2,800 matches
-
internațională, indiferent de orientările religioase sau ideologice, este de acord că un drept la subzistență este esențial pentru demnitatea omului. Dincolo de acest drept, statele-națiune se străduiesc să găsească un acord, în ciuda faptului că țările în curs de dezvoltare suspectează că pledoaria privind drepturile omului din centrele metropolitane nu este altceva decât un pretext pentru interferența nejustificată în afacerile lor interne. Majoritatea statelor nu doresc să dea celor din afară puterea de a-i constrânge să-și amelioreze performanțele etice, deși se
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
autoritățile din Boemia. Protecția minorităților creștine periclitate în Europa și Orient în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea prin Tratatul de la Kucuk-Kainardji (1774) și Tratatul de la Berlin (1878) fac, de asemenea, parte din același precedent legal, ca și pledoariile primului ministru britanic Gladstone în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și cele ale președintelui SUA, Wilson, la începutul secolului al XX-lea. Invadarea Cambodgiei de către Vietnam în 1978, când s-a refractat prin prisma ideologică a Războiului
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
global. A devenit anarhică în caracter și, în consecință, concurența pentru securitatea economică este la fel de intensă ca și căutarea securității strategice. Nu este de mirare că au apărut preocupări legate de un "deficit democratic" în creștere, în cadrul filosofiei politice liberale. Pledoaria lui David Held (1995) pentru democrația cosmopolită este văzută ca o utopie de realiștii neînduplecați; cu toate acestea, ea este o încercare serioasă de a aduce unele din forțele globalizării sub un oarecare control popular. Propuneri ca cele de creare
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
deține monopolul controlului instrumentelor represive în interiorul propriului teritoriu. Datorită unui interes comun în a pune ordine în restricțiile de utilizare a forței, statele au dezvoltat arta înțelegerii și compromisului, care face posibilă societatea internațională. Watson (1987) argumenta ulterior că "o pledoarie puternică poate fi articulată pe baza sistemelor din trecut precum și a celor din prezent, și anume aceea că regulile și instituțiile sistemului se îndreaptă în mod normal și poate inexorabil către un punct în care membrii devin conștienți de valorile
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sale) nu poate garanta că aceste comunități se vor preocupa de efectele pe care le au asupra altor comunități. Rezolvarea acestei probleme este o chestiune de cultură politică, și nu de structură politică. O a doua obiecție este că, întrucât pledoaria ecologiștilor în favoarea descentralizării implică în mod clar o respingere explicită a sistemului contemporan de state suverane, este subminată pretenția acestora de a avea o relevanță globală. Criticii argumentează că micile comunități descentralizate vor avea prea puține șanse să dezvolte mecanisme
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de redundanță și festivism își propun, declarativ, schimbări radicale asupra percepției operei, însă aproape tot de atâtea ori efectele nu sunt nicidecum seismice, atâta vreme cât un feedback substanțial întârzie să apară. Din acest unghi, încercarea noastră poate fi privită ca o pledoarie deschisă pentru redescoperirea nu doar a publicisticii argheziene, ci și a unei dimensiuni a literaturii publicistice românești în general. Ceea ce ar trebui, credem, lămurit dintru început, este de ce am ales să construim/deconstruim dimensiunea polemică a publicisticii argheziene, și nu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un paradox, tocmai presa cultural-polemică, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea dă cu adevărat măsura dezbaterilor intelectuale și a dinamicii culturale de la noi. (Să ne gândim numai la exercițiul critic din publicistica maioresciană ca la o pledoarie pentru rigurozitate, metodă și argumentație logică, la publicistica postpașoptistă, în genere, cu Eminescu vârf de lance, teoretizând chiar aspecte formale și stucturale ale argumentației polemice, apoi la spiritul polemic interbelic și, implicit, la binecunoscuta metaforă călinesciană a duelistului sau la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
privesc tonalitatea (neutră sau, dimpotrivă, vehementă), raportul "dominat""dominator", natura "adevărului", intelectul și afectul, finalitatea diferită polemica "să convingă", iar pamfletul "să miște" etc. demersul său putând fi considerat, la noi, piatra de temelie în cercetarea polemicii literare 33. În pledoaria sa pentru reconsiderarea pamfletului ca discurs literar, Cornel Munteanu operează, pe urmele lui Marc Angenot, o distincție terminologică între pamflet-satiră-polemică, forme ale literaturii de frontieră (Silvian Iosifescu) cărora le corespund definiții deseori substituibile până la confuzie. Ceea ce se poate constata indubitabil
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
