2,275 matches
-
în față la șofer, fața de piatră gresii stratificate în unghi 300, pădure de amestec cu pinii plantați, reflex normal pe șofer să deschidă radioul, postul accesibil, reflexul reglat și mai accesibil, INTERVENȚIE ÎN TEXT Ce rămîne gînd tulbure pentru poetica textului. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT cît pămînt, Doamne! Ion al lui Rebreanu în drama contemplativă Moromete, Tîrgu Trotuș locuitul în imobile depășit moral, mai depășite locuințele om, biserica burtă de mamă cu acoperișul deasupra, bătea clopotul de liturghie, șoferul făcîndu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în locul limbii latine. Învățământul gimnazial funcționa pe două cicluri: unul inferior de trei ani, în care materiile predate erau religia, latina, limba germană, aritmetica, științele naturii, geografia, istoria și caligrafia, în ciclul secund, de doi ani, fiind alocate retorica și poetica (Pascu et al., 1983, p. 240). Pentru Transilvania a fost emisă Legea regală pentru școlile din Marele Principat al Transilvaniei în anul 1781, mult mai cunoscută sub numele de Norma regia, care viza doar învățământul gimnazial. Materiile stipulate ca obligatorii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
5-6). În fine, natura miraculoasă a ființei istorice românești și epopeea sa dramatică de-a lungul timpului este evidențiată prin elaborarea unei poetici a națiuni, care pune în lumină excepționalismul românesc. Iată o mostră de pasaj care exprimă în forță poetica istorică a neamului românesc, în care frazele încărcate de lirism tragic degajă teme precum cea a martirajului colectiv urmată de speranțe soteriologice: Biciuit, ca poporul ales din Biblie, de cele mai cumplite suferințe, trimise pentru a-i căli sufletul - neamul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pradă unei retorici sforăitoare și, mai grav, neverosimil de ignorante. Dar este exactă 10. Pentru a o pune just în valoare este necesar să se investigheze raportul realitate-poezie, să se analizeze măsura în care realitatea lumii înconjurătoare (se) transcende în poetica eminesciană. În același timp, trebuie parcurs și drumul invers, urmărindu-se cum a ajuns opera să resemantizeze lumea aceasta, astfel încât să devină ea însăși o nouă realitate, (virtuală, poate, dar tot realitate); o nouă realitate ipoteșteană, care, de la Eminescu încoace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
izvorul. Iubirea ipoteșteană este neîndoios o constantă fascinantă a operei lui Eminescu, așa cum s-a subliniat în Partea I a volumului. Ea are însă un rol și în configurarea artistică a unora dintre topoii universului liric. Constituind o dominantă în poetica eminesciană, cu legături evidente în sfera topoilor esențiali ai Ipoteștilor, aceste teme sunt daturi ale operei; iată de ce, ele merită întreaga atenție și o mai profundă sondare comparativ cu toate încercările de până acum. Dacă această categorie de teme ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Lucian Blaga, Ion Barbu, Bacovia sau Nichita Stănescu. Sevele creativității unice ale poetului urcă și hrănesc o poezie al cărei destin e greu de prevăzut, dar care își găsesc izvorul nu în pure abstracțiuni, ci în inegalabilele trăiri reflectate în poetica eminesciană. Afirmația din Geniu pustiu: Sunt un fantast 54 explicitează condensat un dat natural al poetului. Ce substanță ascunde această afirmație se poate demonstra prin analogie cu versul Eu rămân ce-am fost: romantic 55, știindu-se că romanticul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la diversitate etc într-un continuum firesc al cunoașterii. Referindu-ne acum la a doua lucrare facem o primă observație în aceea că vechea sintagmă a teoriei literare subiacentă vehiculării multor concepte iterate mai sus, amalgamate discret cu elemente de poetica textului a fost sublimată în cele două concepte total noi pentru învățământul liceal românesc - care nu le recunoaște de altfel ca discipline de învățământ în aria curriculară a științelor predate: hermeneutică și naratologie. Deși autoarele clarifică elevilor sensurile termenilor, acest
