2,329 matches
-
fie zărit de nici un martor. Izbi cu zimții cătușelor În lemnul ieftin al ușii. Găsi pe pipăite un comutator și aprinse lumina. Același living curat. În restul apartamentului domnea aceeași neorînduială. Jack se puse pe așteptat lîngă ușă. Intervalul de plictiseală se tot Întindea - cincisprezece minute, treizeci, o oră. Deodată se auziră niște ciocănituri În geamul din față. Jack se lăsă În jos: ușa, vizorul. Imită glasul afectat al unui poponar: — E deschis. În cameră se strecură un băiat drăguț. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și îl făcea să se împotrivească oricui ar fi îndrăznit să i-o tulbure. Însă de toate acestea la un loc nici alții și nici chiar el nu și-au dat seama decât mult mai târziu. Toate se înșirau monoton. Plictiseală. Indolență. Oboseală. Devenea impenetrabil, agitat și nervos. Fără să vorbească mult, mai ales despre cele ce continuau să se întâmple la revistă și care nu-i puteau aduce decât o apăsare cu fiecare zi mai greu de suportat. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întrebat, învârtind bețișorul subțire prin aer, deasupra capului lui. „Aștept să ascult mai departe.“ „Nu cred. Nu trebuie să minți.“ Cum să spună? zicea mai departe, după o altă pauză. Toate câte le gândise nu fuseseră numai ca să-și alunge plictiseala, închipuindu-și ce-ar face dacă ar exista vreo șansă să iasă din spital; ci pur și simplu izbucnind în mintea ei, asemenea unei lumini, ca o lămurire. Ca o lămurire lipsită de orgoliu. De aici a pornit totul, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și invidia sub o mască de indiferență față de cele mult prea lumești, în acea cameră unde el, Andrei Vlădescu, se ducea adesea pentru că nu o dată discutau chestiuni cu adevărat interesante despre cultură, artă, mișcarea literară, dar de multe ori din plictiseală, iar alteori pentru că nu avea cu adevărat unde să se ducă și suporta greu singurătatea și unde a mers o dată și încă o dată și cu Domnița, după ce îi povestise cu amănunte despre întâlniri, iar una din acele vizite nimerindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și de la ce doreau ei, încât, la sfârșitul obositoarei lui cuvântări, când avea să propună un vot de blam lui Meme, noi să-l urmăm în sensul dorit de el din teamă sau convingere sau bruscă iluminare sau oboseală sau plictiseală sau un profund sictir sau toate la un loc, nu avea importanță, numai să-l urmăm. Vorbind cu tonul lui aspru-moale, părintesc. Îl vezi? îl vezi? îmi șoptea Rodica Dumitrescu în ureche - atunci când Ilușcă s-a oprit un timp, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
când vei observa iarăși alte petice neacoperite și așa ar putea continua încă multă vreme, până realitatea va refuza să se mai arate, plictisită, sau îți vei spune că nu mai există vorbe, dar ți-o vei spune tot din plictiseala repetării - toate acestea la un loc, prin urmare, puse în vorbe, par confuze, încâlcite, complicate, obositoare și îndepărtând de la mersul povestirii despre mersul faptelor. Dacă va fi gândit asupra lor și Andrei Vlădescu, asta va fi mai târziu, poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
snobism, dar erau și unii care îl adorau cu adevărat, ajungând să-l agaseze, să rămână ore întregi alături, să meargă după el pe coridoarele facultății, să se lase târâți la cârciumile din apropiere. Prea puțini îi simțeau disprețul sau plictiseala sau pur și simplu nevoia să rămână singur și să bea o cafea în liniște, eventual numai în compania unui om pe care l-ar fi ales el. Cemeilă zicea acum că el se află la al patrulea mescal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și să le transforme în diapozitive pe care le proiectează apoi pe peretele biroului lui din Cheapside noaptea târziu, după ce angajații lui au plecat de mult acasă. E mult mai curat, mult mai intim și mult mai puțin riscant decât plictiseala de a invita actrițele acasă la el și de a le face promisiuni absurde. Ce rost are să se agite atât și să-și facă obligații? Thomas este deci supărat pe Henry nu atât pentru că l-a trădat față de mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o parte din mine, cea mai grăitoare și mai convingătoare, renunțase pur și simplu la ideea că s-ar putea întâmpla așa ceva: și totuși totul fusese cât se poate de simplu. Îmi petrecusem seara precedentă tolănit în fața