3,008 matches
-
altele care se apropiau și ele. În cortul lui vodă, fiecare își vedea de treburile sale. Marele spătar Mihai și prințul Ștefan dictau secretarilor scrisori spre București și Adrianopol, doctorul Pylarino îl examina pe voievod, două slugi potriveau obiectele necesare popasului și urmăreau vorbele ce se întretăiau din mai multe părți, când vodă ridicând un deget în sus întrebă: — Ia..., ce se aude? Ștefan ridică ochii și zări pe cerul albastru cornul subțire al lunii. Se trase spre ușa cortului inundată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cunoscut. — Cam așa, este cunoscut doar cuțitul, nu și mâna care l-a împins. Noi o știm, dar așteptăm să se dea în vileag pentru toți. Așteptăm, așteptăm, spuse Ștefan îngândurat. La Inumbari au ajuns târziu, flămânzi și obosiți. Făcând popas, se îngrijeau de pregătirea cinei și a locului de odihnă, doar vodă își vedea de ale lui. A primit vești de la București și a dictat răspunsurile ca toate să plece în aceeași seară. A trimis la Odrii zece călărași în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când Brâncoveanu întârzia pe drum, se roagă de marele vizir să stabilească ziua plecării alaiului spre București... Plecarea Plecarea a fost fixată pentru 28 iunie. Mai întâi se strânseră corturile de la Arnăutchioi. Carele și căruțele o porniră înainte să pregătească popasurile voievodului care acum se grăbea. Avea să-l însoțească același imbrohor, Kuciuk Selin pașa, care după ce-și îndeplinea această misiune lua în primire postul de la Istanbul. Vor apuca pe calea cea mai scurtă, prin dealurile joase din răsăritul Bulgariei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din urmă carele și căruțele de cantonament, alaiul și-a recâștigat toată măreția lui și, deși în întâmpinarea lor ieșeau la drum creștinii de prin sate, parcurgeau distanțele în mare viteză. Doctorii măriei sale nu-i mai cereau imbrohorului zile de popas pentru îngrijirea sănătății suveranului lor, așa cum făcuseră la venire; acum pe toți îi grăbea dorul de casă. Brâncoveanu trecea și acum ca un împărat printre supușii săi și nu se mira deloc când aci, în sudul Dunării, localnicii i se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
turci, ură odihnă bună lui Kuciuk Selin, privindu-l lung ca și cum ar fi vrut să se asigure că acesta a înțeles ce vrea să-i spună. Conacul de la Obilești nu era prea bine mobilat, era mai degrabă un loc de popas decât o gospodărie închegată, era pe o moșie cu iaz mare și limpede, primenit mereu de apele râului Mostiștea. Acum când cu ochi de tată și gospodar privea moșia și conacul, Constantin Vodă hotărî în sinea lui să trimită în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar carele prea erau încărcate. Din urmă i-a prins zvon de clopot bătut într-o dungă: scoteau la Cărămidari la biserică, Sfântul Epitaf să-l pună pe masă, să treacă pe sub el femeile cu copii ologiți. Ajungând să facă popas la Călugăreni ca să odihnească și să adape caii, au văzut cum la crucea cea mare ridicată de Șerban Vodă la Țânțăroasa un monah stingher sta și se ruga în timp ce măgaru-i păștea liniștit colțul ierbii. Neajlovul încă nu venise mare, doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
martie, a emis 22 (douăzeci și două) acte de cancelarie domnească. La Vaslui, Ștefan cel Mare a mai venit și în anul 1502, după cum o dovedesc actele emise din acest târg între 1 și 17 martie. A fost un scurt popas, evident edificator în ceea ce privește preferințele voievodului pentru a ședea în această parte a țării în lunile de iarnă. În concordanță cu exigențele epocii, a fost perfect normal ca domnia itinerantă să beneficieze din plin de curțile domnești, edificate și organizate aproape
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
și nici eu nu l-am întrebat, ce urma să facem la acel Tipar. Alături pe un pupitru mare, se afla colecția ziarului, am început s-o răsfoiesc și curând am descoperit că Timpul avea o pagină (a doua) intitulată Popasuri, cu versuri, proză și articole despre literatură. Frumoasă pagină, își merita într-adevăr numele, în restul ziarului nu găseai nimic, aici însă erai îndemnat să poposești, erau discutate cărți, polemici cu un ziar Porunca vremii (despre care aveam să aflu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mai vroiam și noi! Apoi mi se adresă, ce fac, de ce n-aduc nuvela aceea să debutez? Dacă n-ar fi pierdut-o (adică pe cea care i-o trimisesem anul trecut pentru Albatros) ar fi dat-o acum la Popasuri... s-o aduc eu neapărat chiar zilele astea dacă am păstrat o copie. Sau dacă nu-mi mai plăcea, să aduc altceva... Discuția reveni apoi asupra poetului comunist de la statistică și fui invitat să povestesc cum mă primise. Eu însă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
