2,367 matches
-
veți conștientiza această viziune, aceea a prezenței luminii În fiecare celulă din voi, deja ați făcut un lucru foarte important. Trebuie să faceți acest exercițiu zilnic și vă avertizăm că vă veți confrunta cu un dușman de temut al vostru: plictiseala, lipsa de perseverență. Mulți dintre cei care citesc aceste rânduri Își pot promite că vor face acest exercițiu zilnic, Însă puțini dintre ei vor reuși să persevereze și să-l transforme Într-un obicei firesc, cum ar fi, de exemplu
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
după, când satul era plin de tineri și bărbați în floarea vârstei, de primăvara și până toamna, când vremea era frumoasă, duminica se ține pe maidanul din centrul satului hora, care pentru săteni era o tradiție. Preotul de singurătate, de plictiseală, vorba vine, că gurile rele spun că femeile fac rând la spovedit, a propus să se reia hora tradițională la care să participe cei care mai sunt în sat. În biserică, la slujbă se aflau babe și moșnegi, dar și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
acum ai relatat prima parte a odissei tale. Cât e ceasul? Mai ai timp să-mi povestești ce s-a întâmplat mai departe? - Da, mai am timp, mai bine de o oră să vă plictisesc cu povestea mea. - Despre ce plictiseală? Nici vorbă! Îmi pui la lucru imaginația unui fost profesor, acum pensionar. Vreau să te însoțesc mai departe în aventura ta. - După nici trei luni de ședere în Siria, am primit aprobare de azil politic. Ca să fac rost de bani
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fapturi lipsite de-o existența anterioară, să le dau nume, părinți, studii, haine, averi... să trebuiască să hotărăsc dacă au ochii albaștri sau căprui, părul lins ori cârlionțat sau daca n-au fir de păr în cap... Dumnezeule mare, ce plictiseală! Și-apoi efortul chinuitor, dureros, de a transpune toate astea în cuvinte - în cuvinte cu un aer de prospețime, care să nu sune de parcă ar fi fost procurate la mâna a doua, la kilogram... După aia trebuie să pui personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
e la Londra și ea nu ar avea cum să pătrundă în benzinăria din visul lui. O să vadă doar televizorul mergând în gol, ceaiul rece și medicamentele de pe noptieră și o să-și dea ea seama. ASFALT Jocul tău începuse din plictiseală, ca atâtea alte lucruri banale, dar până în dimineața aceea nu ți-a trecut prin cap să-ți arunci privirea spre asfaltul de sub picioare. Cât timp așteptai în stație, îți făceai tot felul de planuri - pentru cină, pentru filme, pentru tenis
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să mai apăs o dată. — Termină cu smiorcăiala! Etajele treceau unul după altul, iar liftul înainta fără să țină cont de persoanele închise în cabină, la fel de anonime ca și butoanele care îl coordonau. În câteva secunde ajunseră la destinație, exact când plictiseala și așteptarea deveniră totuna. — Vreau să apăs pe buton. ... și liftul se opri. Toți au rămas calmi, în aceeași poziție, fiind siguri că în clipa următoare fie vor porni din nou, fie se vor deschide ușile; nu se întâmplă nimic
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Comandă o cafea și se așeză cât mai repede la o masă de unde putea vedea ușor cine pătrundea în acest spațiu nedeterminat, aproape cenușiu din cauza fumului gros de țigară. Cafeaua era fierbinte și destul de amară ca să îi incite simțurile. Din plictiseală începu să deseneze cu degetul arătător pătratele de pe fața de masă, apoi răsfoi o revistă din care nu avea de gând să citească nici un rând. Își repetă în minte planul, rece și calculat, nu trebuia să ezite nici o secundă. Sorbi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de dragul călătoriei, însă ceva lipsea. Petrecerea timpului pe vas nu mai avea nici un farmec și tot ce își doreau era să atingă din nou pământul, să apară un port. Experiențele au început să se succeadă din ce în ce mai repede. După plăcere și plictiseală, a urmat furtuna. Era prima lor furtună pe mare. Vasul se balansa în stânga și-n dreapta, ridicând prora peste valuri uriașe în urma cărora pupa cădea peste golul rămas. Cerul întunecat îi alungase pe toți turiștii în cabine. Primiseră prosoape în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în vreun fel. Toți însă cereau o explicație. El o privea pe ea, iar această privire spunea mult mai mult decât toată hărmălaia celorlalți. Își dădură seama că ajunseseră în punctul în care începea declinul. Nu mai era vorba de plictiseală, ci de o stare de irascibilitate. Croaziera devenise ceva insuportabil, enervant, aproape dureros. Imposibilitatea speranței îi aruncase la început într-o furie față de navă, de echipaj, de ei înșiși, pentru că fuseseră atât de stupizi și crezuseră în promisiunile afișelor din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
