1,960 matches
-
curs de derulare. În memoria artistului Gregory Lemarchal nu a rămas doar o umbră și se pare că nu poate fi dat uitării. În luna august a anului 2007 piesă "Le lien"(legătură) va fi al doilea single de pe albumul postum care va face furori la posturile de radio. După acest succes postum imaginea lui Gregory va continua să fie prezentă în acțiuni că "ENREGISTREMENT DE ATTENTION A LA MARCHE" demarată pe 28 august 2007 pentru strângerea de fonduri pentru copiii
Grégory Lemarchal () [Corola-website/Science/313222_a_314551]
-
o umbră și se pare că nu poate fi dat uitării. În luna august a anului 2007 piesă "Le lien"(legătură) va fi al doilea single de pe albumul postum care va face furori la posturile de radio. După acest succes postum imaginea lui Gregory va continua să fie prezentă în acțiuni că "ENREGISTREMENT DE ATTENTION A LA MARCHE" demarată pe 28 august 2007 pentru strângerea de fonduri pentru copiii care trăiesc aceeași dramă, maraton în care vor fi prezenți cei mai
Grégory Lemarchal () [Corola-website/Science/313222_a_314551]
-
teorie științifică, dar o consideră parte a unui plan divin. Susținătorii ei nu văd de ce Dumnezeu nu ar fi folosit procesul evoluționar în formarea speciilor umane. Deși Vaticanul a desemnat teoria evoluției compatibilă cu Biblia, totuși nu a cerut scuze postume la adresa lui Charles Darwin, care, în secolul al XIX-lea, a fost atacat de Biserica Angliei pentru argumentele sale ce contraziceau însemnătatea biblică a creației. Cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la nașterea marelui naturalist și a 150 de ani de la
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
oară la funeraliile lui Wessel. Acest poem a fost un plagiat, sau o „adaptare” pentru "Sturmabteilung" a poemului poetului comunist Willi Bredel, scris pentru „Uniunea de apărare a Partidului Comunist German” (în ). După Ingeborg Wessel, sora lui Horst, prima publicare postumă a poemului, în jurnalul nazist "Völkischer Beobachter", a purtat mențiunea „Salutul lui către Germania viitoare”; poemul a devenit inmul oficial al partidului nazist german NSDAP . Wessel a fost împușcat de activistul comunist Albrecht (Ali) Höhler în seara de 14 inuarie
Horst Wessel () [Corola-website/Science/313519_a_314848]
-
precum și pașaportul și viza românești, plecând la Geneva, la 28 noiembrie 1956, unde va sta cinci luni la Institutul Ecumenic organizat de Consiliul Ecumenic al Bisericilor. Aici scrie "Simple reflecții despre comunism", un text foarte acuzator la adresa ideologiei comuniste, publicat postum. După o ședere la Paris, în martie 1957, va pleca la Muntele Athos, apoi la Benares, unde va sta din aprilie 1957 până în octombrie 1959, lucrând la un doctorat. În 1960 s-a întors la Paris și a obținut cetățenia
Andrei Scrima () [Corola-website/Science/314028_a_315357]
-
21 ianuarie 1991), a cerut să i se pună la căpătâi o troiță, sculptată „ca prin părțile Maramureșului”. Marele poet român Nichita Stănescu (1933-1983), de patru ori premiat de Uniunea Scriitorilor din România, laureat al Premiului Herder (1975) și membru (postum) al Academiei Române, odihnește în Cimitirul Bellu din București, mormântul lui fiind împodobit cu o troiță realizată în Maramureș, oferită prinos de organizatorii Serilor de Poezie de la Desești. După Revoluția din 1989, țara a fost împânzită de troițe maramureșene pentru a
Troiță maramureșeană () [Corola-website/Science/314167_a_315496]
-
din această cronologie), care situează geneza Mioriței într-o perioadă precreștină, este Constantin Brăiloiu(1946). Teoria etnomuzicologului pornește de la "motivul tânărului nelumit" (nunta funerară, alegoria morții), motiv regăsit exclusiv în variantele extra-carpatice. Iar geneza corespunde acestei perioade, deoarece obiceiul nunții postume „era practicat, probabil, chiar înainte de pătrunderea creștinismului pe teritoriul țării noastre”. O altă motivație este, în opinia lui C. Brăiloiu, absența elementelor mistic-creștine, „absență care, în unele variante, merge până la respingerea fățișă a însoțirii ceremonialului de înmormântare cu obiecte de
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
tezei Mușlea - Brăiloiu, ritul morții nelumiților. A. Fochi respinge tezele creștin-ortodoxe în favoarea caracterului profund laic al baladei și a tendințelor antiecleziastice. Alegoria morții devine un simplu ritual al consacrării nupțiale post-mortem. În concluzie, în Miorița asistăm la o tradițională nuntă postumă a tinerilor morți celibatari. Pentru A. Fochi, în textul mioritic moartea „reprezintă o întrerupere violentă și absurdă a vieții unui tânăr nelumit” și această violență (rod al conflictului economic) scoate Miorița de sub incidența fatalismului. Mircea Eliade reia subiectul cu mai
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