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
procesului de învățămînt, Simpozionul Național, București, 22-23 dec. 1974., București EDP, 1976, p. 100-101, Comitetul Uniunii Sindicatelor din învățământ, Știință și Cultură, MEÎ. [81] ȘUTEU, FLORA, Dozarea cunoștințelor de gramatică, LL, nr.1, 1976, 157-160. [82] TĂTARU, IERONIM, Stilistica și poetica. Concepte și metode, în Studii, articole și referate metodico-științifice, Ploiești, CCD, Prahova, 1976, p. 137-235. [83] TEODORESCU, VASILE, Compunerile-corespondență și compunerile cu destinație oficială în gimnaziu și în liceu,LL,2, 1976, 328-332. [84] TEODORESCU, VASILE, Orele de compunere in
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Probleme teoretice și practice. Iași, [TUI], 1981. LMȘ = Limbile moderne în școală. Societatea de științe filologice din R.S.R. București. LMTL = Lectura modernă a textului literar narativ. Didactica modernă. Cursuri de vară Piatra-Neamț, 1978, București, [f.e.], 231 p. LPS = Lingvistica. Poetica: Stilistica. Coord.: D. Irimia. Iași, [f.e.], 1986, 312 p. LR = Limba română. Editată de Academia Republicii Populare Romîne. București. LRA = Limba română pentru admiterea în licee și școli profesionale. Supliment al revistei “Limba și literatura română”. București, [f.e
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
inumană, o lipsită de măsură credibilă și, mai ales, deloc feminină cerbicie întru răzbunare? Riscă „ancheta” protagonistei să pară eșafodată de către autor cu gândul, mult prea mult, la „efecte” și astfel să fie percepută la lectură, drept falsă, falsificată de poetica unei asemenea „reliefări” excesive? Astfel de întrebări trimit, în fond, nu atât la prezumate limite ale psihologiei feminine (în raport cu cea masculină), cât, pur și simplu, la felul în care ne apare motivația trecerii de la căutarea „urmelor” lui Nechifor Lipan și
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
Bisericii, celorlalți actori implicați în des fă șurarea pelerinajului-ritual, pelerinajului-eveniment public. Iată de ce, în viitorul apropiat, sper că voi publica un fel de continuare a cărții, dedicată „vocilor pelerinajului”. Cred și în necesitatea unei cărți-album, cu fotografii comentate de la pelerinaje - poetica și antropologia imaginii întregind tot ceea ce nu s-a putut spune în scris. La urma urmei, acest volum nu este decât o sticlă aruncată în marea cunoașterii, în care am încercat să închid o parte din societatea noastră, la orizontul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu uităm că toți marii poeți au demonstrat în timpul lor creator această caracteristică a superiorității perfecțiunii temporale și individuale ca o experiență estetică în construcția praxisului lui homo faber desăvârșind în uman creația Domnului Nichita Stănescu a și teoretizat-o. Poetica bardului de la Mircești depășește deci imitatio naturae integrându-se prin construcția cunoașterii la revelația realității acolo unde limitele teoriei și ale praxisului se îmbină în neantul interior nereflectându-se ci tranzitând într-o acceptare a mesajului în marea sa trecere: În
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Alecsandri decât poate în fondul inițiatic al temei, dar aceasta îmbracă estetic forma de străpungere mnemoclastică încrustată pe laturile umbrite ale cuvintelor, dar cu atât mai strălucitoare prin puterea lor ascunsă. Parcurgând teoriile estetice de la Leonardo da Vinci preluat în poetica lui Val(ry, vedem o dezvoltare a producției creative receptare- construcție pornind de la funcția cognitivă înspre praxisul cărturarului estet ca o metodă de luptă împotriva cunoașterii pur conceptuale a filosofilor orbi la limbaj. Logica imaginativă este o trecere de la mit
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
