3,471 matches
-
ascuns înțelegerii, uneori am și momente de îndoială...), dacă într-adevăr cărțile mele nu-s degeaba... și atunci, în acel moment, am văzut norul alb, neobișnuit și aproape ireal, un nor alb, luminos pe cerul nopții... și avea formă de porumbel... mi-am dat seama că dacă acesta nu e un răspuns la întrebarea mea, altul mai clar nici nu poate fi... am privit la norul porumbel și am zîmbit... * Viitorul... cine cunoaște vreodată viitorul cu exactitate? Imprevizibilul este mereu dincolo de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
dorim aceleași lucruri, un același fel de lume, avem idealuri aproape identice, ne înțelegem instantaneu, sîntem un miracol dincolo de orice și iubirea ne aduce înspre miracol mereu... Noi sîntem începutul și adevărul... Ea este o orhidee și eu sînt un porumbel alb care dă rotocoale în înaltul azuriu, ea e perla oceanului de sentimente iar eu reciful de corali al aceluiași ocean, ea ar fi însăși primăvara și căldura însorită înălțătoare iar eu aș fi pomii înmuguriți ca sufletul invizibil al
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Trecând pe sub icoana Sfâtului Nicolaie care era atârnată peste îngusta poartă de lemn, el pășea într-un univers întunecat și agitat. Muzica flanșnetei se îngâna cu zumzetul tâmplarilor aplecați peste strung lor și cu strigătele vânzătorilor ambulanți și ale buticarilor. Porumbei zburau pe deasupra tuturor și se așezau bătând din aripi lângă mâțe placide, dar interesate de șoareci. Trepte cu balustrade din lemn acoperite cu icoane făceau legătura între buticuri și asigurau comunicarea cu etajele de sus. Arome diferite îl ajutau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dacă asta insinuați! ă Lilia era cea mai tânără dintre fete? ă Lilia, oh, Lilia, numai la Lilia vă e gândul. Dar chiar și ea să știți nu mai e virgină. și cum o spuneți voi rușii? Mai bine un porumbel în farfurie, decît o potârniche pe acoperiș? ă Proverbul nu e chiar așa, totuși dacă aș dori o fată foarte tânără, o virgină, știți pe cineva care ar putea să îmi facă rost? ă Ce mă puneți să fac? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ieșea În evidență. Era New Yorkul meu de Zhang Huan. Înfățișa un culturist cu un costum din carne crudă, care părea formidabil, dar nu era. Acest uriaș era Îngenuncheat și nu se putea ridica decât dacă elibera un stol de porumbei. Kitty citi explicația de pe exponat - câteva cuvinte simple, fără nimic politic, care ofereau un comentariu suav despre o reînnoire metaforică. Aceeași lipsă de subiectivism apărea și În descrierea unei armate de dinozauri roșii, din plastic - Fabricat În China. — Pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
s-o Îndrept către portal. Gotic ornamentat, arce În acoladă. Și deodată, căutând ceva ce nu mă așteptam să găsesc, Îl văd pe arcada portalului. Bafomet. Chiar acolo unde semiarcele se unesc, În timp ce În vârful primului dintre ele e un porumbel al Duhului Sfânt cu o aureolă din raze de piatră, pe al doilea, asediat de Îngeri ce se roagă, este el, Bafometul, cu aripile lui oribile. Pe fațada unei biserici. Fără rușine. De ce acolo? Pentru că nu suntem departe de Templu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o deschizătură amplasată deasupra grupului statuar și cade peste statuia din din marmură albă care o reflectă în pliurile veșmântului sfintei. Capela acoperită de fresce dă impresia unui cer animat de heruvimi și luminat de Sfântul Duh simbolizat printr-un porumbel. Cele două personaje principale ale grupului statuar își au originea într-un pasaj scris de către Sfânta Tereza de Ávila în autobiografia publicată sub titlul Viața Sfântei Tereza a lui Isus, o mistică ermetică, carmelită, reformatoare și religioasă. Unii critici moderni
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
