4,286 matches
-
întindea grădina, cam la vreo două pogoane, cu viță de vie cu struguri indigeni, apoi venea Linia, un braț al Dunării în care se scăldau vară de vară toți prichindeii din sat...mai înspre Reni pădurile interminabile de sălcii și plopi de la Buciumu, Racu sau Gărla Brăilei... și se-ntindeau departe către Isaccea, cu ghiolurile și smârcurile pline de papură și trestie cotrobăite de tot felul de haimanale, evadați din pușcării de drept comun sau condamnați politici ce sfârșeau în cele
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
nu avusese când să viseze ceva, îi părea rău că nu mai visase ca noaptea trecută cum zbura pe deasupra stâlpilor de telegraf, cum înălța zmei colorați de hârtie la marginea pădurii de frasini, sau cum se urca tocmai în vârful plopului scris de la Belezanka (se numea scris fiindcă cineva săpase în coaja copacului niște cuvinte foarte ciudate ca niște desene, că nimeni nu putea desluși ceva,au venit și de la partid crezând că e vreo lozincă anticomunistă, dar încet-încet n-au
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
copacului niște cuvinte foarte ciudate ca niște desene, că nimeni nu putea desluși ceva,au venit și de la partid crezând că e vreo lozincă anticomunistă, dar încet-încet n-au mai luat în seamă acele scrijelituri,nici n-au mai tăiat plopul acela imens așa cum se hotărâse inițial), privind hăăăt departe înspre Reni, sau adâncurile învolburate ale Dunării, anafoarele furioase ce se împleteau și se despleteau jos la rădăcinile plopilor albi și rămuroși ce înfruntau , parcă, ca niște coarne gigantice cursul de
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
au mai luat în seamă acele scrijelituri,nici n-au mai tăiat plopul acela imens așa cum se hotărâse inițial), privind hăăăt departe înspre Reni, sau adâncurile învolburate ale Dunării, anafoarele furioase ce se împleteau și se despleteau jos la rădăcinile plopilor albi și rămuroși ce înfruntau , parcă, ca niște coarne gigantice cursul de neoprit al fluviului. Își înfășură picioarele în niște oghele colorate, apoi și le îndesă în cizmele de cauciuc mult prea mari pentru el, luă traista pregătită dinainte cu
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
jucau prin acel cartier, și adolescenții cutezători ce începeau să descopere viața. Din locul unde eu locuiam străbătând acele străzi cam după douăzeci și cinci de minute de mers ieșeam afară din oraș, unde pe partea stângă se întindea o pădure de plopi pe care îmi plăcea să o admir și să mă plimb uneori pe lângă acei copaci înalți metitând la lucrurile sfinte. Pentru că în acea perioadă a tinereții mele citeam foarte mult Biblia, și unele comentarii inspirate și eram foarte absorbit de
BUCURIILE OAMENILOR SIMPLII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376787_a_378116]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > VISCOLIRI DE TOAMNĂ Autor: Elenă Glodean Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Când pe umărul meu toamnă fruntea-și pleacă într-o doară sufletu-mi stingher vibrează- tristă struna de vioară. Plop privindu-și soarta-n față îi zâmbesc și-o rog să stea ea îmi scutură în suflet franțe tulburări de stea. Visele mustind iubire mi le-ascunde-n tainic gând rod fierbinte că o vină gură nopții sărutând. Iar neliniștea când pică
VISCOLIRI DE TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376968_a_378297]
-
Soarele strălucea într-un răsărit superb plin de viață, aruncând raze vesele printre jaluzelele de la geam. Emanuela deschise fereastra larg. Aerul curat al dimineții, invadându-i plămânii și chipul, a înviorat-o și a încărcat-o de energie. Pe crengile plopilor din fața geamului, vesele și neobosite privighetori își susțineau concertul matinal într-o minunată simfonie a bucuriei. Ascultându-le trilurile, devenind și ea veselă, Emanuela așeză ibricul pe aragaz pentru prepararea cafelei și o sună pe Simona pentru a o invita
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
Devotament > ALTER EGO Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Îți așezi muscata în fereastra inimii și mă aștepți! Întors din războaiele interioare, obosit, zdrențuit în neliniști, purtând hlamida oceanelor - întrebări închizi ploapele la apropierea-mi! Zâmbești apoi vântului viscolind alba mea trăire, topită sub roșia ta chemare. Răscumperi timpul neputinței înaripând bucuria recunoașterii ... regăsirii imaginii tale frumoase! Referință Bibliografică: Alter ego / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1396, Anul IV
