KorAP: Find »[drukola/base=portocală & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...73 74 75 ...153 >

3,816 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

soare, și cînd le șterse, se mînjiră. Uite ce mi-ai făcut! Se Întoarseră la mașină pentru picnic, lăsînd ușile deschise. Reggie scoase un pled scoțian din portbagaj și Îl Întinseră pe iarbă. Apoi luă o sticlă de gin cu portocale și două pahare din plastic, unul roz, altul verde. Erau ale copiilor, Viv știa asta - pe limbă le simțea rugoase, În locul În care fuseseră mușcate și apoi aruncate. Dar se obișnuise cu asemenea lucruri, nu avea rost să le dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
din plastic, unul roz, altul verde. Erau ale copiilor, Viv știa asta - pe limbă le simțea rugoase, În locul În care fuseseră mușcate și apoi aruncate. Dar se obișnuise cu asemenea lucruri, nu avea rost să le dea atenție. Ginul cu portocale se Încălzise În mașină: luă o Înghițitură și-i simți imediat fierbințeala, ceea ce o făcu să se destindă. Despachetă senvișurile. Reggie mînca bucăți mari, Înghițind pîinea Înainte de a o mesteca, apoi mușca din nou, vorbind cu mîncarea În gură. — Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se dusese după altul. Albastrul cerului părea subțiat. Era luna septembrie - sfîrșit de septembrie - și nu mai era vară: ea tremura - i se făcuse frig. El Îi frecă brațele, dar se ridicară curînd, băură ce mai rămăsese din ginul cu portocale, apoi Își aranjară hainele. El Își Întoarse pe dos buzunarele pantalonilor pentru a-i scutura de iarbă. Îi luă apoi batista să-și șteargă rujul și pudra de pe gură. Se depărtă puțin, se Întoarse și făcu pipi. CÎnd veni Înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de porțelan. — Gem, zise ea, și cafea! Așa mai mergea. O, Kay! — E cafea adevărată, spuse Kay. Și uită-te aici. Îi făcu un semn spre castronul Întors, iar Helen Îl ridică. Sub el, pe un șervețel dantelat, era o portocală. Kay muncise la ea o jumătate de oră cu vîrful unui cuțit pentru legume: pe coajă gravase LA MULȚI ANI. Helen zîmbea ca lumea, iar buzele ei uscate se deschideau ușor deasupra micilor dinți albi. — E minunat. — „L-ul“ e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o jumătate de oră cu vîrful unui cuțit pentru legume: pe coajă gravase LA MULȚI ANI. Helen zîmbea ca lumea, iar buzele ei uscate se deschideau ușor deasupra micilor dinți albi. — E minunat. — „L-ul“ e cam bulit. — Deloc. Ridică portocala și și-o aduse la nas. De unde-ai făcut rost de ea? — O, zise Kay nedeslușit. I-am dat o măciucă În cap unui copilaș În timpul camuflajului. Turnă cafea. Deschide-ți cadoul. — Imediat, zise Helen. Trebuie să fac pipi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și alergă la baie. Kay trase cuverturile la loc astfel Încît salteaua să rămînă caldă. Patul degaja căldură - o degaja palpabil și-i atingea fața ca un abur sau un fum. Rămase cu tava În poală și rearanjă florile, admiră portocala, Încă enervîndu-se din cauza „L“-ului strîmb. — În ce hal eram! zise Helen rîzÎnd, cînd se Întoarse. Ca Struwwelpeter. Se spălase pe față și pe dinți, și Încercase să-și aranjeze norul de păr. — Nu fi prostuță, spuse Kay. Vino Încoace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Vino Încoace. Întinse mîna, iar Helen i-o luă și se lăsă sărutată. Avea gura Înghețată, de la apa rece. Se urcă la loc În pat, iar Kay se așeză lîngă ea. Băură cafeaua și mîncară pîinea prăjită cu gem — Mănîncă-ți portocala, zise Kay. Helen o răsuci În mînă. Oare s-o mănînc? Mi-e rușine. Ar trebui s-o păstrez. — Pentru ce? Haide, mănînc-o. Așa că Helen desfăcu coaja și decoji portocala, Împărțind-o În bucățele. Kay luă una, dar zise că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ea. Băură cafeaua și mîncară pîinea prăjită cu gem — Mănîncă-ți portocala, zise Kay. Helen o răsuci În mînă. Oare s-o mănînc? Mi-e rușine. Ar trebui s-o păstrez. — Pentru ce? Haide, mănînc-o. Așa că Helen desfăcu coaja și decoji portocala, Împărțind-o În bucățele. Kay luă una, dar zise că ea trebuie să mănînce restul. Fructul era acrișor și uscat - bucățile se rupeau ușor. Dar senzația sucului strivit pe limbă era minunată. — Acum deschide-ți cadoul, spuse Kay nerăbdătoare, după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În bucățele. Kay luă una, dar zise că ea trebuie să mănînce restul. Fructul era acrișor și uscat - bucățile se rupeau ușor. Dar senzația sucului strivit pe limbă era minunată. — Acum deschide-ți cadoul, spuse Kay nerăbdătoare, după ce Helen termină portocala. Helen Își mușcă buza. — De-abia Îndrăznesc. Ce cutie frumoasă! O luă cu timiditate. O aduse lîngă ureche și o scutură jucăuș. CÎnd Începu să scoată capacul, cu multă delicatețe, Kay rîse de ea. — Desfă-l odată! Nu vreau s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Îmblînzi. — Helen! De ce nu mi-ai spus? Dac-aș fi știut... N-are importanță, zise Helen. Pe bune. E-o prostie, dar toată chestia asta te face să te simți ca un copil. Toată lumea conspiră. Kay mi-a dat o portocală, adăugă ea mîhnită. A scrijelit La mulți ani! În coajă. Julia Îi Întinse un pahar de vin roșu. — Mă bucur c-a făcut-o, spuse ea. Mă bucur că te simți ca un copil. Aș fi preferat să n-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
n-am cum să-ți descriu cît de ciudat apare un singur sîn În beznă, cînd pui lumina pe el. Își Înceti pașii și balansă lanterna. — Uite, aici e St Clement’s, biserica din poezia de grădiniță. Probabil că aduceau portocale și lămîi spre malul Tamisei, pe-aici. Helen se gîndi la portocala pe care i-o dăduse Kay În dimineața aceea. Dar, și Kay, și portocala păreau departe de acest loc. Erau de cealaltă parte a acestui peisaj nebunesc, imposibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
sîn În beznă, cînd pui lumina pe el. Își Înceti pașii și balansă lanterna. — Uite, aici e St Clement’s, biserica din poezia de grădiniță. Probabil că aduceau portocale și lămîi spre malul Tamisei, pe-aici. Helen se gîndi la portocala pe care i-o dăduse Kay În dimineața aceea. Dar, și Kay, și portocala păreau departe de acest loc. Erau de cealaltă parte a acestui peisaj nebunesc, imposibil. Traversară drumul. — Unde ne aflăm? — Asta trebuie să fie Eastcheap. SÎntem pe-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Uite, aici e St Clement’s, biserica din poezia de grădiniță. Probabil că aduceau portocale și lămîi spre malul Tamisei, pe-aici. Helen se gîndi la portocala pe care i-o dăduse Kay În dimineața aceea. Dar, și Kay, și portocala păreau departe de acest loc. Erau de cealaltă parte a acestui peisaj nebunesc, imposibil. Traversară drumul. — Unde ne aflăm? — Asta trebuie să fie Eastcheap. SÎntem pe-aproape. Aproape de ce? — De o altă biserică, cred. N-o să fi dezamăgită? — Mă gîndesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ar trebui să mă amețesc și eu. Nu-i plăcut să fii amețit de unul singur. Mai băură, apoi stătură așa, fără să vorbească. În cele din urmă, Helen Începu să cînte Încet. Clopotul de la SÎn Clement bate lămîi și portocale strident SÎn Petru-l Îngînă, pandișpan și smîntînă. — Ce cuvinte absurde, nu-i așa, zise ea oprindu-se. PÎnă acum, nici nu știam că mi le voi aminti. La SÎnta Margareta el bate cleștele și spineta. SÎn Ion Îl Îngînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

