5,260 matches
-
se simți dator să facă o glumă. Turnă vin În pahare zicând. „Bunii mei prieteni, doresc să va fac o mărturisire...” „Ne faci curioși, doctore...” - miorlăiră cei trei apași În cor golind paharele și așezându-le zgomotos pe masă. „Liniște...!” porunci Doctorul afișând o figură serioasă. Își umplu din nou paharul pe 9 Legea Junglei Dumitru Crăc care-l sorbi dintr’o Înghițitiră articulând. „Bunul nostru amic, domnul inginer Tony Pavone, a cucerit apsolut toate femeile frumoase din bătrâna noastră capitală
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
necăjit, deschise ușa biroului stând În pragul ei pe picior de plecare, dar totuși i se adresă cu o voce neutră. „Cer scuze, Șefule...Astăzi, sunt extrem de grăbit...!” Câteva momente Tartorul Îl privi ostentativ pe deasupra ochelarilor săi fumurii, după care porunci cu un ton ridicat, aproape agresiv. „Închide ușa, apropiete și i-a un loc pe scaun... Doresc să-ți atrag atenția: atunci când te chem la mine să fi-i cuviincios, să nu Încerci să te fofilezi cu motive inutile...! În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
diatriba Încât nu putea-i realiza dacă glumește ori vorbește serios.” Te ascult, Încotro ți-e drumul...?” „Luate’ar Talpa Iadului de suflet, să te fiarbă În cazanul cu smoală, să nu te scoată de acolo decât atunci când Îi voi porunci eu...!!” - Îi fulgeră lui Tony Pavone prin Întregul sistem nervos al creierului dar, răspunse pe un ton lingușitor. „Șefu’ te rog să nu interpretezi greșit. Am o deosebită stimă pentru gradul de omenie, de onestitate și mai ales de sfaturi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
timp să aducă pe lume Încă trei - patru locuitori ai acestei supra populate planete. Am Îndrăznit totuși s-o Întreb: nu vă este greu doamnă, nu sunteți obosită...?” „Drept să vă spun domnule inginer, foarte greu...! Dar dacă așa a poruncit Dumnezeu...!” „Va mai trece multă vreme până ce unii oameni vor Înțelege realitatea existenței noastre planetare!” - aprecie Șeful Șantierului. „Totuși, unii oameni aduc pe lume prea mulți copii În timp ce unii ignoră acest major act al existenței noastre planetare...! Mă refer la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mijloacele de Înfricoșare, Lct.Col.Tudose Ion, nu se știe prin ce relație făcu rost de o icoană reprezentând pe Maica Domnului cu pruncul În brațe, chemă pe rând o parte din lucrătorii lui Tony Pavone Îi așeză În genunchi poruncind isteric să sărute icoana jurând dacă oferă mită și ce cotă parte, lui Tony Pavone. Dar, intuind pericolul, muncitorii făcură zid apărându-și șeful, desigur și pielea lor, În caz contrar puteau fi Învinui-ți - complicitate la de lapidare. Lct
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aplicând la Întâmplare câte un baston de cauciuc pe spinarea cu-i se nimerea, drept răzbunare...! Se auzi masivele zăvoare Închizându-se cu zgomot, urmat de o liniște oarecum stranie. Deodată, se auzi o voce venită parcă de pe altă Galaxie, poruncind. „Să n’a aud o vorbă...! Se aude? Încercați să dormiți stând În picioare, dacă vă este somn. De fapt, mai aveți o jumătate de oră și sună deșteptarea...!! Mâine dimineță vom sta de vorbă...!” Încăperea unde fu cazat Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a terminat războiul” spunea, „și-am să vă aduc, vorbi doamnei Pavel, sumedenie de asemenea fleacuri orientale, care acolo se vând la tarabă”. După un sfert de oră începură „cafeluțele” doamnei Agripina, servite de Ana, deși pentru această deschidere fusese poruncită sora ei, dar Ana se oferi în locu-i, prilej, neinterpretabil, de-a mai lipsi din mica adunare în mijlocul căreia se simțea - nu știa de ce - ca-n fața unei judecăți, mai ales când ne întâlneam privirile - eu simulând, neîndemânatec, o abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
