1,904 matches
-
umed, în broboane, pe fruntea lui Petrache. Atunci își aminti, se aplecă și luă de pe vârful scării cununa de sârmă. O mai rotunji, încercă, unul câte unul, cuiele, să vadă dacă sunt bine strânse. Apoi se întinse până ce încheieturile îi plesniră și o potrivi pe creștetul cavalerului. Coborî cu băgare de seamă, puse scara la locul ei și făcu ordine în lădița cu scule. Își luă, apoi, mopul și găleata umplută de cu seară. Începu să frece lespezile cu o râvnă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
omul. Când umbrele lor se lungiră până în curtea interioară, flăcăul coborî, iar corbul își luă zborul. Cum gutuii urmau să înflorească mai târziu, dimineața în care înflorea caisul era vremea cea mai potrivită pentru a observa mugurii ce stăteau să plesnească. Petrache scoase din lada cu scule ferăstrăul de mână și foarfecele de grădinărit. Cercetă cu atenție crengile și le reteză pe cele uscate. Făcu din ele un snop pe care îl duse într-unul dintre colțurile umbrite ale zidului. După
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de parcă fiecare respirație e un pumn care-l izbește în măruntaie. Globii oculari i se mișcă cu iuțeală sub pleoape, văd ceva care nu e de pe lumea asta, căci, în ciuda neliniștii pe care o trădează pleoapele ce stau gata să plesnească, trupul rămâne nemișcat și absent. Apoi, exact așa cum începuse, respirația se domolește și buzele se închid. Astfel, întorcându-se, după regresiile sale, pe pământ, ascultă sufletul casei. Simte adierile cum se opresc în geamuri, cum respiră prin streșini, cum grinzile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lingură, ca jivinele, cei care îți măscăresc amintirile și îți sleiesc așteptările, toți ajung să poarte chipul tău. Și atunci nu mai ai unde să fugi. Marginile sufletului tău, frâiele minții, se desfac ca doagele unui butoi căruia i-au plesnit cercurile. După atâta vreme, putea să simtă liniștea cu toate cele cinci simțuri. Uneori o pipăia, așa cum simți cu degetul muchia dintre lumină și umbră. Alteori o privea și atunci văzduhul nu agita nicio frunză. Gustul ei era răcoros, nici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să se întâmple ceva... — Nu e foc... observă Chisăliță, mutându-și privirile de colo colo, cu mâna streașină. Când e foc mare, se lățește de la mijloc spre margini. Alea sunt luminițe care merg. Io zic că-s lumânări... — Aoleo ! se plesni Isaia peste frunte. Te pomenești că azi e chiar Vinerea Mare ! Iese lumea cu prohodu’ din bise rică... Am întârziat cu slujba ! — Ce slujbă ? se întoarse Pârnaie. — Epitafu’... răspunse Isaia, suspinând din tot trăscăul pe care-l băuse. — Cine ? nu înțelese
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
coama zbârlită și botul alungit din orice parte l-ai fi privit. Nu mai căutau unii la alții cu dușmănie, el și Pârnaie mergeau în același pas, fiecare nepotri veală stârnea un sunet în pieptul ceasornicului, ca și cum i-ar fi plesnit o coardă. — Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte făr’ de moarte, miluiește-ne pe noi... continuă Isaia, iar Iadeș agită cădelnița, răspândind aromele fierbinți ale alcoolurilor tari. Când se lăsă tăcerea, Bunelu se apropie de umărul popii și îi șopti : — Asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iarăși bătrânul în locul ei. Hai, îi spuse fetiței, du-te în curtea din spate și joacă-te... Ea sări de pe scaun, făcu o scurtă reverență ca la terminarea spectacolului și o zbughi afară. Bătrânul o privi cu duioșie, apoi se plesni cu palmele peste genunchi. — Ce crezi că face ? întrebă. Se duce sub nucul din fundul curții și caută pe jos nucile dezghiocate. Seara vine cu degetele înnegrite de iod și trebuie s-o frecăm jumătate de ceas cu sare de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în el destulă tărie. Tot ce mai putu face fu să închidă ochii. Străinul alese în cele din urmă un loz. Avea degete lungi, cu unghii lucioase. Scoase lozul cu îndemânare și îl desfăcu fără grabă. Jenică simți cum îi plesnesc tâmplele. — Nu e mare lucru, spuse străinul și îi arătă lozul despăturit. Zice să mai trag o dată... Cum nu se putea mai rău ! Jenică își înfipse unghiile în tejgheaua de lemn. — Eu zic să nu vă forțați norocul... sugeră. — S-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fericită să-și vândă copila, dar și-o vinde.“ Unchiul și vărul Ping vin să mă vadă și sunt nevoiți să îngenuncheze. Când unchiul se înclină și mă numește Majestatea Voastră, Ping râde: — Tată, asta-i Orhideea! Căpetenia eunucilor îl plesnește peste față înainte de a apuca să-și sfârșească propoziția. E mult prea târziu ca unchiul să dreagă relația noastră. Se poartă frumos numai pentru că vrea să profite de pe urma statutului meu. A uitat prea repede ce a făcut. Ghinionul lui, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