continuare spre vest, parcurgem șoseaua suspendată și trecem pe lângă casele roz-cărămizii care defilează ca o dantură știrbă kilometru după kilometru. Pe când trăiam Într-o astfel de casă, Crăciunul era Încă o treabă destul de simplă. Însemna un brad, un curcan dolofan, portocale Într-o plasă portocalie, poate niște curmale lipite Între ele Într-o canoe În miniatură și o cutie de metal plină cu bomboane de ciocolată Qualitz Street din care mânca toată familia În timp ce se uita la comicii Morecambe și Wise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
oripilăm pe socrii mei cu nesăbuința și extravaganța noastră de la oraș („Aruncați banii pe fereastră.“) și cu modul scandalos În care e răsfățată tânăra generație. („Pe vremea mea, erai norocos dacă primeai o păpușă cu cap de porțelan și o portocală.“) Unele lucruri sunt mai greu de ascuns. E greu să pretinzi În fața bunicilor că, de exemplu, copilul tău se uită doar ocazional la video când, la micul dejun, copilul reproduce perfect toate cântecele din Mica sirenă, adăugând la sfârșit că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
luat pe toți În casă În timp ce omul cu dubița Mr Whippy Încerca să curețe dezastrul. Îmi scăpasem Înghețata Cornish Mivvy de căpșuni din mână, pe asfalt. Mama a liniștit-o pe Annette, ne-a făcut la toți suc gros de portocale și i-a dat un plasture lui Colin (nu se julise sau tăiase, dar avea nevoie de un plasture). Și-apoi le-a dat să mănânce de cină copiilor Johnson cât am așteptat-o cu toții pe mama lor să ajungă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204

