2,793 matches
-
cazul familiei regale; anii în care aceasta a fost dată uitării și sistemul politic a impus reguli proprii de adresare au contribuit decisiv la această opacizare a onorificelor. Formarea sintagmelor: de ce cad unele în desuetudine În toate limbile romanice, factorul "politețe" influențează sistemul pronumelor alocutive: forma tu este înlocuită de o alta din paradigma pronominală, fie de pluralul persoanei a II-a, ca în franceză (vous), fie de singularul persoanei a treia, precum în italiană (lei). Studiul cercetătorilor Roger Brown și
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
în mare parte puterii relative și distanței sociale din terminologia lui Brown și Levinson. Întreaga dezbatere a fost sintetizată sub sigla T/V (inițialele pronumelor latinești tu și vos). În limba română, această problemă se reflectă în uzul pronumelor de politețe, și nu al celor personale propriu-zise, ca în celelalte limbi romanice, deși procedeul de exprimare a politeții este același: valorificarea opoziției de număr, numită "modalitatea spectrum" de Al. Niculescu 20. Distincția de număr dintre dumneata și dumneavoastră s-a convertit
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
fost sintetizată sub sigla T/V (inițialele pronumelor latinești tu și vos). În limba română, această problemă se reflectă în uzul pronumelor de politețe, și nu al celor personale propriu-zise, ca în celelalte limbi romanice, deși procedeul de exprimare a politeții este același: valorificarea opoziției de număr, numită "modalitatea spectrum" de Al. Niculescu 20. Distincția de număr dintre dumneata și dumneavoastră s-a convertit într-o dinstincție a gradului de politețe în secolul al XIX-lea21. Dumneavoastră, inițial utilizat numai pentru mai
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
ca în celelalte limbi romanice, deși procedeul de exprimare a politeții este același: valorificarea opoziției de număr, numită "modalitatea spectrum" de Al. Niculescu 20. Distincția de număr dintre dumneata și dumneavoastră s-a convertit într-o dinstincție a gradului de politețe în secolul al XIX-lea21. Dumneavoastră, inițial utilizat numai pentru mai mulți referenți, l-a eliminat din vorbirea urbană pe dumneata. Acesta din urmă rămâne singurul pronume de politețe utilizat în comunitățile conservatoare din mediul rural pentru desemnarea unui destinatar unic22
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
dumneata și dumneavoastră s-a convertit într-o dinstincție a gradului de politețe în secolul al XIX-lea21. Dumneavoastră, inițial utilizat numai pentru mai mulți referenți, l-a eliminat din vorbirea urbană pe dumneata. Acesta din urmă rămâne singurul pronume de politețe utilizat în comunitățile conservatoare din mediul rural pentru desemnarea unui destinatar unic22. În marile orașe însă, nu respectul este atitudinea asociată lui dumneata, care sugerează "politețea șefului pentru subaltern, a domnului pentru plebeu, pentru necunoscut, nechemat, nedorit, a vârstnicului pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
a eliminat din vorbirea urbană pe dumneata. Acesta din urmă rămâne singurul pronume de politețe utilizat în comunitățile conservatoare din mediul rural pentru desemnarea unui destinatar unic22. În marile orașe însă, nu respectul este atitudinea asociată lui dumneata, care sugerează "politețea șefului pentru subaltern, a domnului pentru plebeu, pentru necunoscut, nechemat, nedorit, a vârstnicului pentru tânăr"23. Refacerea etimoanelor celor două pronume de politețe, Domnia Ta și Domnia Voastră, duce problema T/V mai departe. În limba actuală, Domnia Ta apare mai degrabă ironic
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
desemnarea unui destinatar unic22. În marile orașe însă, nu respectul este atitudinea asociată lui dumneata, care sugerează "politețea șefului pentru subaltern, a domnului pentru plebeu, pentru necunoscut, nechemat, nedorit, a vârstnicului pentru tânăr"23. Refacerea etimoanelor celor două pronume de politețe, Domnia Ta și Domnia Voastră, duce problema T/V mai departe. În limba actuală, Domnia Ta apare mai degrabă ironic și glumeț, în niciun caz însă politicos sau în context protocolar. În schimb, Domnia Voastră sau Domniile Voastre reprezintă astăzi polul politeții negative în limba
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
două pronume de politețe, Domnia Ta și Domnia Voastră, duce problema T/V mai departe. În limba actuală, Domnia Ta apare mai degrabă ironic și glumeț, în niciun caz însă politicos sau în context protocolar. În schimb, Domnia Voastră sau Domniile Voastre reprezintă astăzi polul politeții negative în limba comună, deschizând ierarhia pronominală către al patrulea grad de politețe 24. Exemple precum Ceea ce ați uitat domnia voastră să menționați, că au răspuns la 13 întrebări și interpelări din totalul de 57 câte le-au fost adresate până în
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