deja. Vreți să mă faceți întâiul dumneavoastră slujitor? Mă ridic: — Cum îndrăznești să faci o asemenea cerere când de-abia am sosit? An-te-hai se dă cu fruntea de pământ: — Pedepsiți-mă, doamnă Yehonala. Își ridică mâna și începe să se plesnească peste ambii obraji. Nu știu ce să fac. El o ține tot așa, de parcă cea pe care o plesnește e fața altcuiva, nu a sa. — Destul! țip eu. Eunucul se oprește. Se uită la mine cu un dor straniu, iar ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
când de-abia am sosit? An-te-hai se dă cu fruntea de pământ: — Pedepsiți-mă, doamnă Yehonala. Își ridică mâna și începe să se plesnească peste ambii obraji. Nu știu ce să fac. El o ține tot așa, de parcă cea pe care o plesnește e fața altcuiva, nu a sa. — Destul! țip eu. Eunucul se oprește. Se uită la mine cu un dor straniu, iar ochii lui se umplu de lacrimi de venerație. — Ce te face să crezi că mă poți sluji mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se spune să se ridice și să stea cu fața spre est până sosește Majestatea Sa. Înainte ca împăratul Hsien Feng să coboare din palanchin, se pocnește de trei ori din bici - chemarea la liniște desăvârșită. În clipa în care plesnește biciul, toată lumea trebuie să se lase în genunchi: oamenii se aliniază în funcție de rang. Marii consilieri, prinții și alte persoane de spiță regală ocupă primul rând. Când împăratul se așează, toți trebuie să facă nouă plecăciuni, cu fruntea coborând până la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
gură spre floare. Închid ochii, însă îl aud pe împăratul Hsien Feng oftând. Dezamăgire? Amărăciune? Când redeschid ochii, observ că Tung Chih s-a îndepărtat de floare. Își amintește oare că l-am pedepsit când a luat floarea? L-am plesnit, plângând eu însămi. Mi-am lăsat urma degetelor pe fundulețul lui și m-am urât pentru asta. Fiul meu își ridică bărbia micuță. Ce caută? Se uită după mine? Uitând de bunele maniere, trec prin mulțime și mă opresc în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
gol pe dinăuntru!“, Trage de cearșafurile lui Hsien Feng și aruncă în el cu perne. Vrea să se joace de-a „Călărește căluțul“ cu cel aflat pe moarte. Nu există nici măcar o fărâmă de compasiune în trupul lui micuț. Îl plesnesc pe Tung Chih. Timp de o săptămână, în loc să-l las cu Nuharoo, îmi petrec timpul cu el, observându-l. Descopăr cauza relei sale purtări. Eu aranjasem ca Tung Chih să ia lecții de călărie cu Yung Lu, însă Nuharoo a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
firelor de iarbă, se plânge Nuharoo punându-și hainele. În timp ce îl îmbrac pe Tung Chih, Nuharoo se duce să-l trezească pe Li Lien-ying. — Sclavul e sigur beat, zice ea. Nu se trezește. — Ceva nu e în regulă, Nuharoo. Îl plesnesc pe Li peste față și în cele din urmă se trezește. Însă când încearcă să se ridice, picioarele i se împleticesc. Rămânem înmărmuriți. — Pregătește-te de fugă, zic eu. — Unde putem să mergem? se agită Nuharoo. Nu cunoaștem zona deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rămas mută, până când a pocnit efectiv din degete. Hai, scumpo, e momentul să iei o decizie. Vii sau nu? Nu e așa de greu. Aseară nu erai deloc nehotărâtă... Întotdeauna nutrisem fantezia clasică de a avea un motiv real ca să plesnesc un mitocan peste față, iar șansa tocmai mi se oferise În Technicolor. Dar mă zăpăcise pocnetul lui din degete și sugestia că aseară chiar se Întâmplase ceva, așa că i-am Întors spatele și am Început să merg pe lângă clădire. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
medieval doamnei sale. Se înclină în fața ei și îi sărută plin de respect mâna... înainte de a se năpusti asupra ei. Voia oare Guy de Maupassant să arate prin aceasta că sexualitatea este profund animalică, bestială? Că spoiala aparențelor se coșcovește, plesnește și se fărâmițează sub apăsarea acestei forțe brutale? Se prea poate. Însă scena arată în același timp că sexualitatea nu ține numai de instinct. Ea este în egală măsură un fapt cultural. În această relatare, Maupassant denunță în mod tacit