făcute de mașina de scris. Prezența ei era insesizabilă, și nici ea nu dorea să facă sau să spună ceva ce l ar fi putut deranja. El continua să scrie, cuvânt după cuvânt, propoziție după propoziție, paragraf după paragraf. De plictiseală, Vera începu să cerceteze încăperea: el avusese dreptate, era identică; fiecare lucru era așezat în același loc asemeni lucrurilor din camera de la intrare, chiar și obiectele erau identice, de parcă cineva le mutase fără să știe ea, sau poate nici nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Se numește Steluța Apostolescu. Un nume pe care îl întâlnisem printre acte la revizorat și care îmi devenise familiar, poate prin rezonanța oarecum blajină. Ca să spun drept cam două nume reveneau, un fel de dicteu al peniței, în clipe de plictiseală: Eugenia de Savoia și...Steluța Apostolescu. Pentru Eugenia explicația era dată de sora bunilor mei prieteni din Nicorești, frații Jalbă, o fată bună și înzestrată cu foarte multe calități. Peste ani, cele două aveau să devină prietene. Domnișoara bască albă
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
gram de suflet. Tu ce zici? Scrie, tată. Fă-ți porția zilnică de reamintire, de întoarceri. Mda. Ar fi ceva... * Și-au mai trecut ani și întâmplări. Hoinari de Del tă, pe puntea unui vaporaș am fi început să scuipăm plictiseala în Dunăre când, revelație recompusă, l-am văzut ridicându-se, ridicându-se parcă răstignit dureros pe o cruce de aer. Acolo! Ce...acolo? Școala. Școala mea și a maică-ti. Și a întins palma parcă să apuce imaginea de de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
promovat prefăcătoria. Consider o carte bună pe cea care odată cu lectura ei îmi declanșează o mulțime de gânduri colaterale. Acesta ar fi atributul principal al unei cărți importante: să provoace gândurile. Restul cărților doar suscită memoria și atenția, provocând totodată plictiseală. Oare plictiseala n-a apărut odată cu anumite tipuri de cărți? Un ideal al deceniilor anterioare era dorința de a călători, dorința de vacanțe. Mulți doreau să petreacă și să vadă. Însă știau să vadă? Își puneau problema dacă știu să
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Consider o carte bună pe cea care odată cu lectura ei îmi declanșează o mulțime de gânduri colaterale. Acesta ar fi atributul principal al unei cărți importante: să provoace gândurile. Restul cărților doar suscită memoria și atenția, provocând totodată plictiseală. Oare plictiseala n-a apărut odată cu anumite tipuri de cărți? Un ideal al deceniilor anterioare era dorința de a călători, dorința de vacanțe. Mulți doreau să petreacă și să vadă. Însă știau să vadă? Își puneau problema dacă știu să vadă? Cred
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să ne plictisească celălalt? Așteptăm de la cei pe care îi cunoaștem să reprezinte o continuă aventură? Nu ne place modul de-a fi al celui care ne plictisește (dar nu chiar atât de mult pentru a-l urî)? Ce relevă plictiseala raportat la ceilalți și la noi? O dispoziție afectivă în care lumea nu ne mai spune nimic sau noi nu mai avem raportul potrivit față de lume? Apare plictiseala doar ca un moment necesar între momentele de trăiri intense? Ce mă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dar nu chiar atât de mult pentru a-l urî)? Ce relevă plictiseala raportat la ceilalți și la noi? O dispoziție afectivă în care lumea nu ne mai spune nimic sau noi nu mai avem raportul potrivit față de lume? Apare plictiseala doar ca un moment necesar între momentele de trăiri intense? Ce mă plictisesc aceste întrebări! Nostalgia după anumite locuri. Există orașe de care ne legăm afectiv, fie și doar vizitându-le. Sunt construite în armonie cu sistemul nostru afectiv. Corespund