până atunci în capătul opus al odăii, urmărindu-mi prezența, veni către mine și - ignorând adiacența lui Lung - mă rugă, la fel ca altădată, să ieșim pe cerdac, în bătaia sticlindă a stelelor, dar un instinct, care regla perfect, îmi porunci să refuz, - motivația se găsi fără nici o greutate: „gerul de afară”. Ea rămase descumpănită, nu se aștepta. Nici eu: mă miram de mine, dar asta era porunca, simțeam că e bine, mai ales față de imprevizibilitatea ființei ei. Mai erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de mult a ars? Ei, de mult! Eu numai am auzit că acolo a fost hanul Boului, dar nu l-am apucat când am venit prin părțile acestea. Boierul Dumitrașcu tăcu, își mai răsuci o țigară; apoi, după ce deșertarăm cana poruncită de Cristache, făcu el semn crâșmarului. După aceea, se întoarse spre noi. —Măi băieți, zise el, pe gânduri; am să vă povestesc ceva; știi, câteodată, ai nevoie să-ți mai destoi inima... Câte lucruri nu-s îngropate în fundul sufletului! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a fost cândva, odată, cu boierul cel bătrân, „ăl de-a murit“. IIItc " III" M-am sculat cu noaptea-n cap; de-abia trecuse miezul nopții. Dragomir, care de când cu rătăcirile mele, mă îngrijea ca pe ochii din cap, dăduse porunci de cu sară, și calul era gata la scară. Când mă simți, prin întuneric, necheză ușurel, dulce, și-mi atinse cu botul umed mâna întinsă. Grăjdarul strânse chinga. Îmi pipăii torba, cercai oțelele puștii și mă avântai în șa. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
arbor, cu lespezile albe de piatră deasupra lăcașurilor veșniciei. Spre șabăs, deodată toată viața aceasta se oprește. Se aprind lumânările; stăpânul familiei, la masa curată, își începe ruga. După o săptămână de năcaz și de hrană proastă, pe apucate, Dumnezeu poruncește poporului lui să mănânce coilici, carne și pește. Mai poruncește bărbatului să se liniștească și, în divanul cel mare, sub chilotele de puf de gâscă, să-și cerceteze nevasta. Și-n ziua de odihnă havrele răsună de vaiete și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
șabăs, deodată toată viața aceasta se oprește. Se aprind lumânările; stăpânul familiei, la masa curată, își începe ruga. După o săptămână de năcaz și de hrană proastă, pe apucate, Dumnezeu poruncește poporului lui să mănânce coilici, carne și pește. Mai poruncește bărbatului să se liniștească și, în divanul cel mare, sub chilotele de puf de gâscă, să-și cerceteze nevasta. Și-n ziua de odihnă havrele răsună de vaiete și de cântări; bătrânii intră în papuci în școală, în laibăre negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Bordeienii se risipiră încet-încet târându-și prin omăt opincile umplute cu paie și grăind despre întâmplarea cea mare. Faliboga strigă cătră flăcăuașul cel subțire: — Măi Grecușor! să fie Alba înșeuată... Mă duc să cercetez dacă s-a împlinit ce am poruncit dimineață... Porni mormăind într-o parte, și Grecușor o împunse la fugă ca o iazmă, sărind cu pași mari prin troian. Cu dulăul la picioare, Niță Lepădatu așteptase pe stăpâni lângă șopronul vacilor. Îi văzuse îndreptându-se spre el, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se pălește cu fruntea de sus. —Vai, Culi! îl mustră nana Floarea; ești mort de trudă și de somn! — Ba! răspunde el, și se duce. Cățelușa de vânătoare s-a luat după dânsul, ca să-l privegheze. Rămâi aici, dracului! îi poruncește el cu asprime. A izbit ușa și i-a prins coada. Vidra a dat un țipăt ascuțit. Nana Floarea face un semn plictisit cu mâna. Adică: Lehamite! așa face acest Culi totdeauna. Bolnava râde puțintel strâmb; soacră-sa o pândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a făcut: Hn-hn! A tras ușa după el și a strâns-o în clanță; s-a aplecat la geamul de alături: —Bezarbarză! Numaidecât s-a auzit frământare dincolo și Bezarbarză și-a vârât creasta de păr în fereastră. —Onule, a poruncit Culi; când s-a face ziuă, să fie Murgu înhămat și sania plină de fân. Auzit-ai? — Auzit; se face întocmai! a răspuns sluga. S-a ferit de la geam și s-a dus la patul lui de lângă sobă; a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai întrebi? Cine altul decât stăpânu-tău? Grija mea acuma e numai la el. Apoi a mai spus și altele, zâmbi Bezarbarză, dar acuma nu mi le aduc aminte. Mă duc să stau de vorbă și cu focul, precum mi-ai poruncit. Și să ridic mărfurile. —Du-te, du-te, l-a mângâiat nana Floarea. Ți-am adus și ție niște turtă-dulce. Vezi de te poartă cu vrednicie cât e stăpânul bolnav. — Asta neapărat! s-a fudulit Onu Bezarbarză. S-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de urs. Îi zicea așa, ochi de urs, ca să nu-i spuie altfel - cruce de aur în casă! La urmă, nana Floarea s-a bucurat de o vorbă a lui Traian. Ieri dimineață, spunea paznicul cel