o dată importantă în istoria interpretărilor mioritice, impunând o orientare antimetafizică și antimistică „și mai constituie, pe deasupra, un document prețios pentru istoria ideilor în România modernă” . Brăiloiu realizează un studiu de caz, pornind de la credințele și ritualurile funerare românești, respectiv nunțile postume ale tinerilor morți celibatari, lămurind astfel definitiv (după I. Mușlea) misterioasa alegorie nuntă-moarte, episod prezent exclusiv în versiunea baladă a Mioriței. În monografia "Miorița - tipologie, circulație, geneză, texte" (Adrian Fochi), publicată sub auspiciile Editurii Academiei Române (1964), A. Fochi (1920-1985) realizează
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
colecție de pictiră spaniolă, aparținând regelui Franței, Louis-Philippe. Din această colecție făceau parte și șaizeci de tablouri ale lui Zurbarán. Arta maestrului spaniol este admirată de Eugène Delacroix, Gustave Courbet, Honoré Daumier și Édouard Manet. Cel de-al doilea triumf postum are loc la începutul secolului al XX-lea. Cubiștii văd în Zurbarán un precursor, fiind admirat în special de Juan Gris. Suprarealiștii sunt fascinați de naturile moarte ale lui Zurbarán. Arta spaniolă - Zurbarán
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
esențial pentru ascensiunea lui Shunzhi, Dorgon a avut de-a lungul anilor centralizată atât de multă putere în mâinile sale, încât să devină o amenințare directă la tron. Atât de mult încât, la moartea sa, i s-a dat titlul postum de Împăratul Yi, singura dată în istoria Qingului când un prinț a fost atât de onorat. După două luni de la preluarea puterii de către Shunzhi, Dorgon fost nu numai deposedat de titlurile sale, dar cadavrul sau a fost deshumat și mutilat
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
tradus și a imitat mai multe dintre cele mai frumoase tragedii de Eschil, de Sofocle și de Euripide. Epuizat de lucrările sale, a murit, la vârsta de 54 de ani, în 1803, la Florența, lăsând un mare număr de opere postume, printre care se remarcă o autobiografie deosebit de celebră, care este considerată adesea drept cea mai mare operă a sa: „"Vita"”. În literatura italiană, Vittorio Alfieri est cel mai mare poet tragic, inamicul neînduplecat al tiranilor, al sclaviei al convenționalismului. Tragediile
Vittorio Alfieri () [Corola-website/Science/314854_a_316183]
-
Numele ei postum "Kōjun" înseamnă „puritate înmiresmată”. a fost împărăteasă consort, , din 25 decembrie 1926 până în 7 ianuarie 1989, cea mai lungă perioadă din istoria Japoniei. Prințesa Nagako s-a născut la 6 martie 1903 la Tokyo. A fost al treilea copil și
Împărăteasa Kōjun () [Corola-website/Science/317905_a_319234]
-
nejustificate (art. 35.5) ). Termenul „reabilitare” a fost folosit în Uniunea Sovietică cu precădere în timpul lui Nichita Hrușciov în special în legătură cu procesul de reablitare a victimelor epurărilor staliniste, deși, în cazul celor mai multe dintre ele, a fost vorba de un proces postum. Procesele de reabilitare a pesoanelor condamnate pe nedrept în URSS a început în 1953 - 1954. Au fost casate deciziile ilegale de deportare în Gulag, de strămutrare forțată și au fost casate condamnările politice ilegale ale organelor extrajudiciare precum OGPU sau
Reabilitare (Uniunea Sovietică) () [Corola-website/Science/317910_a_319239]
-
lipsa de importanță a omului precum și limitările sale senzitive și de înțelegere. Printre alte adaptări ale acestei epoci se numără: "Dark Intruder" (1965), care are câteva referințe către Mitologia Cthulhu; "The Shuttered Room" (1967), bazat pe August Derleth, o "colaborare postumă" cu Lovecraft bazată pe scenariul din povestirea „The Dunwich Horror” și "Curse of the Crimson Altar" (titlu SUA:"The Crimson Cult") (1968), bazat pe povestirea „The Dreams in the Witch House”. "The Dunwich Horror" (1970) s-a bazat direct pe
Groază lovecraftiană () [Corola-website/Science/323983_a_325312]
-
Radio Europa Liberă. După moartea lui Lovinescu, soția sa Ecaterina Lovinescu Bălăcioiu este arestată la o vârstă înaintată, peste 70 de ani și condamnată să execute închisoare politică. Reușește să salveze de percheziții unul dintre manuscrisele volumelor de "Memorii" publicat postum. Întreaga poveste se găsește în volum non fiction alcătuit de Doina Jela, " Această dragoste care ne leagă", dar și în volumele autobiografice ale Monicăi Lovinescu, "La apa Vavilonului" sau sunt presărate în "Jurnal"ele acesteia. Biblioteca lui Eugen Lovinescu a
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
a păstrat neschimbat. Supranumele „cel Bătrân” (în slavonă: "starîi") presupune, în general, în limbajul de cancelarie medieval primul domnitor cunoscut cu acest nume. Întrucât în Țara Românească nu se obișnuia numerotarea domnilor, ca în Occident, Mircea a primit acest nume postum pentru a fi deosebit de nepotul său Mircea al II-lea și de Mircea Ciobanul, care a domnit în secolul al XVI-lea. Mircea urcă pe tron după moartea fratelui său Dan, petrecută la 23 septembrie 1386. El găsește Țara Românească