rotesc o liniște stelară -/ peste cetatea timpului ciudată 692. Este un poem care aduce excelenta apropiere între Spiritul cosmic și omul supus acestuia în stare de veghe sau somn. Au fost scriitori care au recurs la harul creativ și la poetica particulară a somnului. Uneori punerea în scenă a unor peisaje fascinante, de o splendoare fără seamăn, pline de o fecundă imaginație, îmbogățite de o vastă paletă emoțională a fost generată de elementele onirice ale somnului unor mari creatori: Homer, Dante
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aprind luminile-n oraș... Sunt alții, și un alt poet E mult, de când dormim în umbră, În cimitirul vesel...1085. Teoria aristotelică a metaforei nu consideră aceasta ca un simplu ornament al discursului, ci-i atribuie o funcție cognitivă. În Poetica lui Aristotel 1086 se pare că asemănările dintre lucruri sunt parte dintr-o întreagă observație, investigație, comparație și în finală apreciere, deci de un verbum cognoscendi. Alegoria nu este in verbis ci in factis. Cel mai bun drum de a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
celei care ni s-a păstrat, ar putea fi irelevantă înțelegerii valorilor artei din timpurile noastre. Platon scria că poesia relatează imaginarul în dauna adevărului, ăndepărtând cunoașterea și simulând tendințe iraționale. Ca răspuns, Aristotel (idolatru al liricii homerice) demonstrează în Poetica sa1106 că catharsisul poetic rămâne unul dintre cele mai benefice elemente de dezvoltare a culturii și civilizației.1107 După gândirea antică se pare că poesia reprezintă urme ale unei lumi străine, protoistorice, de filosofie universală adaptată particularităților terestre. Metaforele și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o colaborare strânsă cu cealaltă jumătate a creierului. Limbajul arid și sintetic de sintaxă și precizie necesită modularea emoțională, melodică și bogăție metaforică a prosodiei într-un balans din care ia naștere poesia. Ritmul particular, metrica, rima și metafora diferențiază poetica de proză, dar nu există o limită precisă, așa cum diferența între limbajul muzical și cel prin cuvânt nu se poate face, ele îmbinându-se în permanență. De la afazie și până la schizofrenie, maladiile care influențează limbajul sunt diverse. Tulburările bipolare și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
supusă unei virtuale suspendări atunci când raportarea la experiența sufletului universal intervine în creația alesului cu har? Poesia pe care o cunoaștem noi este efectul unui raport profund cu realitatea, cum spune Umberto Eco: identifică misterul lucrurilor cu sufletul atorului 1340. Poetica civilizației noastre relevă faptul că singura care mai exprimă fragmente din chrysopeea este discursul liric, chiar dacă unii autori o consideră inferioară limbii divine, a poesiei sfinte, discordie perenă între filologi și teologi. Contextul prezentării noastre poate fi înțeles în primul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
libertatea gândirii, Editura Junimea, Iași, 2007. 1082 Jacques de Molay 1083 Id. , Al treilea clopot, Timpul, Iași, 2009. 1084 William Blake, The Marriage of Heaven and Hell, Poems, 1993. 1085 George Bacovia, Amurg, Plumb, Litera, 2009. 1086 Aristotel, De Arte Poetica, Bruxelles, Desclee, 1968. 1087 Mahatma Gandhi 1088 George Bacovia, Poema finală, Plumb, Litera, 2009. 1089 Aristotel, Rethorica, cartea a III-a, Leiden, Brill, 1978. 1090 Paul Balahur, Țărm de aur, Anotimpul corăbiilor, Editura Junimea, Iași, 1974. 1091 George Bacovia, După
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de Comandor: 1. doamnei Maria Biesu, artist liric, pentru talentul și dăruirea cu care a slujit cântecul românesc; 2. domnului Ghenadie Ciobanu, compozitor, pentru sprijinul deosebit dat promovării culturii și artei; 3. domnului Nicolae Dabija, poet, pentru remarcabilă să opera poetica și implicarea să activă în redeșteptarea spiritualității românești; 4 domnului Dumitru Matcovschi, poet, pentru remarcabilă să opera poetica și implicarea să activă în redeșteptarea spiritualității românești; 5. domnului Iurie Carasin, artist plastic, pentru talentul său deosebit și implicarea sa în