ALTER EGO de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377918_a_379247]
-
dimineața ninge iară! Ca o zale argintie se îmbracă mândră țară. Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe pintre anii trecători. Tot e alb, pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare Ca fantasme albe, plopii înșirați se perd în zare Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dizmiardă oceanul de ninsoare Iat-o sanie ușoară care
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
zbura. De fi-va să fim doar o noapte în pârg, cu dungi albăstrii, cercănați de tăcere, inelul tău stâng va fi câmpul cu miere, biserica mea va fi roua din târg. Și-adânc scrijelind cu ninsori în amurg, când plopii vor smulge din noi două cruci, vom pune pământul pe umeri de cuci, foșni-vom ca iarba: mă duc, și te duci... Camelia Radulian Referință Bibliografică: CA IARBA / Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1584, Anul V, 03
CA IARBA de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/378100_a_379429]
-
părul îmi crește brusc și alerg cu o creanguță ascuțită, după o pradă nenorocită, un soi de cruciați mă păstoresc, pentru crezul meu liber și creștin, o altfel de inchiziție îmi rupe foile, dintr-o biblie veche, ruginită. Alerg printre plopii fără soț, ca să mă odihnesc ca un cosaș, sau ca un țăran, lângă carul cu boi, după răscoala din 1907. Sunt aruncat lângă o tastatură, de unde vă scriu: eu m-am simțit mereu mai puternic, mai îngăduitor, mai bun, mai
DESPRE UN TIMP ŞTRANGULAT de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376354_a_377683]
-
în vis cu Nichita și Bacovia la un pahar poate de pe Le Bateau ivre ateriza la masă și pelerinul Rimbaud să ne recite Les étrennes des orphelins iar poeții spuneau că nu ne ajunge vinul la altă masă Eminescu număra plopii ... Citește mai mult uneori gust zâmbindo lacrimă ce-mi mângâie obrazprivind pe geam de autocarprimesc mesaje de iubirepe acoperiș de zgârie noricopaci ce nu ajung decâtprin mugurica un zbor ce începe mereurăstignit într-o aruncare în golsunt claustrofob de trende
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
de trenlocomotive cu aburi acoperă trecutulmă-ntâlnisem în vis cu Nichitași Bacovia la un paharpoate de pe Le Bateau ivreateriza la masă și pelerinul Rimbaudsă ne recite Les étrennes des orphelinsiar poeții spuneau că nu ne ajunge vinulla altă masă Eminescu număra plopii... XXVI. ÎNTRE DRAGOSTE ȘI MOARTE, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015. ziua morții în zadar s-a ascuns între dragostea de-a valentine day și dragobetele oamenilor de pe la noi stă ca un hău
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
si buni, Ogoare-n pârg, minuni, Mă ocrotești de toate cele rele, Refren: Duc drumurile toate de pe lume, La satul meu Acasă ești În cuibul drag al doinelor străbune. E satul meu frumos, cu mândrul Foișor, Hidrocentrala-n prag, cu plopi la poartă. De-un râu șerpuitor Și ape de izvor De secole-i scăldat sătucul - tata. Oriunde eu aș fi, oriunde m-aș afla, Oi duce-n inimă dorul de casă, De oamenii din sat, De cerul înstelat, De pâinea
CÂNTECELE CETĂŢII (POEME) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376372_a_377701]
-
părul îmi crește brusc și alerg cu o creanguță ascuțită, după o pradă nenorocită, un soi de cruciați mă păstoresc, pentru crezul meu liber și creștin, o altfel de inchiziție îmi rupe foile, dintr-o biblie veche, ruginită. Alerg printre plopii fără soț, ca să mă odihnesc ca un cosaș, sau ca un țăran, lângă carul cu boi, după răscoala din 1907. Sunt aruncat lângă o tastatură, de unde vă scriu: eu m-am simțit mereu mai puternic, mai îngăduitor, mai bun, mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
napalm;părul îmi crește bruscși alerg cu o creanguță ascuțită,după o pradă nenorocită,un soi de cruciați mă păstoresc,pentru crezul meu liber și creștin,o altfel de inchiziție îmi rupe foile,dintr-o biblie veche, ruginită.Alerg printre plopii fără soț,ca să mă odihnesc ca un cosaș,sau ca un țăran, lângă carul cu boi,după răscoala din 1907.Sunt aruncat lângă o tastatură,de unde vă scriu:eum-am simțit mereu mai puternic,mai îngăduitor,mai bun,mai mândru,sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
a gustat doar, și peste puțin timp a plecat călărind în goană pe malul pârâului Suha Mare. Împrumutase un cal frumos de la un vecin pădurar. În dreptul bisericii din Poiana Mărului, satul nostru natal, a descălecat, a legat calul de un plop de pe marginea drumului și s-a așezat pe iarbă cu capul între mâini. Privea gânditor spre coasta dealului împădurit, învăluit tainic de umbrele înserării. Se pare că era atât de transpus, încât cei care l-au văzut au crezut că