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
motiv, jocul acesta amoros, atât de ambiguu, de flexibil și de progresiv, oferă acum cea mai extinsă gamă, de la superficialitatea cea mai frivolă la cutezanța cea mai arzătoare. Complex și contradictoriu, iată-l întins precum struna unei viori, gata-gata să plesnească... "Vă place Brahms?" Numeroși sunt adulții care fredonează melodia piano, piano a flirtului superficial. Aceștia rostesc din ce în ce mai rar cuvântul flirt, iar atunci când o fac, o fac cu ironie. Se joacă în schimb tot mai mult cu propria seducție, apăsând într-
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ceva, dar nu pricepu nimic. Când se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfințit. Se sculă binișor, fără să- i pese de ceva, și se duse acasă. A doua zi, iarăși așa făcu, fără să-i plesnească prin cap ceva și fără să-și mai aducă aminte că plecase în pețit. A treia zi, cum se sculă, plecă iarăși la marginea eleșteului. Pasămite îl trăgea ața la ursita lui. și cum sta el acolo și se juca
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
context. 3. Identifică în text un substantiv și o conjuncție folosite cu formă diferită de cea literară și scrie forma lor corectă. 4. Scrie diminutivele a trei substantive din text care denumesc ființe. 5. Desparte în silabe cuvintele: deschideau , soarbă, plesnească. 6. Notează felul sunetelor din cuvintele: nuiaua, logodnicele, înlănțuită. 7. Extrage din text câte două verbe ale căror acțiuni se asociază cu flăcăul, respectiv, broasca. 8. Scrie trei substantive care să definească starea sufletească inițială a flăcăului. 9. Stabilește funcțiile
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
și privi mâinile, sutana, dar dintr-odată se trezi gol și, din nou, coridorul acela lung și întunecat și acea jelanie de glasuri nedeslușite și răgușite. Puterile îl părăsiră. Aleargă, aleargă și strigă, strigă...și se trezi asudat, cu capul plesnindu-i de durere și senzația că i s-au umflat mâinile. Starețul se purta cu el cu precauție, îl spiona; dacă îl vedea cu o carte în mână, se apropia, se interesa despre ce e vorba. Poate că e numai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Giandomenico va fi și el poftit. Teama, îngrijorarea, scârba simțită cedară în fața plăcerii de a participa la chiolhan. Se întorcea acasă târziu, iar Geronimo, de vreo câteva ori, l-a așteptat în prag, îl luă de ciuf și mi-l plesni bărbătește, întrebându-l de unde vine la ora aceea, dar el nu scotea o vorbă și încasa palmele fără să crâncească. Într-o zi însă prinse din zbor o conversație. Geronimo le spunea prietenilor lui: Nu prea mai există câini pe-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
treburi. Ilie: Și eu le am pe ale mele. Lumea nu mă vede, nu mă aude, nici eu n-o văd și n-o aud. Ștefan: Vezi, aici e păcatul! Confunzi lumea cu Pandele sau alți cîțiva care te-au plesnit. Da nu-i așa, frățioare. Dacă o palmă de nor face umbră pe pămînt, nu înseamnă că soarele a dispărut de cer. Ilie: Îmi pare rău de tine, Ștefane. Îți răcești gura pomană. Ștefan: Așa-i că da? Așa-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
apropie de bunica, presiunea asupra delegatului crescînd; acesta se retrage spre ușă, dar înainte de a fi ieșit, în casă intră patru persoane purtînd hainele celor patru vecini; se realizează un moment de mare tensiune și înfruntare. Cei patru stau desfășurați, plesnind de putere și autoritate; membrii familiei trec prin uluire, încordare, spaimă, renunțare și, în consecință, Mihai este primul care cedează își va sufleca din nou pantalonii și, înainte de a invita la dans pe unul din ocupanți, îi presează pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că a știut din prima că amîndoi mințim..., dar că pentru el asta n-avea importanță... Pentru el, important era să ne știe despărțiți, suspicioși și înfricoșați... Asta era misiunea lor...; să ne bifeze ca pe niște "obiective cuminți", adică plesnind de frică. Gh. P. unu:...Da, așa e... Și, totuși, nu înțeleg de ce trebuia să te înfricoșeze pe tine...! Gh. P. doi: Îți spun eu de ce; știi că refuzasem rolul secretarului de partid..., Pavel..., și că, pentru a avea un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]