trăia cu un pește, un ins care venea la ea doar seara, de altfel ca și ceilalți chiriași, îi găseam în pat (fiindcă și ea ocupa prima cameră, de la intrare, ca și ciurelarul de la care plecasem). Așadar puteam debuta la Popasuri. Câteva zile am stat în casă și am scris. Am reluat ceva deja scris de pe vremea când eram la Cristur-Odorhei. Erau primele mele încercări, le citisem în cenaclul școlii, mici schițe care povesteau despre nedumerirea unui țăran care nu înțelegea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cine găsesc însă? Tot grupul! (Din seara aceea nu mai fusesem cu ei nicăieri, fiindcă la ora când ei plecau, eu trebuia să fiu jos la corectură.) În mijlocul lor poetul statistician, extrem de iritat, cu ziarul Timpul în mână la pagina Popasuri. Am rămas tăcut deoparte. Ce se întîmplase? Nota n-o scrisese totuși Sîrbulescu, ci Untaru, și acum dăduse peste ei poetul comunist. Cum, aproape că striga el, așa se scrie despre o astfel de carte? - Ce conștiințe aveți voi, care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
despre broșura dumneavoastră? Era, firește, o remarcă intolerabilă. Cine eram eu?! S-a întors spre mine și drept răspuns m-a amenințat cu bătaia, literalmente, avea acest chef, și nu numai pe mine, ci pe toți cei grupați la pagina Popasuri din Timpul și la Tiparul universitar, care totuși îl tipărise, dar care refuzam să vedem conținutul exploziv al broșurii lui apărute cu viza cenzurii. Nici măcar nu și-a dat seama că depășise măsura și să plece, a stat un timp
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ca altădată ulițele, gardurile, salcâmii care acopereau satul... Da, într-o seară fui oprit în trecere prin redacție (treceam pe-acolo, și nu pe jos prin gang) și îmi făcui un nou prieten, un poet, însuși șeful "paginei a doua" Popasuri a ziarului, Miron Radu Paraschivescu. Geo Dumitrescu se afla și el acolo, dar de când începusem să lucrez nu mai schimbam în redacție decât saluturi; în afara de cazurile când mă invita să mergem la Gambrinus la o bere. Venea Untaru, care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
așezai pe scaun el începu, supărat dar prevenitor: - Am vrut să te vedem, Tib, ca să-ți spunem că ai făcut o faptă execrabilă. Cum e posibil ca tu să nu știi cine suntem și ce reprezentăm noi toți cei de la Popasuri, pe care tu ne cunoști și ne urmărești? Ai văzut tu vreodată pe vreunul dintre noi că scrie articole antibolșevice, aluzii de vreun fel, reportaj, cum ai scris tu fără să te fi dus pe front, din burtă și în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cam multe după mine și mă corecta să zică eroii mei dă, în loc de de, pă, în loc de pe, n-avea nici o importanță, gândeam, lasă-l să le pună). Termină lectura într-un triumf al lui personal, scrise pe manuscrisul meu cuvântul Popasuri, puse corpul de literă de cules și numărul de coloane și îi dădu manuscrisul lui Geo Dumitrescu. - Pentru numărul de duininică, îi spuse. Și se ridică și își îmbrăcă paltonul, care în mod curios îl făcea parcă și mai mic
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Și de aceea nu e lipsită de dramatism lupta pe care o dă, cel puțin la început, un artist să-i cucerească pe cei din jur. Și într-adevar, în sâmbăta următoare Orleanu, căruia șeful nostru, Grigorescu, îi încredințase pagina Popasuri, primi printre șpalturile sale nuvela mea Pîrlitu. Avea un surâs mai accentuat ca de obicei, nu era un invidios, și citind-o, la un moment dat izbucni în râs, semn neobișnuit la el. Aceste mici semne ale primilor noștri cititori
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
marinarul când iese prima oară în larg și vede marea. Aici ea era cuprinsul țării, zecile de mii de cititori care vor deschide mâine la prânz ca și mine Timpul cu frumosul lui titlu roșu, cei cărora le plăcea pagina Popasuri și se vor opri și vor fi curioși să afle ce noutăți mai erau în literatură. Acum marea era pentru mine senină, aveam noroc, dar știam, din biografii, că furtunile și valurile amenințătoare nu mă vor feri. Da, dar asta