etajul unu devine parter. În cele din urmă, ultimul etaj devine parter și toată lumea trăiește sub pămînt. N-a scris Dostoievski ceva pe chestia asta? simte Wakefield nevoia să intervină, chiar dacă știe că e de toată jena. Îl deranjează nespus porumbeii ăștia. — Tristă profesie, arhitectura, oftează Zamyatin. Bisericile, triste. Blocurile Înalte, foarte triste. Clădirile oficiale, triste, triste. Lupii nu au nevoie de arhitectură. Are natura grijă să facă peșteri pentru ei. Animalele nu construiesc nimic, doar păsările și rozătoarele, dar alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pergament făcut sul. De la poalele dealului, sulul arată ciudat, ca un penis erect iar tații Își aduc aici fiii și le spun plini de mîndrie: „Vezi? De aia i se spune Părintele Națiunii!“ Piața este acoperită cu frunze căzute și porumbei se așează pe sulul lui George Washington. Se va uita pe fereastra biroului lui din colț către piață, privind frunzele Învîrtejite de vînt. Va citi. Anotimpurile vor trece. Nu e nici o grabă. Zamyatin continuă să vorbească. — Computerele sînt un pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
simți că respiră după pofta inimii pentru prima dată după câteva luni bune. Cerul, acum că-l vedea din noua perspectivă pe care i-o conferea certitudinea, părea mai albastru ca oricând. Zidurile de piatră ale catedralei străluceau. Până și porumbeii păreau să țopăie voioși. Gu-gu-gu, o felicitară ei, învârtindu-se în jurul ei în timp ce monta roata la bicicleta lui Sean. Măcar o dată tehnologia, de obicei un inamic declarat, ținu cu ea și piulițele se îmbinară imediat. Nu vru să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vrabie acum două-trei zile, de a alergat-o animalul nostru de s-a băgat aia, a ieșit singură afară, s-a dus. E jale cu vrăbiuțele, intră. Am văzut la emisiunea lui Adreea Marin că unui copil i-a zburat porumbelul și un vecin n-a mai vrut să-l dea înapoi. I-a dat Adrea alt papagal, și așa e ea papagală... mi-e atipatică rău femeia asta, cu toate că ajută, face bine. Seara dăm drumul la teveu. Cum să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ce-ai văzut, Gaston? — Un templu, zâmbi el fericit. Am văzut copii-san și porumbei-san... mulți, mulți. A trecut prin Marunouchi și Ginza, privind neîncetat în jurul lui. A intrat în grădina unui templu și s-a uitat la copii și la porumbei. De ce naiba a mai traversat marele ocean ca să vină în Japonia? Omul acesta era într-adevăr o enigmă. Apoi a avut loc un incident care i-a ajutat să înțeleagă ce fel de om era Gaston. Takamori și-a propus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se simte învins. Pretutindeni pe pajiști și pe ogor serafimi cu părul nins însetează după adevăr, dar apele din fântâni refuză gălețile lor. Arând fără îndemn cu pluguri de lemn, arhangheli se plâng de greutatea aripelor. Trece printre sori vecini porumbelul sfântului duh, cu pliscul stinge cele din urmă lumini. Noaptea îngerii goi zgribulind se culcă în fîn: vai mie, vai ție, păianjeni mulți au umplut apa vie, odată vor putrezi și îngerii sub glie, țărâna va seca poveștile din trupul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și colinele - și rândurile de case care Închideau din toate părțile linia orizontului. Soarele apunea. Se lăsa seara. Ceva fluid Îl atinse pe Sasha În cap și apoi Îi alunecă pe tâmple. La atingere era lipicios ca un mucus. Un porumbel cu diaree Îl onorase cu atenția lui. Pentru o clipă Îi păru că el este ținta disprețului universal - iar Emma și mulțimea care Îi Înconjura, lampioanele, vitrinele, trăsurile care așteptau turiștii În față la Barcaccia dispăreau În Întunericul tunelului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
observ?: norii aripile îngerilor... cerul chipul meu lumina poeziei Exist sunt un gând celest. Am drepturi... dinainte să mă nasc Într-o coajă de divinitate, dinainte să mă nasc trăiam acolo sus și, când ochii i-am deschis, aici jos, porumbelul a unit tangent lumea mea cu lumea Lui... Priveam cerul, mare nesecată de suflete și eram uimită de faptul că pot să Îl văd... să Îl ating... Sunt Creația Lui. Cupola zenitului era pictată în culorile asfințitului și nourii formau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