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Noimann și gândul Îi zbura la Bikinski și la Oliver, la care făcea acum aluzie inginerul Edward Satanovski. „Mai bine mi-ați spune cine Învârte manivela...” „Da, chiar, cine?” „Păi cine altul decât dumneavoastră În persoană? Nu-i așa că din plictiseală apelați la acest joc de-a șoarecele cu pisica? Tăiați cărțile pe masă și rostiți câteva strofe În gând, iar pe mine mă apucă pandalia...” „Nu știu despre ce cărți de joc și despre ce fel de manivelă vorbiți. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rămas În această poziție preț de douăzeci și cinci de minute, timp În care agitația atinse apogeul. După care, strângând cărțile În buzunar, Satanovski s-ar fi așezat frumos la locul lui. Unii credeau că inginerul apelase la acest truc din pură plictiseală. Alții avansau ideea că la mijloc s-ar fi aflat o doamnă de care domnul Edward ar fi vrut să-și bată joc pentru faptul că În tinerețe fusese Îndrăgostit de ea. Acum, cică, ar fi vrut să-i probeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe sâni coronițele Împletite din flori și fructe, femeia râse, aruncând În ei cu bobițe de struguri. „Vezi”, zise Satanovski... „În fond”, continuă el, „În trei, jocul erotic Începe să prindă miză... În doi, orice ai face, până la urmă intervine plictiseala de rigoare. Nu e de mirare că, din pricina rutinei, funcționează, de când hăul, triunghiul conjugal. Hotărât lucru, nu poți face În doi ce poți face În trei. Nu trebuie să cunoști prea multă matematică pentru a-ți da seama de numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
afectate. Răul se strecurase În fiecare părticică a corpului uman. Societatea era putredă din cap până-n picioare.” (Afară, Oliver cântă cocoșește de trei ori. Acesta era semnul că pentru o parte din omenire sosise ora deșteptării!) „Și asta doar din pricina plictiselii. Nu e de mirare, deci, că de-atunci omenirea tot lunecă la vale... De ce Dumnezeu n-a scos două coaste din pieptul lui Adam? De ce nu a făcut două Eve? De ce s-a făcut că nu aude și nu vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îmi pierd vremea cu astfel de discuții puerile?” se Întrebă el În timp ce-și umezea cu palmele obrajii. Apoi Noimann intră În cabina rezervată ambelor sexe, unde se aflau mâzgălite tot felul de obscenități, pe care le citi din plictiseală. „Nimic nou”, gândi el. „Oriunde te-ai duce, nu reușești să scapi de banalitate. În pasaj, la Corso, la hotelul Traian sau la gară, cei ce-și fac nevoile gândesc la fel...” Noimann Își scutură prepuțul cu grijă, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
s-a întâmplat. Fără să știm că fiecare avea același plan. Cu toții voiam doar să ridicăm puțin miza. Să fim siguri că echipele de salvare nu ne vor găsi tolăniți printre pungi argintii cu hrană de soi, suferind doar de plictiseală și gută. Fiecare supraviețuitor suferind, cu douăzeci de kile mai gras decât în ziua când am fost luați ostatici de domnul Whittier. Desigur, fiecare dintre noi dorea să lase destulă mâncare ca să ajungă până aproape de clipa în care aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lucru. Împing cărucioarele de bibliotecă pe coridoarele unui centru pentru pensionari. Între ora de yoga și clubul de lectură. Aranjează decorațiunile de Halloween într-un azil de bătrâni. În orice ospiciu pentru vârsta a treia veți întâlni acești îngeri ai plictiselii. Acești îngeri cu pantofii lor cu talpă plată făcuți de mână în Italia. Cu intențiile lor bune și studiile lor de istoria artei și lungile după-amiezi libere, până când le vin copiii de la fotbal sau balet. Îngerițele astea în rochiile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
acești bani? Bugetul nostru anual e pur și simplu astronomic și totuși nu văd altceva decît declarații care ne arată că cutare sume se duc la cutare departament general și cutare la altul, și tot așa mai departe, pînă la plictiseală. Sistemul solar are bogății inestimabile. Deverul zilnic al bursei se ridică la sute de miliarde de unități fiduciare. Și totuși guvernul nu are bani. Ce se întîmplă? Am rămas în urmă cu încasarea impozitelor? Se așternu tăcerea. Șeful finanțelor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dacă accentele unui asemenea lirism fac să gândești (prin acutele și monotonia lor) la niște psalmi cântați de sfântul Origene. Desigur poezia lui Racine și a celorlalți clasici evoluează într-un abstract mai arid. De unde, atunci, stârnitorul ei interes; de unde plictiseala transcendentă a celeilalte? Pricina se întrevede ușor. Abstractul poeziei clasice e un abstract veritabil prin fondul de observații și date concrete pe care-l presupune; un abstract "a posteriori". E curios cum tocmai în țara originară a empirismului, poezia nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]