tânăr, badea Culi a poruncit lui Onu să pornească ceasornicul de părete; să-i tragă lanțurile și să-l potrivească. — Te rog, Trăiane: poruncitu-i-a cu vorbe înțelese? Da, nană Floare. Cu puține vorbe, dar bune. Bezarbarză s-a dus numaidecât să potrivească lanțugurile, așezând săgețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de obicei. A copt pâne, a sărat carnea de la un purcel, a umblat încolo, a umblat încoace; tot se tânguia că e singură și nu mai poate. Nicula a tot ascultat-o și a priceput că poftește să-i mai poruncească ceva. Unde dorești să mă mai duc, maică? a întrebat el zâmbind. Cred că a venit vremea să mă duc. — Unde să te duci? s-a întors ea, privindu-l cu luare-aminte. N-avem nevoie să te duci nicăieri. Adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lei. L-am întrerupt: —O chiamă Raruca? Pe cine? —Pe rudăreasă. Aia care mi-a fiert mâncarea și a spălat pânzele? Da, așa o chiamă. Îi spui eu: fă așa; spală așa. Ea a venit, a făcut ce i-am poruncit; s-a învârtit într-un picior și gata! E dată dracului! A mai cugetat un timp și a băgat de samă că pare a fi ceva la mijloc. Dumneata n-ai mai fost la Fundul Lintiții. N-am mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
harmasarul roib. N-a mai ajuns calul pe care-l țineau paicii. A șovăit, a căzut în brânci, s-a zvârcolit, și în puține clipe a rămas pe spate, cu ochii morți boldiți spre cer. — Duceți harmasarul în grajd, a poruncit Mustafa șahzadè paicilor săi. Dați cuvânt la odăi să vie vracii să ridice pe acest biet om. Ce-o fi avut? După aceste cuvinte a învălit panerașul în pânza de matasă în care fusese adus și a privit în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îi avem și înăuntru și în afara seraiului. Nu te lăsa biruit de mânie, soțule al meu iubit! Ascultă-mă și pe mine o dată. Aș vrea mai bine să mor eu decât să te văd atât de tulburat. Dă cartea! a poruncit sultanul. Venețiana s-a ferit și a lăsat la vedere, pe măsuța de abanos, cartea. Scena aceasta de tragedie s-a prelungit după toate rânduielile marei arte, până ce Soliman-Sultan a primit-o pe doamna sa în brațe și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pripă. Sultanul a ațintit cu priviri pline de înfricoșare pe Rustem-vizir; și când și-a învăluit iar barba de viforul mâniei, Rustem-vizir a căzut în genunchi și și-a înclinat fruntea până la imineii cei roșii ai împărăției. Înțelegi ce-ți poruncesc, Rustem? a întrebat împăratul cu glas trudit de bântuirea furtunii. Ascult, prea mărite stăpâne. —Îți poruncesc, Rustem, să iei cu tine destui oșteni ai mei de credință, să treci cu ei chiar astăzi Boazul și să n-ai hodină până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iar barba de viforul mâniei, Rustem-vizir a căzut în genunchi și și-a înclinat fruntea până la imineii cei roșii ai împărăției. Înțelegi ce-ți poruncesc, Rustem? a întrebat împăratul cu glas trudit de bântuirea furtunii. Ascult, prea mărite stăpâne. —Îți poruncesc, Rustem, să iei cu tine destui oșteni ai mei de credință, să treci cu ei chiar astăzi Boazul și să n-ai hodină până la Amasia. Să-mi aduci pe Mustafa aici. Să nu-l strici. Vreau să-și mărturisească în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
E o poftire prea stăruitoare. Rustem-vizir ocolește pricina pentru care s-a făcut chemarea, însă chemarea e stăruitoare. Dacă se poate, fiul trebuie să se pregătească fără întârziere de drum. Porunca este ca Rustem-vizir să nu se întoarcă singur. A poruncit părintele meu așa? Cu glasul său? — Așa a poruncit, cu însuși glasul strălucirii sale, se închină Rustem. Mustafa șahzadè privește cu luare-aminte pe dregător. Întreabă zâmbind: —La Istambul vremea e bună și liniștită? Aș putea să-ți spun că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care s-a făcut chemarea, însă chemarea e stăruitoare. Dacă se poate, fiul trebuie să se pregătească fără întârziere de drum. Porunca este ca Rustem-vizir să nu se întoarcă singur. A poruncit părintele meu așa? Cu glasul său? — Așa a poruncit, cu însuși glasul strălucirii sale, se închină Rustem. Mustafa șahzadè privește cu luare-aminte pe dregător. Întreabă zâmbind: —La Istambul vremea e bună și liniștită? Aș putea să-ți spun că-i bună, șahzadè, răspunde vizirul, însă n-aș grăi adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]