În limba actuală, Domnia Ta apare mai degrabă ironic și glumeț, în niciun caz însă politicos sau în context protocolar. În schimb, Domnia Voastră sau Domniile Voastre reprezintă astăzi polul politeții negative în limba comună, deschizând ierarhia pronominală către al patrulea grad de politețe 24. Exemple precum Ceea ce ați uitat domnia voastră să menționați, că au răspuns la 13 întrebări și interpelări din totalul de 57 câte le-au fost adresate până în prezent. (CDep., 2005) sau Când erați Domniile Voastre la putere... (CDep., 1998) au fost
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
folosea altă formă: Dee-mi voie Maiestatea Voastră... (Alecsandri, 271). Influența limbilor romanice a fost decisivă nu numai în schimbarea componenței sintagmei, ci și în privința acordului, după cum se va vedea mai jos. Din cauza excluderii singularului persoanei a II-a din zona politeții, toate sintagmele folosite în spațiul public preferă posesivul vostru/voastră. Chiar și formulele care cândva se fixaseră în forma cu tău/ta au suferit schimbarea: a se compara Nu mai umbla și sfinția-ta cu scornituri de-aceste chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
onorificele nu erau scrise în mod curent cu majusculă sau din texte electronice actuale, în care se reflectă opțiunea editorului respectiv. 3. DOUĂ VARIANTE DE ACORD CU VERBUL Locuțiunile pronominale alocutive sunt tratate de gramatici laolaltă cu celelalte pronume de politețe de persoana a II-a. Din acest motiv, în primul volum al GALR nu se fac precizări referitoare la acord. Al doilea volum remarcă existența a două variante în cazul construcțiilor cu Măria Ta, fără a recomanda vreuna și fără
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
statului român nu se bucură de încrederea românilor? (Ziua), rezidă nu numai în tendința de analiză a unor compuse, ci și în presiunea funcției pragmatice. Tocirea pronumelor prin uz cere găsirea unor formule cu un grad tot mai ridicat de politețe; o soluție o constituie adresarea la persoana a III-a. Locutorul își formulează intervenția ca și când destinatarul enunțului ar fi altcineva, iar destinatarul real ar fi persoana despre care se vorbește. Delphine Perret 31 asociază această situație cu trecerea uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
la sine, vorbitorul suprimă existența vreunei relații personale (întrucât el nu există ca persoană socială) și mărește distanța discursivă. Persoana destinatarului este valorizată prin diminuarea importanței locutorului, prin contrast. Adresarea la persoana a treia apare așadar în cazuri de maximă politețe, când distanța socială și puterea relativă au valori ridicate, dar și în cazuri de maximă familiaritate, când cele două variabile se apropie de zero. Primul caz, de trecere a locutorului în nonpersoană, poate fi considerat un model pentru acordul locuțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
locuțiunilor alocutive cu persoana a III-a și un motiv suplimentar, alături de analiza sintagmei, din care se detașează componenta substantivală. Există limbi care au gramaticalizat adresarea la persoana a III-a ca formă de exprimare a deferenței 33. Pronumele de politețe din italiană și spaniolă, lei și usted, se acordă tot cu persoana a III-a (pentru lei este un fenomen previzibil dată fiind originea lui de pronume de persoana a III-a, dar usted conține rădăcina lui vos), creând premisele
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
comportamentul sintactic, creând posibilitatea unor interpretări diferite ale statutului. Construcțiile mai vechi, care conțin posesivul la persoana a II-a singular, sunt restrânse astăzi la texte cu iz arhaic sau la glume și ironii. De când pluralul și-a adjudecat teritoriul politeții, sub model străin, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, singularul a devenit neproductiv. Restrângerea uzului la contexte protocolare face ca sistemul acestor locuțiuni să fie opac majorității vorbitorilor, de aceea este necesară o clarificare a alocutorilor
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
12 Dussault (1996: 29). 13 Dussault (1996: 29). 14 GALR: I, 216. 15 GALR: I, 216. 16 Răducă (1998: 45). 17 Răducă (1998: 45). 18 Ibidem. 19 Brown, Gilman (1972: 254). 20 Niculescu (1965: 46). Celelalte modalități de exprimare a politeții sunt focus (pronumele de politețe are forme specifice, diferite de cel personal) și modalitate metaforică (persoana a III-a este o formă politicoasă a persoanei a II-a). 21 Niculescu (1965: 43). 22 Tiugan (1975: 158-159). 23 Gruiță (2006: 68
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Dussault (1996: 29). 14 GALR: I, 216. 15 GALR: I, 216. 16 Răducă (1998: 45). 17 Răducă (1998: 45). 18 Ibidem. 19 Brown, Gilman (1972: 254). 20 Niculescu (1965: 46). Celelalte modalități de exprimare a politeții sunt focus (pronumele de politețe are forme specifice, diferite de cel personal) și modalitate metaforică (persoana a III-a este o formă politicoasă a persoanei a II-a). 21 Niculescu (1965: 43). 22 Tiugan (1975: 158-159). 23 Gruiță (2006: 68). 24 GALR I: 216. 25