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
profesor suplinitor la catedra Istoria literaturii române moderne a Facultății de litere din Iași. Îi apare volumul "Scriitori și curente" (1909); în perioada februarie-martie se internează la sanatoriul Sfanta Elisabeta, București. 1911, Ibrăileanu redactează o detaliată biografie ce va aparea postum sub titlul "Amintiri din copilărie si adolescență". La 5 noiembrie este destituit de minister din postul de suplinitor, în locul lui fiind numit Eugen Lovinescu, doctor în litere la Paris și docent universitar. Ibrăileanu se înscrie la doctorat în decembrie 1911
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
valorificare a tezei sale de doctorat susținută la Facultatea de Filozofie Eberhard Karl a Universității din Tübingen, (în noiembrie 1923), " Das Wertungsproblem in Schillers Poetik. Über naive und sentimentalische Dichtung" (Problema valorizării în poetica lui Schiller) și până la volumul apărut postum "Arghezi, poet al omului", purtând subtitlul „Cântare Omului” (explorând un domeniu al literaturii comparate), ultimul său studiu antum, intrat la tipar chiar în ziua dispariției autorului și apărut după puțin timp, la începutul verii anului 1964. Teza de doctorat a
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
Perpessicius, Tonitza, etc. Din marele număr de romane pe care prozatorul le publică între 1939 și 1948, singurul care se detașează prin reala sa valoare este „Prăvale Baba” (1940), acesta împreună cu cele trei cărți de amintiri și volumul de poeme postume „La porțile nopții” (după romanul cu același titlu) încheind în chip fericit traiectoria sinuoasă a creației lui Ionel Teodoreanu. Din păcate, în anii în care a mai trăit după cel de-al Doilea Război Mondial, scriitorul nu s-a mai
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
puțin artificială. În literatura română, multe rondeluri a scris Alexandru Macedonski. Scriitorul este autorul celebrelor cicluri, "urile pribege", "Rondelurile celor patru vânturi", "Rondelurile rozelor", "Rondelurile Senei" și "Rondelurile de porțelan". Cele cinci cicluri au fost publicate în 1927 în volumul postum Poema rondelurilor. Alt poet român, Leonid Dimov, a publicat în 1970 un volum de rondeluri intitulat Semne cerești.
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
zi a tânărului cu o sensibilitate excesivă, „țintuit la pat” de o boală cumplită. "Inimi cicatrizate", roman în care descoperim începutul bolii sale (morbul lui Pott la coloana vertebrală), care-l va doborî mult prea timpuriu. Ultimul său volum, tipărit postum de amicul său Sașa Pană, "Vizuina luminată", un "jurnal de sanatoriu", închid trăirile sale. Tânărul critic Eugen Ionescu a făcut pentru prima oară o apropiere între scrisul său și cel al lui Franz Kafka. Corpul lui avea, într-adevăr, „să
Max Blecher () [Corola-website/Science/297574_a_298903]
-
participat și la ședințele cenaclului „Junimea”, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu. Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, el va urma cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română. În 1980 prezintă teza de licență despre imaginarul poetic eminescian din poezia postumă, care s-a transformat în volumul "Visul chimeric", reeditat în anul 2011. În anul 1999 obține doctoratul în literatură română cu o teză despre Postmodernismul românesc, coordonată de profesorul Paul Cornea, publicată în același an la editura Humanitas, de asemenea
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
română. În 1933 va inaugura în "Adevărul literar și artistic" rubrica celebră "Cronica mizantropului", care va da titlul cărții de eseuri. Devine în 1936 doctor în litere la Universitatea din Iași cu o teză despre "Avatarii faraonului Tla", o nuvelă postumă a lui Mihai Eminescu, descoperită și pusă în valoare pentru prima dată de el. De fapt își extrăsese un capitol din propriul său volum, "Opera lui Mihai Eminescu", pe care îl dactilografiase în cinci exemplare și îl trimisese membrilor comisiei
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
cămările, ci se iscă din actul de exegeză literară.” După parerea lui Gabriel Dimisianu, „ este ingăduitor din spirit de echitate”. A scris în colaborare cu Klaus Heitmann, - Heidelberg " Cercul Literar de la Sibiu și influența catalitică a culturii germane", (2001), publicată postum. A scris cu o logică riguroasă prefețe la volume de Boris Polevoi, Cezar Petrescu, Otilia Cazimir, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Eugen Jebeleanu, Camil Petrescu, Paul Everac, Leon Donici, Felix Aderca, Ady Endre, Guillaume Apollinaire, Camil Baltazar, Maria Banuș, Gerda Barbilian
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]