marii regi dormeau Și o frumoasă fată, regină o numeau Itinerariul luptei, inscripție pe-o clădire, Pe un tărâm aparte, păstrat în nemurire. Stelele Peste cerul negru plin de nouri, Îmi văd trecutul parcă-n stoluri Precum un cârd de porumbei albaștri Care-mi continuă visele în aștri. Iar luna niciodată nu va răsări Fără ele... fără stelele călăuze, Prin bezna nopții, ele-s niște muze Ce o conduc pe-aleasă la altar. Iar când și-n apele limpezi de munte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe mine să nu mă prostească, dar Puiu mi-a zis, dacă nu cred, să mă uit și eu, m-am sprijinit deci și eu pe un genunchi și m-am uitat și am văzut cum deasupra miradorului dădeau târcoale porumbei și, într-adevăr, în pământ era înfiptă o lance, doar că nu se vedea ce avea în vârf, pentru că un sac de plastic, de la îngrășăminte, era tras peste acel ceva și, legat în partea de jos, nici forma nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nici una nu ne-a nimerit, și am mai auzit cum Romulus Frunză striga tare că suntem niște cârpe-n cur și avem sângele subțiat ca apa. În dimineața următoare, ne-au declarat război, aruncând în cutia poștală a Prodanilor un porumbel decapitat, plin de sânge, împreună cu o filă de caiet, cu pătrățele, pe care, cică, s-a scris cu sânge de porumbel declarația de război, Prodan l-a rugat pe Jancsi s-o citească cu voce tare, scria că bătălia va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
avem sângele subțiat ca apa. În dimineața următoare, ne-au declarat război, aruncând în cutia poștală a Prodanilor un porumbel decapitat, plin de sânge, împreună cu o filă de caiet, cu pătrățele, pe care, cică, s-a scris cu sânge de porumbel declarația de război, Prodan l-a rugat pe Jancsi s-o citească cu voce tare, scria că bătălia va avea loc duminică, în lanul de grâu, și să fim convinși că ceea ce se zvonește despre ei chiar e adevărat, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
trebuie, și să nu ne fie frică de Frunză ăștia, c-o să le arătăm noi lor că nu-i bine să se tragă de șireturi cu noi. Nimeni n-a ripostat, am tăcut cu toții, uitându-ne la Prodan și la porumbelul însângerat și la foaia mototolită de la picioarele lui, și atunci Prodan și-a întins pumnul către cer, lovind de trei ori în aer și strigând, uraaa, de-au început să zornăie țintele de pe brățara lui lată de piele, după a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să le cos și să le lipesc, o treabă de vreo jumătate de zi, însă tocmai mi se terminase lipiciul, așa că până la urmă n-am mai făcut-o. În timp ce meșteream la armura mea, mă gândeam la declarația de război, la porumbelul decapitat și la faptul că ce-i acum, nu mai e joacă, e război adevărat, sângeros, și de câte ori mă gândeam la porumbelul decapitat, mi se strângea inima, și cred că nu numai mie mi se-ntâmpla asta, și Puiu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
urmă n-am mai făcut-o. În timp ce meșteream la armura mea, mă gândeam la declarația de război, la porumbelul decapitat și la faptul că ce-i acum, nu mai e joacă, e război adevărat, sângeros, și de câte ori mă gândeam la porumbelul decapitat, mi se strângea inima, și cred că nu numai mie mi se-ntâmpla asta, și Puiu mi-a spus că poate, totuși, n-o să vină la bătălie, că taică-su nu vrea să-l lase, iar când l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
râsul, Puiu m-a tras de mânecă, întrebându-mă în șoaptă ce m-a apucat de râd așa, iar eu i-am făcut semn că nimic, apoi am mai înaintat puțin și mi-am mai scos o dată capul din grâu, porumbeii tot mai planau pe deasupra postului de observație, am văzut că de jur-împrejur, pe o rază de vreo treizeci de metri, grâul era călcat în picioare, santinelă nu era, de parcă lancea aia i-ar fi ținut locul, și atunci m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am vrut să mă uit ca lumea, am preferat să-mi întorc capul, pentru că-mi era teamă că n-o să mai am curaj să mă cațăr pe postul de observație, mă gândeam că-n vârful lancei o fi doar un porumbel sau un iepure braconat, și între timp am ajuns la postul de observație și am luat-o pe scară în sus. Scara nici măcar nu era una adevărată, era doar o prăjină cu niște stinghii orizontale bătute-n cuie, cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-ar fi gândit la asta niciodată, o spunea în batjocură, însă fără să zâmbească, apoi a spus că e-n regulă, dacă tot am venit, să stau jos, dar să am grijă, că totul e plin de găinaț de porumbel, și atunci m-am uitat în sus și am văzut că sub acoperișul postului de observație erau scânduri bătute în cuie de-a latul, pe care stăteau porumbei, pe puțin patruzeci, vârându-și ciocurile în pene, de stat jos bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]