încorporează, alături de o solidă argumentare rațională (bazată pe date istorice și statistice, concrete), "materiale heteroclite, ținând fie de sfera narativă, fie de regimul poetic"; un eclectism structural ce corespunde, în planul pragmatic al comunicării, unei retorici a persuasiunii. De altfel, pledoaria autoarei se focalizează pe ideea literarității demersului publicistic al unui Eminescu, nemutilat ideologic, care, înainte de orice, trebuie "lăsat să redevină scriitor"42. La fel, gazetăria polemică argheziană, recitită astăzi fără prejudecățile "poeticilor esențialiste" (dacă e să recurgem din nou la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cât situația lui e mai înaltă, cu cât vârsta-i dă mai multă autoritate și lumea e mai deprinsă a-l asculta, cu atât mai puțin se cuvine a-l cruța"64. Prin anii '80, într-o scurtă, dar pertinentă pledoarie pentru polemica de calitate, Alexandru Paleologu repune în discuție legitimitatea mult contestatului argument ad hominem: "Atacul la persoană are proastă faimă, dar nu întodeauna este ilegitim, fiindcă persoanele pot reprezenta sau discredita ideile. Când o mare idee e proclamată de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
juvenilă gesticulație retorică. Astfel, tonul capătă accente patetic-imperative sau retoric-interogative care simulează efortul persuadării. De fapt, avem de-a face cu piruete gratuite, executate condescendent în locul în care discursul riscă să fie afectat de rigiditate. Spre exemplu, după o scurtă pledoarie despre timp și fericire, filosofare de îndrăgostit imberb, conchide eminescian: "E lege barbară, ignobilă, care poate omorî dintr-un capriciu; e chiar, dacă voiți, un viciu sentimental, acela de a te chinui pe tine însuți. În definitiv ce importă! Universul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
le-a formulat pentru prima dată și la faptul că n-a abdicat de la ele decât atunci când conjunctura politică a devenit nefastă pentru polemica autentică 115. Corespondența cu Aretie Panaitescu este un prim exercițiu polemic, de contra-argumentare și, totodată, o "pledoarie pentru sine a unui neînțeles"(B. Cioculescu), ambele ipostaze conturând cu precizie trăsăturile caracteriale de luptător nativ "mai întâi cu sine însuși" și apoi cu ceilalți. Dacă investigăm mecanismul psihologic care activează dispoziția polemică a poetului, e necesar să invocăm
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
punitiv, indisociabil de spiritul polemic arghezian. Există, pentru satiricul moralist, culpe impardonabile, cum ar fi, am văzut, ipocrizia politicienilor, stupiditatea literaților vanitoși sau pretențiile academice ale agramaților, culpe care se cer sancționate drastic. Odată cu invocarea lor, autorul construiește, implicit, o pledoarie pentru sinceritate, corectitudine, talent, inteligență, profesionalism etc., valori constitutive ale lumii morale pe care o reprezintă și prin care își autolegitimează demersul critic. Vorbim, prin urmare, de un discurs pro-domo subsidiar, lizibil doar în spatele rândurilor scrise și definitoriu pentru universul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
morală acută a unei națiuni bulversate de spectrul violenței, a unei lumi în derivă, tutelată de anomie. Ca act în sine, demersul scriitorului-publicist nu e singular, se știe, el se individualizează prin felul rostirii. În planul ideologic, vorbim de o pledoarie pacifistă, materializată estetic într-o antiliteratură în sensul dat de curentul modernist termenului, de refuz al ideii de frumos 144 a războiului. Discursul arghezian anti-război nu dezvoltă explicit o retorică a condamnării (pe aceasta o regăsim în special în controversata
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de apropiat în plan ideatic de cel al revistei Rost, pe atât de diferit în cel al expresiei și formei expunerii (semnatarii săi fiind Sorin Pavel, Ion Nestor și Petru Marcu Balș, alias Petre Pandrea). Dacă primul ia forma unei pledoarii ferme și punctuale, fără digresiuni inutile, și este logic articulat pe douăsprezece direcții-cheie, definitorii pentru identitatea autorului colectiv, cel de-al doilea este un pamflet-rechizitoriu, al cărui nihilism agresiv, caracteristic unei bune părți a tinerei generații interbelice, urmărește, ca finalitate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
identificare și delimitare a grupului, precum: ahtohtonist, ortodoxist, experiențialist, complectudinist etc., adăugând rechizitoriului elemente de susținere pro domo absolut esențiale în aricolul programatic. Integrat de Marc Angenot discursului critic și social, manifestul literar împrumută, deopotrivă, câteva din caracteristicile formale ale pledoariei și ale rechizitoriului și din cele structurale ale polemicii directe, pamfletului și satirei. Pe de o parte, autorul își susține convingerile artistice, într-o manieră similară declarației publice, coroborând argumente dintre cele mai diverse pentru a-și susține crezul, iar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