LABIŞ-ZIDIT LA TEMELIA MĂNĂSTIRII POEZIEI ROMÂNEŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376495_a_377824]
-
care l-au văzut au crezut că este bolnav și au anunțat-o repede pe mama. De ce se oprise acolo? Probabil și-a amintit de ziua când, fiind copil, l-a însoțit pe tata, bucuros să planteze și el un plop «fără soț» în fața bisericii, împreună cu flăcăii din sat. Cred însă că s-a oprit acolo mai ales pentru că zărise Poiana Blănarului, unde fusese pentru prima oară la o vânătoare. S-a întors pe înserate, a mâncat repede și n-a
LABIŞ-ZIDIT LA TEMELIA MĂNĂSTIRII POEZIEI ROMÂNEŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376495_a_377824]
-
mai 2017 Toate Articolele Autorului Când lumea deveni-va dreaptă - (Și-asta va fi la Sfântu-Așteaptă!) Toți vor avea un rost mai bun Chiar dacă stau într-un cătun. Când lumea deveni-va bună - (Și-asta-i așa un fel de glumă!) În plopi vor crește doar fripturi, Pentru pârdalnicele guri. Când lumea deveni-va Rai - (Și n-o să fie-n luna Mai!) Toți răii deveni-vor buni Și nu vor mai ”sufla-n cărbuni”. Când lumea nu ne mai încape - (Și-n Lună
CÂND LUMEA... de NELU PREDA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375889_a_377218]
-
cea de vară. m-a mângâiat o mână de femeie și-a dispărut pe înstelatul cer, și umbra ei n-a vrut ca să mai steie, ca toate umbrele se duc și pier. ne calcă-n seară aripa de vis, cu plopii în refexe de lumină și orizontul vraja și-a deschis în dulci culori de-albastră crinolină. luceferi cad cu vârful de cristal, se-aud silabe dincolo de moarte, o lună beată se scufundă-n val, precum povestea-nchisă într-o carte
VISĂRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375890_a_377219]
-
perfect rotund că un ultim dans în zăpadă deschid bordeiul țigăncilor tot la a șaptea ușa nu mă iubi pe note grave tu legi și dezlegi/râzi și plângi după o partitură eronată îmi acordez pantofii cu modestia ta calmă plopii fără soț desenează un cer în semicercuri nu se poate lupta fără două inimi de schimb în piață se iubește se moare se vinde cumpără-mi eroismul inima dilatata încalță niște sandale fără șireturi iubește dar nu mă (mai) privi
GLADIATORUL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376609_a_377938]
-
anume spre a-i fi crudă pedeapsă neînduplecatului său tată. Castanul de la poarta casei, plantat, ca pe o dureroasă metaforă, de părintele cu inimă împietrită, e privit de cei care îi știu povestea ca pe o expresie care consacră, pe lângă plop și tei, un alt simbol al iubirii neîmplinite, ales din regnul vegetal. Referință Bibliografică: CASTANUL DE LA POARTA ÎNVĂȚĂTORULUI / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2150, Anul VI, 19 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Pârlea : Toate
CASTANUL DE LA POARTA ÎNVĂȚĂTORULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376736_a_378065]
-
Acasă > Poeme > Emoție > PE SEMNE ZEII M-AU TRĂDAT... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului Răsun-a plopilor romanțe, când rătăcesc eu printre cruci, în lacrimi fără de speranțe, te las „acasă” să te duci... Să te păstrez că pe o taină, de frica te-am ascuns în piept, purtând umil, o neagră haină, mi-a mai rămas un
PE SEMNE ZEII M-AU TRĂDAT... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375228_a_376557]
-
părul lui toți codrii Moldovei se-adunau. Ochii-i erau luceferi plini de lumini și grații Și-o Dunăre de lacrimi din ochi îi izvorau. Când ne-a zâmbit, din nori ieșise mândrul soare Și florile albastre deodat-au răsărit! Toți plopii fără soț i se plecară-n zare, Din Nistru până-n Tisa blestemele-au pierit! Și-l însoțeau cinci îngeri din cinci părți ale Țării, Alături de cinci zâne din basme românești... Și-atunci s-a stins furtuna din valurile mării, Dar
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
cât Carpații -Și-n părul lui toți codrii Moldovei se-adunau.Ochii-i erau luceferi plini de lumini și grațiiși-o Dunăre de lacrimi din ochi îi izvorau. Când ne-a zâmbit, din nori ieșise mândrul soareși florile albastre deodat-au răsărit! Toți plopii fără soț i se plecară-n zare,Din Nistru până-n Tisa blestemele-au pierit! Și-l însoțeau cinci îngeri din cinci părți ale Țării,Alături de cinci zâne din basme românești...Și-atunci s-a stins furtuna din valurile mării,Dar
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]