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
măsură, acea dispoziție a marelui stat-major, emisă în preajma intrării în Transilvania, care interzicea îndepărtarea abuzivă a semnelor de demarcație de la frontieră. Despre comportamentul față de naționalități, textul consemnează că doar față de germani și maghiari "trebuie arătată cea mai mare dragoste și politețe", iar comportamentul ostașilor armatei ungare față de români și față de alții trebuia "să fie echilibrat și corect, caracterizat printr-un umanism demn de un militar ungur". Pentru români era interzisă folosirea termenului de "oláh" (valah). În interesul evitării conflictelor, contactul cu
Prefață. In: Transilvania reintoarsă [Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
modalități specializate (relevante în problema în discuție) de realizare a coordonării disjunctive a unui lanț exhaustiv de condiționale sunt: − prin juxtapunere, operatorul condițional devenind că: (9) Că-i vorbesc, că-i zâmbesc, că-i întorc spatele, mă tratează cu aceeași politețe glacială, de-a dreptul ostilă. − prin jonctivul fie (utilizat corelativ), cu același operator condițional că: (10) Fie că-l rogi, fie că încerci să-l intimidezi, fie că-i argumentezi rațional, el face ce și-a pus în cap și
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
bucuriile ori necazurile. Asemenea vizite sunt utile mai ales persoanelor singure care sunt nevoite să dialogheze cu ele însele în lipsa unor interlocutori, fapt ce le poate zdruncina echilibrul psihic dacă asemenea convorbiri sunt folosite în exces. O regulă elementară de politețe obligă musafirul să laude delicatesele cu care este servit, mobila nouă achiziționată, ordinea și curățenia din locuință, inclusiv drăgălășenia și buna educație a băiatului care, între timp, a inspectat buzunarele hainelor sau poșeta lăsate de musafir în cuierul din hol
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
și regionale (2.4.1), ca marcă de calificare (adesea) depreciativă (2.4.2) și ca marcă globală a distanțării ironice, la nivel enunțiativ (2.4.3). Evoluția valorilor nu e foarte clară; dacă distanțarea poate fi convertită deopotrivă în politețe și ironie, e cert că și valoarea calificativă a structurilor de tip de-alde (2.3) a intervenit în diferențierea semantico-pragmatică a uzurilor, influențându-le. 2.4.1. Utilizarea populară și regională Valoarea individuală a lui alde, foarte vie și
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
chiar pe judele, ci pe cei ce locuiesc cu el" (DA, I, 104). Astfel, alde este pus în aceeași categorie cu formele de atenuare specifice oralității familiare (cam, mai, pe la etc.), care pot căpăta și funcția de mărci suplimentare ale politeții; în mod special, alde e comparabil cu "pluralul politeții". Construcția lui alde urmat de un nume propriu sau de un nume de rudenie este considerată (DA, GA I, 178, Mărgărit 2007) ca având utilizarea de formulă de politețe (în care
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
el" (DA, I, 104). Astfel, alde este pus în aceeași categorie cu formele de atenuare specifice oralității familiare (cam, mai, pe la etc.), care pot căpăta și funcția de mărci suplimentare ale politeții; în mod special, alde e comparabil cu "pluralul politeții". Construcția lui alde urmat de un nume propriu sau de un nume de rudenie este considerată (DA, GA I, 178, Mărgărit 2007) ca având utilizarea de formulă de politețe (în care alde substituie un termen de reverență) mai ales în
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
suplimentare ale politeții; în mod special, alde e comparabil cu "pluralul politeții". Construcția lui alde urmat de un nume propriu sau de un nume de rudenie este considerată (DA, GA I, 178, Mărgărit 2007) ca având utilizarea de formulă de politețe (în care alde substituie un termen de reverență) mai ales în graiurile din sud. Romanul Moromeții, vol. I, al lui Marin Preda (apărut în 1955), care reflectă în mod credibil limbajul popular muntenesc, conține numeroase exemple de utilizare a lui
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
clasa crește însă considerabil. Valoarea ironic-depreciativă a acestei utilizări poate avea mai multe surse convergente: poate proveni din preferința clasificatorilor pentru calificarea negativă, din convertirea mărcilor aproximării în mărci ale deprecierii (aproximarea implicând dezinteres), dar și din degradarea mărcii de politețe populară. De altfel, valoarea reverențioasă populară a fost asociată și cu familiaritatea. O reacție a unei persoane vizate de folosirea lui alde emfatizează (ironic) valoarea familiar-afectivă: Am văzut în ziar, cu titlu mare, că "alde Păunescu și alții" ("alde" ăsta
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]