televizorului, înnebunit de plictiseală, deși intențiile mele fuseseră de toată lauda. În ultimii ani adunasem un morman de casete video pe care nu le vizionasem și sperasem că de data asta voi rezista să văd măcar una până la capăt. Dar părea că optimismul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vie în amintire noaptea neplăcută a nunții. Deși nu se putea spune că i se opusese, pasivitatea rece a lui Dorothy era ea însăși un obstacol și, pentru a fi și mai umilitor, la ea se adăugase o atitudine de plictiseală și dispreț. În ciuda tuturor manevrelor de preludiu sexual pe care le putuse executa George, degetele lui cercetăroare se confruntaseră doar cu o uscăciune crispată. Să continuie în asemenea condiții ar fi însemnat să comită un viol (pentru care nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Muncitori fluierând, râzând și glumind cu le simple bonne humeur des tuerus, lovind cu baroasele, cuțitele, securile și satârele sans colère, sans haine... fără furie, fără ură. N-am putut uita acest film și în săptămânile următoare, în momentele de plictiseală din biblioteca universității, răsfoiam cataloage de cărți și reviste despre filme ca să văd dacă se scrisese ceva despre el: sperând poate că satârul criticii academice va da o lovitură mortală imaginilor care continuau să se zvârcolească oribil în memoria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de la subiect. — Ba deloc. Vincent Price joacă rolul unui actor veteran care se decide să se răzbune pe criticii lui și îi ucide folosind metode inspirate din cele mai crude scene din tragediile lui Shakespeare. Roddy se ridică în picioare. — Plictiseala, nu altceva, mă face să sugerez să părăsim această obositoare linie de investigație și să facem ceva concret. Sunt îngrijorat pentru Dorothy. Cred că ar trebui să ne împărțim și s-o căutăm. — O clipă, spuse Thomas. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
publicitate sau În edituri - nu contează unde - păreau cu toții teribil de nefericiți. Se plângeau de zilele lungi de muncă, de colegii de serviciu, de politicile de la locul de muncă, dar, mai mult decât de orice altceva, se plângeau amarnic de plictiseală. În comparație cu școala, sarcinile de serviciu li se păreau stupide, inutile, sarcini pe care și un cimpanzeu le putea duce la capăt. Povesteau despre nenumăratele ore pe care și le petreceau În căutarea unor cifre În bazele de date sau vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Ce discurs? Singura activitate planificată pentru azi, În afara prezentărilor de modă, era un soi de dineu oficial pentru acordarea unor premii, unde Miranda probabil avea de gând să stea numai cincisprezece minute, ca de obicei, Înainte de a țâșni afară din cauza plictiselii. — Iartă‑mă. Ai spus cumva discurs? — Da. A Închis cu grijă publicația, a Împăturit‑o calm În două, după care a trântit‑o furioasă pe covor, mai să‑l nimerească pe unul din cei doi, Îngenuncheat În fața ei. — De ce dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu el. Duncan rămase o clipă prea uluit să poată articula ceva. O secună se simți de parcă ar fi plonjat Înapoi În vechea lume a Închisorii, cu mirosul ei, cu sunetele confuze și ecourilor lor, cu mizeria mistuitoare și toată plictiseala de-acolo... Fața Îi deveni rece și-apoi se-ncinse. Își dădu seama că toți Îl urmăresc și se simți prins - prins de Fraser, pe de o parte, și de doamna Alexander, Len și fete, pe de alta. Totuși, Fraser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mickey se uită la ceas. — Kay, zise Mickey. Îmi pare rău, prietenă dragă. Trebuie să mă Întorc la Sandy. — Bineînțeles că trebuie. — Nu vrei să stai aici pînă mă Întorc acasă? Nu fi prostuță. Mă simt bine, pe cuvînt. E plictiseala, asta-i tot. Își termină ceaiul. MÎna nu-i mai tremura. Își scutură firimiturile din poală, se ridică În picioare și ajută la strînsul farfuriilor. Și-acum ce-o să faci? o Întrebă Mickey În timp ce mergeau pe Harrow Road. Kay Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