-mprejur de unde ne lăsau și să luăm primul tren înapoi spre New York, mai precis spre Complexul familiei Bergdorf din Nantucket. Odată întoarse în New York, nebunaticele de noi ne cazam la The Pierre și comandam la room-service specialitatea hotelului: prăjituri de portocale flambate, cu glazură de ciocolată și sirop de arțar. În mod clar, era mult mai distractiv să fii o fetiță americană în New York decât o fetiță americană în Anglia. Fetițele newyorkeze, ca Julie, erau foarte răsfățate. Aveau role și patine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
admirând priveliștea. Dintr-odată, fostul logodnic cu noua lui logodnică păreau să nu mai conteze așa mult. S-a auzit o bătaie în ușă și a intrat un picolo. Aducea o tavă de argint plină cu franzeluțe și suc de portocale. În vârful ei era rezemată o carte de vizită: Am întâlniri toată ziua. Distracție plăcută la piscină. Vin să te iau la petrecerea amfAR la 7 seara. Mă bucur că ești aici, Patrick. Vă amintiți de acei bikini Eres la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
coadă de la punctul de control al bagajelor. M-am descurcat în mod strălucit. Nu bănuia nimic. Am așteptat până nu l-am mai văzut, apoi mi-am adunat lucrurile și m-am îndreptat spre o braserie. Un suc natural de portocale de cinci dolari face minuni cu starea ta de spirit când ai fost abandonată de un mahăr din lumea cinematografiei și aproape salvată de un regizor de film care le știe el pe toate și e supărător de drăguț. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200

cu un ibric de apă clocotită pisicile vagaboande care-i chinuiau clienții. Instantaneu, dușul acesta opărit, o nouă lovitură crudă și nedreaptă, mă stîrni iar. Señor Danvila mă ascultă cum Îmi repetam argumentele În timp ce dădeam din cap cu tristețe către portocalele de deasupra mea. Am simțit că voia să mă ia de mînă, la fel de preocupat de soarta mea precum era de a lui Frank și conștient că mărturisirea făcută de fratele meu avea legătură și cu mine În cine știe ce fel obscur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
pielii ei se amesteca pînă la indisolubil cu izul de whisky. BMW-ul Paulei intră În parcare și se opri lîngă Porsche. Recunoscînd bolidul, strîmbă din nas a iritare și ieși de acolo ca să parcheze pe alt loc. Luă o portocală dintr-un coș cu fructe aflat pe locul din dreapta, coborî din mașină și porni cu pași mari și energici către intrarea În club. Ca Întotdeauna, eram Încîntat s-o revăd. În costumul ei cu pantaloni albi și tocuri Înalte, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
puțin medical nici dacă ar fost vreunul dintre acei mondeni și stilați plimbăreți cu iahturile de croazieră de la Puerto Banús. — Paula...? Chiar tu ești? — Ba bine că nu. Închise În urma ei ușa apartamentului și se Îndreptă către balcon. Strîngînd ușor portocala Într-o mînă, arătă către cercul de asfalt pîrjolit. — Aș fi vrut să curețe acolo. O să am o discuție cu David Hennessy. Slavă domnului că nu erai În mașină. — Dormeam tun. Era trecut de miezul nopții. — Puteai să fi ațipit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
nu erai În mașină. — Dormeam tun. Era trecut de miezul nopții. — Puteai să fi ațipit cu capul pe volan sau să spionezi vreun cuplu cînd făcea sex. Unora le place să facă sex În mașină, naiba știe de ce. Îmi aruncă portocala și se sprijini de balustradă.) Și zi, cum Îți mai merge? Arăți deosebit de bine pentru cineva care-a fost strîns de gît și atacat de un deltaplan. — Mă și simt bine. Aproape euforic. De la gîndul c-o să-l văd pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810

ricadoanele alea... Că acolo, în țările calde, nu e ca la noi: iarna nici nu îngheață apa în cioburile ținute pentru curci, unele neamuri de păsări nu se-ndură să mai plece, încoace, spre noi, când se desprimăvărează, iar pepenii, portocalele, strugurii și alte poame nici nu prea au căutare, așa de mare-i roada anului! Vartolomei începu să cugete vârtos în mintea lui: nu știu cum de se întâmplă asta, dar gândurile musafirilor ăstora, ce vin din alte părți ale lumii, parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]