5,484 matches
-
râs cu oftă cum nu mai râsesem de multă vreme când, observ în retrovizor că fata își ștergea pe furiș lacrimile cu o batistă. - Ori de câte ori îmi aduc aminte de istoria asta, prima dat îmi vine să râd. Apoi mă podidește plânsul. Înainte tata a avut cai și vite de nu mai încăpeau în curte. Acum, la bătrânețe rămăsese numai cu un măgar. Și împins de sărăcie se dusese pe câmp să caute spice în urma secerătoarei. Ăsta nu e furt după nici o
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
prin gândurile de mare intensitate pulverizând versuri diafane, sugerându-ne prin cuvintele scrise propia-i personalitate. nu este nevoie să-mi dirijezi traseul în timpul zborului spre regatul de chihlimbar stai departe de mine cât sunt prinsă în sforile vremii despletite ascultând plânsul din pietre așteaptă până îți înfășor inima cu ultimul acord nu sunt Rapunzel, nici Frumoasa Adormită am aripi rămân lebădă ( prin hățișul de cuvinte ) Parcurgând poezie după poezie observi cum Ana Maria folosește procedee tehnice impresionante precum în pictură. Aceasta
SCHIŢĂ DE PORTRET de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370421_a_371750]
-
tânăra mânioasă. - Lasă Helga, nu te supăra, o să primești și tu trandafiri! o consolă blând Elisa. - Tu ce te bagi! N-am nevoie de consolările tale. Nimeni nu-i ca mine! spuse Helga din ce în ce mai nervoasă și izbucni în hohote de plâns. Din ziua aceea, Elisa a primit în fiecare zi câte o floare de la Nicolae. A doua zi, Nicolae veni în vizită la familia Hensel. Casa familiei, cu etaj, era mărginită de case elegante cu două și trei etaje, pe o
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
doru-n barbă cărând datina străbună pe sub firul ars de iarbă. Sub omătul de aramă ștergând brazdele de soare români scriu pe tălpi la vamă ziua ce i-a rupt din floare. Munților văzduh de suflet le-a turnat în brațe plânsul făcând aripi lungi din urlet să nu zacă somnu-ntrânsul. Și-a-ndoit pe veci opinca în grânarul țării noastre, morilor le-a tăiat hrinca legănând apusu-n glastre. Le-au cărat cocorii dorul plumbuit în scrin de cetini maica, taica
E ZIUA TA, ROMÂNE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370514_a_371843]
-
aquaforte, Nu mă atinge! 2 Și-mi lipsește ochiul dinspre oberlicht-ul sorții urcușul și coborîșul vechilor acorduri de bas țîsnind dintre tonuri, încetul cu încetul așa cum ții minte trosnetul crengilor sub tălpi, mirosul de humus dinlăuntrul unei fîntîni pustii, acest plîns ce caută drumuri care să-l ducă în sine, pentru sine, oricîtă singurătate ar întîlni acolo. 3 Nici lumea nu este ce credeam, în sfîrșit știu asta, înțelesurile sînt doar o experiență ce șterge nevoia infantilă de răspunsuri în ciuda ... Citește
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
decît golul de vremecare strigă, aquaforte,Nu mă atinge!Și-mi lipsește ochiuldinspre oberlicht-ul sorțiiurcușul și coborîșul vechilor acorduri de basțîsnind dintre tonuri, încetul cu încetulașa cum ții minte trosnetul crengilor sub tălpi,mirosul de humusdinlăuntrul unei fîntîni pustii,acest plîns ce caută drumuricare să-l ducă în sine, pentru sine,oricîtă singurătate ar întîlni acolo.Nici lumea nu este ce credeam,în sfîrșit știu asta,înțelesurile sînt doar o experiențăce șterge nevoia infantilă de răspunsuriîn ciuda ... XVIII. VREME DE O