numai pe jumătate, că i-ar fi fost mai bine dacă s-ar fi Însurat cu o fată cuminte și cu o ascendență impresionantă În domeniul plăcințelelor cu fructe uscate. —Păi, nu am făcut-o pentru că aș fi murit de plictiseală. Oricum, spune el mângâindu-mă pe obraz și dându-mi după ureche o șuviță de păr, dacă avem nevoie de plăcințele cu fructe uscate, știu o femeie extraordinară care se pricepe să le falsifice. După prânzul de Crăciun cu familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fost În Taiwan. E greu să anulezi o programare când e miezul nopții În cealaltă emisferă și nu ai o oră la dispoziție să lași telefonul să sune sperând că persoana de la recepția din Drayton Lane va ridica receptorul de plictiseală. Doctorul se joacă nervos cu cravata - e bej și aparent țesută din cereale Shreddies. —Înțeleg, Înțeleg, spune el, deși e clar că nu a Înțeles nimic. Îmi pare rău, dar nu cred că ar fi Înțelept din partea mea să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vocală. Adevărul e că nu am fost deloc surprinsă. Deși Julie mi-a jurat că se va lăsa de furat când va intra în posesia moștenirii, era exact genul de prostioară pe care l-ar face după cinci minute de plictiseală. Am început să mă îngrijorez doar când, pe la ora 7, m-a sunat Julie în persoană. —Bună, frumușico! Ghici ce mi s-a întâmplat. Am fost arestată. Poți să vii să mă scoți pe cauțiune? Îl trimit pe șoferul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe care mi-a trimis-o Carolina. Ar fi fost o tragedie să trebuiască s-o returnez. —AAAS? am întrebat nedumerită, căci uneori vocabularul lui Julie e mult prea abreviat pentru mine. Aceiași actori, altă scenă, îmi explică, afișând o plictiseală supremă. Julie avea dreptate. Petrecerea Salvați Veneția era o junglă cu aceiași oameni, aceleași rochii și bijuterii ca la toate acțiunile de caritate din New York. M-am plimbat în jur uitându-mă după o frumoasă în mini, dar, oriunde mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
încăperea se ornamentează, de obicei, cu bijuterii în maniera dormitorului lui Elizabeth Taylor. M-am așezat lângă Julie. Purta șlapi, colanți Juicy roșu-aprins și un tricou roz Taavo, pe care scria cu litere roșii strălucitoare I AM NEW YORK. Ce plictiseală! îmi șopti. Masa noastră nu era tocmai animată. Celelalte patru fete - Kimberley Guest, Amanda Fairchild, Sally Wentworth și Lala Lucasini (cred că-i o Prințesă din Park Avenue originară din Spania) discutau de zor despre ce „tortură“ e să circuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
menită să aducă uitarea; odihna forțată care fosiliza sistemul nervos; aspectul aproape africanizat - dar În maniera unei Africi de Nord inventate de cineva care nu vizitase niciodată Magrebul; aparenta absență a oricărei structuri sociale; atemporalitatea unei lumi aflate dincolo de granița plictiselii, fără trecut, fără viitor și cu un prezent care se tot Împuțina. Oare așa ar arăta un viitor axat pe odihnă? Nimic nu s-ar putea Întîmpla vreodată pe acest tărîm lipsit de afecte, unde mișcarea entropică netezește suprafețele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
purta rochie lungă pînă la jumătatea gambei, mănuși albe și tocă, iar părul pieptănat pe spate Îi dezvăluia tenul puternic bronzat. Îmi aminteau amîndouă de fauna care se bronza la Clubul Nautico: lustruiți, la ani-lumină distanță de orice noțiune de plictiseală, zăcînd Întinși pe spate În propria lor fericire. Obiectivul camerei de filmat le urmări cum Își aruncau pantofii și Începeau să-și desfacă rochiile, dornice să se Întoarcă la șezlongurile lor. Domnișoara de onoare Își desfăcu nasturii rochiei și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
venit aici acum șase ani, cînd mi-a murit soția. Femeile pe care le-am cunoscut mi-au cerut ajutorul - aveau probleme cu băutura, erau dependente de somnifere, deși niciodată nu reușeau să doarmă ca lumea. Unele ajunseseră la limita plictiselii. M-am dus după ele pe tărîmul acela și le-am adus Înapoi, și-am Încercat să dau cît de cît un sens vieții lor. În cîteva cazuri, asta a Însemnat să mă implic la nivel personal. Cu altele - Bibi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
repetițiile pentru Traviata. Lui Anne Hollinger Îi plăceau provocările, așa că ea și Sonny s-au oferit să fie primii. Chiar și-așa, tot sînt surprins, am spus În timp ce-i ștergeam mînjeala de mascara de pe obraji. — De mine? Ce naiba, muream de plictiseală. Munceam toată ziua la clinică și pe urmă stăteam pe balcon și mă uitam cum mi se usucă rufele. Bobby Crawford a făcut totul să pară mai incitant. — Paula, Înțeleg. CÎte filme a tras? — Vreo zece, douăzeci. Ăla a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]