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Sachelarie, prăpădindu-ne de râs, și ce inițiative în comun să luăm și să presăm administrația să ne mărească salariile, care erau mai mici decât la alte ziare. Ne-am despărțit vorbind clar și călcând drept... Am publicat apoi la Popasuri, aproape la rând, încă patru sau cinci nuvele, scrise sub impulsul debutului, apoi m-am oprit. Venise primăvara, lepădasem de mult urâtul meu palton de aba, îmi cumpărasem două costume de la Galeriile Lafayette și spre surpriza mea, deși aveam două
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Vrei să intru în pușcărie? - Nu spun la nimeni! Îl iau acasă și mâine seară ți-l aduc înapoi. Nu mi-a răspuns. Am plecat și am uitat de întîmplare. Ca să ne pomenim, câteva săptămâni mai târziu, tot grupul de la Popasuri cu știrea uluitoare că, împotriva cenzurii, Sergiu Filerot tipărise un volum de versuri pe care până atunci îl ținuse ascuns. Ne-am dus la el, și de astă dată, vesel și jovial ca și înainte, ni l-a dat fiecăruia
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
jos de la corectură sus în redacție. Și plecările noastre împreună în noapte au încetat. Cum și producția mea literară se oprise, și cum prietenia mea cu Miron Paraschivescu îmi ajungea, am început să fiu, dacă nu evitat de cei de la Popasuri, cel puțin ignorat. Numai Orleanu, citind Pagina a doua, mă intriga prin clătinările lui din cap: ăștia, spunea el, or s-o pățească. Luau în derâdere producția literară a unor reviste ca Gândirea, Meșterul Manole, Dacia rediviva, Dacia și altele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cîte-o mică erată, astfel: "articolul cu titlul... din numărul de ieri care a apărut din greșeală fără semnătură este al colaboratorului nostru cutare". Nu vedeam ce era de râs aici și ne explica, în hărțuiala lor cu cenzura, cei de la Popasuri, iar apoi din a doua pagină a ziarului Ecoul, recurgeau la tot felul de stratageme ca să-i înșele vigilența. Observaseră de pildă că de la o vreme orice ar fi semnat unii din ei, să zicem Caraion, se cenzura automat. Trimiteau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
părea suspectă. Acum îl înțelegeam mai bine pe Caraion: ar fi trebuit să iau și eu parte la această activitate plină de riscuri, când Porunca Vremii și Neamul românesc, și chiar Viața lui Liviu Rebreanu îi amenințau pe cei de la Popasuri și de la Ecoul aproape zilnic... Da, dar nu știam pur și simplu să scriu articole și multă vreme n-am știut, am considerat totdeauna acest dar ceva aparte, pe care îl ai sau nu. Tot Orleanu mi-a povestit și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aproape zilnic... Da, dar nu știam pur și simplu să scriu articole și multă vreme n-am știut, am considerat totdeauna acest dar ceva aparte, pe care îl ai sau nu. Tot Orleanu mi-a povestit și aventurile celor de la Popasuri cu un anume Constantin Virgil Gheorghiu, care după amplul său reportaj antisovietic Ard malurile Nistrului, monopolizase cu ajutorul lui Eugen Cristescu, șeful serviciului secret, faptul divers a cel puțin șapte ziare. Scria pe plombagină, în șapte exemplare, știrile despre crime, procese
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ziarul în cap, înainte de a coborî să-l paginezi. Aici, la Curentul, tipografia era nu jos la subsol, ci sus la etajul opt. Am fost atât de entuziasmat de noul meu post încît am uitat cu totul de cei de la Popasuri. Am aflat știri despre ei târziu, prin iulie, când după ce fusesem încorporat în primăvară, mi s-a dat o permisie de o lună și m-am întors în luna aceea la ziar. Am paginat singur, într-o noapte, căderea lui
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spus el, tu nu mai știi nimic (și poate e mai bine pentru tine) de ceea ce ni se întîmplă nouă la Ecoul. (Mircea Grigorescu a înființat acest nou ziar de care tu, desigur, nici nu știi și noi cei de la Popasuri, unii, l-am urmat.) Tu ai plecat și parcă ai plecat de tot, n-ai mai dat nici un semn... Nesfârșitele amenințări, hărțuielile cenzurii și ale presei oficiale, răbdarea lor ca să zic așa, n-aveau să dureze la infinit fără ca într-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]