6,847 matches
-
pe-un ton scăzut, ca niște bărbați care se ceartă. Jina și Zach au ajuns în vârf, dar, fără nici o pauză, au început să coboare în următoarea vale. Pe Jina o dureau picioarele din cauza efortului de-a ține pasul, iar plămânii o ardeau. La un cot, Zach a văzut-o cu coada ochiului și-a atins-o pe braț. Nu mai e mult, a spus el. Haide ! Nu mai e mult s-a dovedit a fi aproape încă un kilometru, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
barca plutea pe apă ca o frunză, Jina a tras adânc aer în piept și, pentru prima dată, a inspirat parfumul canionului. Apă de râu, pini și humus, un aer așa de curat și de familiar că parcă-i înțepa plămânii. Doamne, Dumnezeule ! a strigat Irene râzând când un val s-a repezit peste botul bărcii și-a dat-o pe spate. Femeia a căzut peste Naji, care a prins-o în brațe și chiar a schițat un surâs. Danny s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe John cu scrisul ei. Cel mai mare succes al ei era și cel mai jalnic efort, iar Alice s-a simțit de parcă râul își închidea undele peste ea. Curentul îngrozitor și hulpav o trântea de fundul bolovănos, îi umplea plămânii, o sufoca. Devenise la fel ca bunică-sa: se lăsase cotropită de cuvinte. O mamă poate ? a întrebat-o Helena. Mama trăiește în Florida. Helena și-a lăsat capul pe-un umăr. Încerc să-i atrag atenția, dar nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
clipă-n clipă înotând pe lângă ei. Mary spera sincer c-așa avea să se întâmple. Un om-pește, s-a gândit ea și inima a început să-i bată mai tare. Imaginația i-o luase din nou la trap. Branhii în loc de plămâni, pielea cu luciri argintii, forța de-a înota kilometri întregi - de fapt, de-a înota fără oprire. Femeia a îndrăznit s-arunce o privire către Drew și-a constat că bărbatul o privea și el. Nu-i de mirare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vorba de Zach al ei. Doar îl văzuse plutind pe râu, cu fața în jos. Dac-ar fi fost Zach, atunci el ar fi venit după ea. Când a realizat dispariția lui Danny, Jina a simțit că i se colabează plămânii, că face implozie. Îi era imposibil să înțeleagă și cele mai simple lucruri - asigurările că totul va fi bine pe care i le dădea Mary, felul în care, la fiecare cot pustiu al râului, Ellis clătina din cap ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
izbucnit în râs. Dar a continuat să fugă ocolind copacii și sărind peste bolovani. Singurul care-a oprit-o a fost râul. Mary știa când Drew era în preajmă. I se făcea pielea de gâină și, cu toate că aerul îi umplea plămânii, ei tot i se părea că nu mai respira bine. Ochii i s-au umplut cu lacrimi când și-a dat seama că mama ei nu se simțise niciodată așa cum se simțea ea acum: moartă de frică, dar din cauza unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
înainte Mary nu mai voia să audă altfel de vorbe. Nu voia să mai audă decât legende și cele mai fericite finaluri. Tu ce crezi ? Drew i-a lipit mâna de pieptul lui, iar Mary a tras aer adânc în plămâni. Se relaxa. În prezența lui, aerul parcă nu-i mai ajungea. Ce minunată stare de confuzie. Cred că ești superb. Trupul lui Drew a devenit ca un șerbet multicolor, volute pastelate peste volute pastelate, moliciune, catifelare. Somonii sunt mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de la Corey Creek. Nivelul apei era controlat cu ajutorul mai multor stăvilare artizanale, invenția unui fermier. Acea unică respirație profundă fusese un dar de scurtă durată. Când a auzit râsetul unui băiețel, Jina iar n-a mai putut să-și umple plămânii până la capăt. Și-a dat seama de cât curaj avea nevoie un bărbat ca să spună te iubesc, atunci când nu mai știa sigur dacă și femeia îl mai iubea pe el. S-a gândit la pașii pe care trebuise să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
le găsise într-o mină aflată la patru sute de metri de pârâu. Bărbatul s-a chinuit să tragă aer în piept. Cu mult înainte de întâlnirea asta fantomatică, Zach începuse să aibă probleme la respirat. Aerul nu-i mai ajungea în plămâni; și oricâtă apă ar fi băut, lui tot sete îi era. Uneori Zach înota fără oprire până la Nixon Bar, adică zece kilometri în josul râului, după care se întorcea și înota înapoi. Era mai puternic decât curentul și asta îl speria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