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > SCRISOARE CĂTRE MAMA Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului (o dedic mamei și tuturor mamelor plecate înainte de vreme) maică, iartă-mi plânsul schimbat în viori acolo înlăuntru tu încă pulsezi de sus rotogoale de ciori mă caută acum când știu tu visezi rămas-am același în trup de copil te caut și viața mi-e o întrebare gândul umbrit și umil așează
SCRISOARE CĂTRE MAMA de TEODOR DUME în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369306_a_370635]
-
transformarea ei într-un uriaș morman de fiare vechi (peste 1200 de mari întreprinderi sunt desființate, absolut toate Cooperativele Agricole de Producție și Intreprinderile Agricole de Stat sunt mătrășite, iar transporturile fluviale, maritime și feroviare ajung într-o stare de plâns). Adică un dezastru cu mult mai temeinic decât în urma unui război. Da, fiindcă nicio conflagrație, oricât ar fi ea de monstruoasă sau îndelungată, nu izbutește să pună la pământ întreaga ființă a unei țări - deopotrivă trupul (capacitățile de producție, finanțele
CÂND TRĂNCĂNEALA-I NESFÂRŞITĂ, VIAŢA VA FI MAI TRONCĂNITĂ ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369358_a_370687]
-
strige... Vifornița, ger---e iarnă în mine. E iunie-afara---caniculă frige, Iar ochi-mi de gheață te vor doar pe tine. În umbrele zilei te caut, iubite, Privirea ce-mi arde, străpunge văzduhul... Trec nopți și trec zile--- toate-s cumplite Și plânsul ma-nneaca să îmi dau duhul. Privesc în camera goală. Găsesc amintiri pe-un perete. Revăd doi ochi că de smoala... Chiar și fantasma îmi lasă regrete... Se-aude țipat de fiara rănită. Inima-mi bate pieptul să spargă... Urgia din
URLET DE LUPI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369403_a_370732]
-
închipuirea. Mi-am dorit să fiu frumoasă, tânără să te îndrăgostești de mine. Acum, în serile lungi de iarnă, când toți dorm (până si pisicile), casa e scufundată în întuneric. În fața icoanelor, candela aprinsă, doar ea și sfinții îmi știu plânsul. Ești cu mine în fiecare clipă, faci parte din viața mea. T-ai strecurat ispită între mine și rugăciuni, nu te voi uita niciodată. Ce vrajă e asta? Nu pot înțelege cum ai putut să-mi intri atât de adânc
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
pe o bancă și a recitat în fața celor prezenți poezia “Doina” de Mihai Eminescu, știam cu toții că era interzisă de regimul comunist. Plămădit din aluat de cea mai bună calitate, acest om a dovedit în timp că poate rezona cu plânsul, durerea, suferința dar și cu bucuriile celor mulți. El era, mai cu seamă la început de eră nouă, dupa Revoluția din 1989, ecoul strigătelor care se auzeau dinspre Basarabia cea cu trupul rupt în două, era frate de suflet cu
SCRISOARE DESCHISĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369383_a_370712]
-
poate să mai existe vreuna”) și îi cere iubitului ei să pună punct acestui incident, ceea ce s-a și întâmplat. Până la moartea lui Eminescu cei doi au păstrat distanța, dar Caragiale îi va păstra aceleași sentimente de prietenie, izbucnind în plâns în momentul declanșării bolii și internării poetului în sanatoriu, întrucât „resentimentele, dacă vor fi fost, s-au năruit înaintea soartei nefericite a vechiului său prieten” și făcându-și o datorie de onoare din „a apăra, împotriva tuturor neprietenilor și mai
UN TRIUNGHI AMOROS CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369393_a_370722]
-
Macovei Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Viața pentru unii oameni este o lungă lecție de umilință. Bucuria vieții pare o himeră și zbaterea pentru supraviețuire este la maximă intensitate. Neputința nevinovată provoacă un plâns năucitor din ce în ce mai stăpân pe personaj. Naufragiul prin această lume este greu și umil. - Cum să iei decizii când ești plin de neîncredere și inerție? Nu mai ai percepții, nu mai ai direcții. Cine te ajută? Cum? În jurul tău sunt atâția