DECRET nr. 567 din 1 decembrie 2000 privind conferirea ordinelor naţionale Steaua României, Serviciul Credincios şi Pentru Merit. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131723_a_133052]
-
2. domnului Ghenadie Ciobanu, compozitor, pentru sprijinul deosebit dat promovării culturii și artei; 3. domnului Nicolae Dabija, poet, pentru remarcabilă să opera poetica și implicarea să activă în redeșteptarea spiritualității românești; 4 domnului Dumitru Matcovschi, poet, pentru remarcabilă să opera poetica și implicarea să activă în redeșteptarea spiritualității românești; 5. domnului Iurie Carasin, artist plastic, pentru talentul său deosebit și implicarea sa în promovarea civilizației românești; 6. domnului Tudor Catarga, artist plastic, pentru talentul său deosebit și implicarea sa în promovarea
DECRET nr. 567 din 1 decembrie 2000 privind conferirea ordinelor naţionale Steaua României, Serviciul Credincios şi Pentru Merit. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131723_a_133052]
-
1994-2000. Autori: A. Gligor, M. Iancu, A. Ilian, E. Neagoe, M. Nebunu, N.I. Nicolae, A. Gh. Olteanu, L. Pavel, E. Roșca. LITERATURA UNIVERSALĂ 1. Literatura antică greacă. Homer, Iliada; Tragedia antică. Reprezentanți (Eschil, Sofocle, Euripide). 2. Literatura latină. Horatius, Arta poetica; Ovidius, Tristele. 3. Literatura Evului Mediu. Dante Alighieri, Divină comedie 4. Renașterea. Renașterea în spațiul european. Shakespeare, Regele Lear, Sonetele. 5. Clasicismul. Moliere, Avarul 6. Iluminismul. Goethe, Faust 7. Romantismul. Victor Hugo, Mizerabilii; Lamartine, Meditații poetice. 8. Realismul- Honore de
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
rerum natură (Invocație, Bucuria creației); 8. Caius Valerius Catullus, Carmina (Făgăduințe, Prima îndoială, Introspecție lucida, (Îndârjire); 9. Publius Vergilius Maro, Aeneis (Prolog, Grecii în cetate, Pribegie, Vânătoarea. Țară Primitoare, Viteaza); 10. Quintus Horatius Flaccus, Carmina (Epilog), Epistulae ad Pisones (Artă poetica); 11. Publicus Ovidius Nașo, Amores (Laudă poeziei), Metamorphoses (Echo e metamorfozata în ecou), Tristia (Iarnă la Tomis). MANUALE: 1. Limba latină, clasa a IX-a, autori: I. Fischer, Maria Morogan, Margareta. Nasta, ediția revăzuta 1996 și următoarele; 2. Limba latină
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
sentimentelor autentice și al paradoxurilor interioare nu uită că istoria își are propria muză, nu uită că istoria conjugă cel mai des verbul « a fi »la toate timpurile, dar rămâne fidel priorităților sale statornice, care, odată exprimate în acea Ars poetica atât de proprie poetului, vin către noi ajutându- ne să înțelegem mai ușor că pe baricadele timpului suntem falși în singurătate și vinovați de lașitatea însingurării. Citindu-i cărțile te vei surprinde fără să vrei căutând în vremi trecute tâlcul
Un cruciat al metaforelor. Omagiu poetului Daniel Corbu by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83588_a_84913]
-
al termenului-subiect și planul semantic global. În funcție de specificul clasei semantice la care aparține verbul, predicatul referențial se realizează în două variante principale: • predicat narativ • predicat descriptiv, corespunzător opoziției dinamic-static, din interpretarea dată de B. Tomașevski, din perspectiva raportului motiv-predicat-propoziție, în poetica prozei artistice, sau dinamism-statism, în termenii lui Greimas (Sémantique structurale, Paris, 1966), din perspectivă semiotică: „Trebuie introdusă o diviziune în clasa predicatelor, postulând o nouă categorie clasematică, cea care realizează opoziția dinamism-statism; sememele predicative sunt în măsură să informeze, fie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]