili să susțină o greutate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai spus, era unul cu sticle. De parfum. Pe o masă de șah. Cu pătrățele. În pătrățele. Dar era și tenisul de masă. Era și șahul. Era și cățăratul în arțarul din curtea casei părintești. Iarna, canalul îngheța. Aveam o pivniță adîncă, de vreo opt metri, în care îți putea fi frică să cobori. Un beci. Acolo se păstrau pepenii și erau scoși seara, pentru cină, brumați. Acolo se păstra, deopotrivă, vinul. Era chiar sub bucătărie, dumneaei, pivnița. Acolo se păstrau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
îngheța. Aveam o pivniță adîncă, de vreo opt metri, în care îți putea fi frică să cobori. Un beci. Acolo se păstrau pepenii și erau scoși seara, pentru cină, brumați. Acolo se păstra, deopotrivă, vinul. Era chiar sub bucătărie, dumneaei, pivnița. Acolo se păstrau alimentele, în pivniță. Nu era frigider. Nu exista. Tîrziu, cînd eram eu mai măricel, părinții mei au cumpărat un "Fram". Frigider, nu ursul polar. Mirosea a cărbune înăuntru. Nu ca în pivniță. În pivniță nu mirosea decît
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vreo opt metri, în care îți putea fi frică să cobori. Un beci. Acolo se păstrau pepenii și erau scoși seara, pentru cină, brumați. Acolo se păstra, deopotrivă, vinul. Era chiar sub bucătărie, dumneaei, pivnița. Acolo se păstrau alimentele, în pivniță. Nu era frigider. Nu exista. Tîrziu, cînd eram eu mai măricel, părinții mei au cumpărat un "Fram". Frigider, nu ursul polar. Mirosea a cărbune înăuntru. Nu ca în pivniță. În pivniță nu mirosea decît a pămînt. A mormînt adînc, afînat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Era chiar sub bucătărie, dumneaei, pivnița. Acolo se păstrau alimentele, în pivniță. Nu era frigider. Nu exista. Tîrziu, cînd eram eu mai măricel, părinții mei au cumpărat un "Fram". Frigider, nu ursul polar. Mirosea a cărbune înăuntru. Nu ca în pivniță. În pivniță nu mirosea decît a pămînt. A mormînt adînc, afînat. Toate astea se întîmplau pe strada Armata Poporului, numărul 76. Zisă și strada Militară. Pe Rîpă, așa se numea cartierul, unul rău famat, chiar pe malul Dunării. Faleza și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sub bucătărie, dumneaei, pivnița. Acolo se păstrau alimentele, în pivniță. Nu era frigider. Nu exista. Tîrziu, cînd eram eu mai măricel, părinții mei au cumpărat un "Fram". Frigider, nu ursul polar. Mirosea a cărbune înăuntru. Nu ca în pivniță. În pivniță nu mirosea decît a pămînt. A mormînt adînc, afînat. Toate astea se întîmplau pe strada Armata Poporului, numărul 76. Zisă și strada Militară. Pe Rîpă, așa se numea cartierul, unul rău famat, chiar pe malul Dunării. Faleza și Dunărea erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se numea cartierul, unul rău famat, chiar pe malul Dunării. Faleza și Dunărea erau, ambele, jucăria mea de fiecare zi. Ciorpacele. Peștii. Pescarii. Sălciile. Galațiul. Unul dintre copacii providențiali ai copilăriei mele a fost un arțar. Unul bătrîn, gros, din fața pivniței "înfricoșătoare" despre care am și mai vorbit. În aceeași circumferință cu el se mai aflau și un cais, și un vișin, și un cireș, dar și un corcoduș. Toți, deși roditori, erau mai tineri decît venerabilul oțetar. Oțetarul mirosea înțepător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dvs. se află în librăriile din Madrid și Istanbul... Compatrioții mei se complac într-un pozitivism perimat și nu-i nimic de făcut - cum tocmai mi-a scris dna Anér, a reveni în Suedia înseamnă să te închizi într-o pivniță nesănătoasă în care te sufoci 3... Vom vedea dacă e mai bine în Mexic și dacă țara e mai frumoasă decât Spania. Am avut o corespondență interminabilă cu Dna de la Lama, dar totul pare a se aranja în cele din
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pentru care viața e nesfârșită, iar fericirea un chiot. Și-apoi să intri și tu în butoi și să fermentezi deopotrivă. Și să stai. Luni întregi să stai, până ești matur și pregătit. Și-apoi ani întregi poate, într-o pivniță fără lumină, în care se intră rar, și să auzi doar sunetul șobolanilor noaptea, care caută resturi de pâine și porumb. Reînviat, când ai uitat deja ce e viața, și imediat, dintr-o sticlă, când nici nu te aștepți, să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Alain Juppé, care a dat o nouă imagine orașului nocturn, prelungind până spre miezul nopții programul turiștilor sosiți aici. Lume în plimbare pe corso (Rue Sainte Catherine). Nelipsitele pizzerii, baruri de vinuri cu vitrinele scoase în stradă, etalând colecții din pivnițele château-urilor din regiune. Sunt și mulți turiști veniți la Sărbătoarea Vinului, care va începe la sfârșitul lunii. Au sosit mai devreme, probabil pentru a se acomoda mai bine și a prinde locuri la excursiile rustice organizate cu acest prilej. „E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
menit să stârnească apetitul turiștilor - asemenea unei lănci medievale atârnate de perete -, toată lumea este decisă să valorifice la maximum detaliile pitorești ale locului și se înghesuie să facă poze pe fundalul onorabilului vehicul. De partea cealaltă a porților, vizităm o pivniță uriașă, cu butoaie rânduite ca la paradă, lucind palid în lumina torțelor. Aici, o angajată a cramei ne ține o „prelegere” despre tehnologia preparării vinurilor de Château Smith Haut Lafitte. Aflăm de la ea că, de când a fost construit, simpaticul castel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Aflăm de la ea că, de când a fost construit, simpaticul castel a trecut în proprietatea mai multor stăpâni, iar actualii proprietari, domnii Cathiard, au avut înainte alte preocupări, pe care le-au abandonat după achiziționarea cramei. Dar iată că vine în pivniță, să ne salute, și dna Cathiard - o femeie între două vârste, zâmbindu-ne încurajator -, ne cere scuze că nu a fost din prima clipă alături de noi, deoarece a avut de dat ultimele dispoziții bucătarilor care ne prepară ceva pentru masa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]