LECŢIE DE UMILINŢĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369417_a_370746]
-
c-așa îmi cere datoria- să merg să văd ce a făcut ploaia din noaptea trecută. Nu m-am mirat de asta, ci doar de femeia care era bunica, mama sau eu peste vreo 20 de ani, chinuită de neputințe, plâns și incantații, care-și punea stavilă la un pod nepermis de mic pentru a duce apa spre pârâu. Fără nici o sfială, apa intrase până în case, făcând una cu noroiul, toate cele trebuincioase vieții dar și pentru o înmormântare iminent de
APROAPE DE FINAL de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369476_a_370805]
-
punea stavilă la un pod nepermis de mic pentru a duce apa spre pârâu. Fără nici o sfială, apa intrase până în case, făcând una cu noroiul, toate cele trebuincioase vieții dar și pentru o înmormântare iminent de aproape. Mi-am suprimat plânsul și rău am făcut. În drumul spre înapoi, mi-am strâns buchete de sânziene și salvie și-odată cu moartea fiecărei flori, muream și eu. Mi-am șters sudoarea sau poate lacrimile. Dintr-o căruță cu doi cai frumoși albi, trei
APROAPE DE FINAL de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369476_a_370805]
-
câteva tablouri poetice de mare rafinament artistic; ” Se lasă seara peste dealul plâns/ Și soarele-i zâmbește stejarului stingher./ L-a biciuit tăcerea, sub peticul de cer!/ Șuvoiul atâtor ierni l-a măcinat pe-ascuns. Stejarul de pe deal ) ” Se-aude plânsul vântului la geamuri:/ Se-ntoarce prima frunză din război./ Și-a tot încurajat surorile pe ramuri,/ Pân, se trezi c-așterne covor peste noroi./.../” (Se-aude plânsul vântului la geamuri) sau ” E miezul nopții. Singurătate!/ Vuiește, pierdut în zare, dorul
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
Șuvoiul atâtor ierni l-a măcinat pe-ascuns. Stejarul de pe deal ) ” Se-aude plânsul vântului la geamuri:/ Se-ntoarce prima frunză din război./ Și-a tot încurajat surorile pe ramuri,/ Pân, se trezi c-așterne covor peste noroi./.../” (Se-aude plânsul vântului la geamuri) sau ” E miezul nopții. Singurătate!/ Vuiește, pierdut în zare, dorul./ A adormit uitat, pe deal, la mănăstire./ Nu-i nimeni să-i alunge cu dragoste fuiorul:/ Nici ciripit de păsări, nici licăriri de stele,/ Doar un lătrat
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
Ștefănescu Delavrancea), la Berlin, când cel dintâi lipsea, să-i cânte în special pagini din muzica lui Beethoven, Mozart, Haydn, clasicii săi cei mai iubiți. Chiar dacă vreodată era impulsiv, cu reacții uneori neașteptate, omul, care era Caragiale, a izbucnit în plâns aflând vestea că Eminescu s-a îmbolnăvit grav; nu putea trăi sub nici un chip, de asemenea, fără să dea și fără să primească afecțiune, de la familie și de la prieteni. Chiar dacă în autoportretul citat se autoironizează („Posedă secretul de a-și
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
este viața pământească într-o pace fericită între poetă și natură, în spiritul ei în afară de simțuri și imaginația de o inteligență sclipitoare. ,, A fi doar flacără de pradă Să ard tristețe din izvor, Ca muntele să nu mai cadă De plânsul pietrelor ce-l dor. ,, ( Aș fi ) Iubirea mistică parcă niciodată împlinită, este recompensa poemelor unde are ca fundal întregul său paradis de cuvinte. ,, M-am adormit cu ierburi de uitare, Alunecând din vis în poezie, Nu-mi pasă cât pot