exprime polemic, prin titlul său, o departajare substanțială între vers și poezie, "două lucruri separate și independente", chestiune pe care o pretinde cunoscută de "cei ce se îndeletnicesc cu astfel de articole măcar ca antrenare sportivă". De aici, o întreagă pledoarie pentru creația neînregimentată și pentru înțelegerea poeziei dincolo de materialitatea sa grafică. Textul reprezintă, de asemenea, un atac direct la adresa simboliștilor care încearcă să toarne arta în tipare fixe. Discursul se întemeiază, ca de fiecare dată, pe adevăruri general valabile: "(...) simbolul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
într-un demers euristic, caută să obțină adeziunea cititorului prin infailibilul demonstrației. Elocința discursului său rezidă în combinația infailibilă dintre argumentația punctuală și exemplul edificator, o combinație construită arhitectural dintr-o informație pluridisciplinară. Textele sale polemice sunt în esență o pledoarie pentru dezbaterea ideatică de înaltă ținută (pentru că, observă gazetarul Eminescu, "caracterul obștesc al luptelor din viața publică a românilor e că în mare parte nu sunt lupte de idei, ci de persoane") căreia îi acordă, din principiu, un statut justițiar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mult în lumină 273 și va fi, de acum încolo, mereu tentat să ia parte la viața publică a cetății, fie urcând în arena politică, fie politizând discursul gazetăresc, acțiune firească în faza romantic-retorică a publicisticii de pretutindeni. Invocam, în pledoaria noastră pentru revalidarea statutului polemicii, cuvintele lui Radu Ionescu, expresie matură a ceea ce semnifică disputa de idei într-o cultură autentică a cărei ființare este condiționată de libertatea de gândire. Iată, la mai puțin de un secol distanță, viziunea consonantă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
negativă, adversitatea celui care, prin Sămănătorul (1901), Neamul românesc (1906) și, apoi, prin Cuget clar (Noul Sămănător 1936), devenise exponentul naționalismului de factură tradiționalistă, în plan ideologic, și al sămănătorismului, în cel literar-artistic. Orientarea sa radicală către universul rural, precum și pledoaria ferventă pentru mistificarea edulcorată a acestuia îl plasează în zona ideologizată a unei criticii literare care confunda esteticul cu etnicul și eticul. Desigur, realitatea se prezintă mult mai nuanțat, însă ceea ce ne interesează pe noi, aici, este perspectiva contextuală care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
surprinzătoare și grăitoare, în același timp, poziția conferită lui Arghezi, cu atât mai mult cu cât primul său volum avea să apară doar peste șase ani. O atare priză la public s-a datorat, fără doar și poate, și unei pledoarii susținute din partea confraților mai tineri (Fundoianu, Aderca, Davidescu) pentru impunerea poetului, care a dus la sensibilizarea publicului și la orientarea unui adevărat curent de opinie, astfel că, la numai trei ani distanță de sondajul Ideeii europene, în 1924, voturile unei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
s-a publicat poezia lui Pruncu, constată că poezia are ca titlu Edelweiss, apărută în anul XIV, No. 9, decembrie 1880 și că numele Edelweisz nu apare pe cuprinsul poeziei. Analiza realizată de Eduard Gruber în legătură cu procesul rememorării este o pledoarie pentru evidențierea complexității actului psihic și pentru abordarea metodologică a fenomenelor de această natură. Activitatea din Cercul literar Cercul Literar din Iași se constituise în anul 1888, după ce Convorbirile se mutaseră la București și, probabil, Neculai Beldiceanu, mentorul acestui grup
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
cultural al fiecărei nații care le-a creat, iar implantarea lor fără a avea capacitatea de a le asimila, adică de a le româniza, nu este deloc atât de benignă precum o vede personajul lui Cezar Petrescu; în ochii tradiționalistului, pledoaria lui Ionel Florinel este la fel de convingătoare precum ar fi aceea a unui porumbel bucurându-se de apariția, în cuibul său, a unui ou străin, lăsat acolo de un cuc. Adevărul este, ca de obicei, undeva la mijloc. Așa cum am precizat
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de sulfat de cupru și de zinc (în dermatologie) intră în practica curentă. Am putea spune că victoria acestui secol se oglindește în cea a chimiei care își dobândește statutul. În 1699 Nicolas Lèmery (1645 - 1715) publică: La Pharmacopée Universelle, pledoarie pentru medicamentele universale, Joseph Pitton de Tournefort (1656 - 1708) îl va continua pe Lèmery cu Traité de la Matière Médicale (apărut postum). Relația dintre leac și compoziția chimică nu mai poate fi pusă la îndoială. Dar acesta este abia începutul farmacologiei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Scudéry. Două piese se fac ecoul schimbărilor care se operează atunci, Comedia comedianților (La Comédie des comédiens) în care Scudéry, în 1635, face elogiul "poemului dramatic" și Iluzia comică (L'Illusion comique), în anul următor, în care Corneille plasează o pledoarie în favoarea teatrului: Acum ăst' teatru blamat E plasat sus de tot și de lume adorat Iar ce în vremea noastră văzut era cu dispreț Este de-acum iubirea oricărui om de duh semeț. (V, 6)7 Regele îi subvenționează, în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]