imploră să-i cruți viața. S-a terminat, a zis el. Ești teafără. Ești aici. Pot să vin acasă. Tremurul trupului începuse să i se domolească. Jina nu putea decât să-și închipuie ce i se desprinsese pe dinăuntru: un plămân căzut în abdomen, o bucată din șold fărâmată. Simțea dureri în cele mai ciudate locuri: între omoplați, în punctul acela moale de sub gleznă, în spatele uneia dintre urechi. Asta e casa ta, a spus ea. Pe chipul lui Zach a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Charlie însoțindu-și cuvintele cu-n fluierat. Super tare ! Irene a ciupit-o pe Jina de mijloc. Păcat că pe-aici nu se-ntâmplă nimic. Jina a izbucnit în râs și-a simțit cum, în sfârșit, aerul îi umple iar plămânii. Mai târziu, toți s-au urcat în barcă; Drew a dezlegat frânghia de la țărm. Noi rămânem aici până veniți cu FBI-ul, a spus ghidul. Dar vă avertizez că se poate să ne găsiți delirând de fericire. N-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
scenă pentru a deveni spectator la propria viață? Încerc tot mai des în ultima vreme, că am auzit de undeva că te eliberează, dar cei ca mine nici să plângă nu sunt în stare... Poate că nu mi-au crescut plămânii îndeajuns. Poate, fiindcă ți-a crescut inima prea mare și n-a mai rămas loc și pentru ei. Râzi de mine? am întrebat-o aproape în șoaptă, simțind cum liniștea ce voia să se aștearnă apăsător peste noi încerca să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o parte, când pe alta, revenind constant cu nasul în pernă de parcă aș fi vrut să plâng și nu-mi găseam locul. Respiram amplu și rar oprindu-mi răsuflarea atât după inspir cât și după expir. Aerul pătrundea greu în plămâni prin pernă. Inima își rărea cadența și auzeam valuri de sânge pulsând în timpane ca marea ce se sparge de stânci când refluxul e pe sfârșite. De după pleoape, lumini se rostogoleau ca într-un ghem de parcă gândurile se topeau în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
simți iar chemare să merg în lumea mea. Mi-era dor de Mătușa și de Baci dar s-au dus într-o zi de parcă nici n ar fi fost pe pământ. Baci a murit răpus fulgerător de o boală de plămâni, iar Mătușa l-a urmat după câteva luni murind din cauza unui horn înfundat. Auzisem că cei care mor noaptea în somn se duc mai liniștiți către rai. Mai povestește Gonzales cum a fost când ai fugit de la ai tăi, mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
își deshămase calul, cerceta orizontul spre partea stângă a clădirii, încotro se afla pământul lui, să vadă dacă se zărește lanul de floarea soarelui, deși știa precis că da, și când îi desluși strălucirea ascunsă în depărtare, trase aer în plămâni ca-ntr-un exercițiu de înviorare. Și-și bătu fericit calul pe crupa lucind de țesălatul din zori și nădușeala celor câțiva kilometri făcuți în dimineața aceea. Pe el nu-l interesa dacă pământul i-a fost dat „cu lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
începuseră ploile, negura vălurind peste câmpie. Dimineața asta era ceva mai limpede, frunzele uscate de vântul de cu noapte. Lung le aduna grămezi, cu mătura făcută din crengi legate cu sfori și sârmă; când isprăvi lucrul, trase aer, adânc, în plămâni, încrucișă mâinile și privi încă o dată câmpul aproape cenușiu, cu bucuria secretă a unui învingător. Deodată curtea fu rasă de un vânt dușmănos venit dinspre câmpie, casa dispăru, rămase ca prin miracol, desprinsă, izolată, numai prispa lungă și lată, primitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deodată, putea să mă zdrobească. Spaima era atât de intensă încât mi se părea că visez. La suprafață, mi-am spus. Trebuie să ajung la suprafață. Privind în sus, părea foarte, foarte departe. Am țâșnit, mișcând violent din picioare, cu plămânii gata să-mi plesnească, am gonit în sus, tot mai sus, încălcând toate regulile, gândindu-mă că o să mor și e numai vina mea pentru că m-am înscris la un curs de scufundări la preț redus. La fiecare cincisprezece picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o zi se va întâmpla ceva, și pieptul ei n-avea să se mai ridice și să se lase în jos. Va fi moartă. M-am gândit la toate procesele vitale în desfășurare sub învelișul pielii, inima care bătea și plămânii care se umflau și sângele care curgea și ce face ca toate astea să se întâmple și ce le face să înceteze...? Încet mi-am dat seama că toată lumea se uita la mine. Te simți bine, Anna? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la mine, să inspiri fumul emis de un milion de mașini nu era prea plăcut; una dintre ferestre trebuia să stea deschisă pentru că cele trei uriașe cortine Candy Grrrl erau prea lungi să încapă în mașină. O să facem cancer la plămâni până ajungem acolo, a remarcat Teenie. Ai văzut vreodată cum arată plămânii unui fumător? — Nu. — Oh, grozav! Cu poftă s-a pus pe o descriere sinistră până când șoferul - un domn solid cu degetele îngălbenite ale unui iubitor de nicotină - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
era prea plăcut; una dintre ferestre trebuia să stea deschisă pentru că cele trei uriașe cortine Candy Grrrl erau prea lungi să încapă în mașină. O să facem cancer la plămâni până ajungem acolo, a remarcat Teenie. Ai văzut vreodată cum arată plămânii unui fumător? — Nu. — Oh, grozav! Cu poftă s-a pus pe o descriere sinistră până când șoferul - un domn solid cu degetele îngălbenite ale unui iubitor de nicotină - a zis: Puteți să tăceți, vă rog? Nu mă simt foarte bine. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-și respirația, după care se întoarse și, împiedicându-se, simțindu-și genunchii moi, începu să alerge spre locul unde își lăsase calul. Sări peste trupul decapitat, evită privirea capului înfipt în zăpadă, căzu, dar se ridică repede, gâfâind; simțea că plămânii aveau să-i explodeze. Continuă să alerge. Se opri, epuizat. Privi în jur, încercând să-și amintească unde își lăsase calul. Cuprins de spaimă, se îndepărtase de cărare, iar acum nu mai vedea drumul de întoarcere - doar zăpada neatinsă. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-ți spun? N-aș fi ales arta medicinei dacă n-aș fi vrut să înlătur durerea celor care vin la mine. — Ți-e teamă? — De durere? Valerius rămase pe gânduri. Da, foarte tare. În copilărie, teama provocată de zbaterea plămânilor în căutarea aerului îl împiedicase să sară în ajutorul lui Salix. Oare nu fusese îngrozit când gărzile lui Vitellius începuseră să-l bată sau în timpul antrenamentelor cu Hyrpus, când îl chinuiseră loviturile de bici și cleștii? — Povestește-mi despre moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
repezi spre Flamma, cu scutul în față și mâna dreaptă întinsă, strângând cu atâta furie sica, încât tot brațul i se contractă dureros. Mârâi o insultă și începu să-și urmărească adversarul. Deodată se simți invadat de o forță fantastică; plămânii păreau să găsească în sfârșit tot aerul de care aveau nevoie pentru a face față efortului. Se simți, de asemenea, calm cum nu mai fusese niciodată până atunci și cuprins de o furie rece, de dorința violentă de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
te gândești că nu vei ucide, vei fi mai vulnerabil. Lama pumnalului tău nu se va afunda în trupul adversarului, încercând să-l ucidă. Skorpius va învinge. Dacă învinge Skorpius, o să mor. Valerius respiră adânc. Simți aerul pătrunzându-i în plămâni de parcă s-ar fi născut în clipa aceea. „Viața...“, se gândi, închizând ochii. Iubea cu pasiune viața. Și o iubea cu pasiune pe Velunda. — Sunt gata. Se ridică și-și luă coiful. — Unde-i Skorpius? — Probabil că a fost condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ascultat tot timpul cât mi-a vorbit Lorne. În lătrăturile lui prelungi și ascuțite avertismentul vibrează monstruos de-a lungul pereților ca de canion. Are nevoie de furia asta primitivă. Are răspunderi mari. Urlă de parc-ar păzi porțile iadului. Plămânii lui sunt fără fund. Furia lui diavolească e uriașă. Are nevoie de plămânii ăia - de ce? Ca să-i țină-n frâu, ca să-i scuipe afară. Dar mai bine să vă spun adevărul gol-goluț despre Selina, și încă repede. Târfa asta ordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]