,, SUB ZODIA CĂRȚII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369503_a_370832]
-
pocăiesc, și mă fă ca pe unul din slujitorii Tăi. În același spirit, la Utrenia acestei duminici se cânta Psalmul 136, al înstrăinarii, cântat de evrei în captivitatea babilonică, pe când se gândeau la orașul sfânt al Ierusalimului. Acest psalm exprimă plânsul omului depărtat de casa Tatălui ceresc, pus în fața luptei decisive cu păcatul și cu patimile. El va fi cântat și în ultimele două duminici dinaintea Postului. Despre cugetarea la sfârșitul propriu, ca fiind filosofia cea adevărată și autentică Sâmbăta pomenirii
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
povară”) Cred că l-aș recunoaște pe Daniel Marian și dacă m-aș plimba prin cea mai mare aglomerație urbană, legată la ochi deși, în realitate, noi nu ne-am văzut niciodată. Dar îi cunosc din poezie și râsul și plânsul, și respirația și vuietul săngelui și foșnetul îndoielii. V-am convins? Nu eu, poetul cu versul sau: și după ce crezi că-mi fac o umbră nici într-un caz după scheletul meu - după gura ta după sânii tăi ampli după
“ALTĂ TRĂSNAIE” DE GENIU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369515_a_370844]
-
străluci aievea, Scânteia divină nu-i aleatoriu accident, Om fi noi sămânța vieții pe Pământ? Răspunsurile,cineva le stie pentru mine Simplu vreau să trăiesc și-mi este bine, Eu doar împărtășesc iubirea mea Făcând o reverență glasului de stea! Plânsul stelelor a stat, Ele chiar s-au bucurat Văzând pe unii că Privirea-n sus au ridicat La propriu și la figurat Treziți de-a lor lumină. Vedem prin vise A nopții simfonie, Șoapte unite-n firmament Eterul le-nviază
GLAS DE STEA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370673_a_372002]
-
în amonte de „năzdrăvăniciosu-i haz-de-necaz“ și după «instrucțiuni pentru ratare prin vers» (p. 24), se revelează în poemele lui Nicolae Sârbu neasemuitele dimensiuni ale textului auto-pro-jetat în sfera categorial-estetică a tragicului: «Tot navetând între urzici și dalii / Ni se destramă plânsul de pe ram, / Când ne primesc în vid hamalii / Cu hăuliri nedescifrate-n ham. // Și zilnic faci în lacrimă reci falii, / Înfiorat e-abisul de sub piele. / În sus, pe valuri, spartele vitralii / Cu jind chemând și ciungii către stele. Lângă fântâna
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
toate acestea. Important este să avem încredere în lumina din noi să privim mai des spre cer pentru că dincolo de nori Dumnezeu este mereu cu noi: Tu nu lăsa minutul să te-nvingă, Ci luptă astăzi pentru a ta simțire, Tot plânsul nefiresc pe loc alungă Și-aleargă liberă spre cer și fericire.” (Tu inimă vorbește -Rodica Constantinescu) * Viața începe cu conștientizarea faptului că scopul principal este să experimentăm, să trăim, să simțim. Indiferent la ce vârstă ne dăm seama de asta
” VISE TÂRZII” VOL 2- VERSURI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370732_a_372061]
-
Vasilisia Lazăr. Aprecieri la același nivel se pot face și despre „Icoană”, un minipoem cu reverberații simfonice dedicat clipelor de dinaintea trecerii mamei într-o altă dimensiune a existenței, despre atmosfera bacoviană a unui octombrie din „Pustiu”, când văzduhul hohotește de plâns, miroase a ger/ și tu îți cânți pustiul deasupra umbrei mele” sau despre „Regret”, unde timpul și spațiul învăluie cuplul cu nemărginirea lor: „Tu, floarea unei clipe și fructul unui timp/ M-adăpostești cu grijă când ploi în mine ning
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]