2,294 matches
-
Lumina și trăsnetele se întețeau cu un muget ce cuprinsese întreaga lume, pare că totul luase foc, în înălțimi și pe pământ era iad, când și când câte un șuvoi de ploaie, apoi dintr-o dată băierile cerului se rupseră și potopul se năpusti peste lunca de jos. În fulgerări de lumină verde, răscoleala focului, a apei și a vântului ținu până spre ivirea zorilor, când se mai ogoi, însă ploaia o ținu în șir, curgea de sus ca niște ațe fără de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
fân. Ploaia curgea totdeuna și lăsa înserarea. În noaptea aceea, am huhurat de umezeală, dormind ca vai de noi. În dimineața ce a urmat, toți trei am ținut sfat și am decis că trebuie să părăsim locul, deoarece acesta este potopul și sfârșitul lumii. Cerul începuse iar să clipească, fulgera și ploaia acum cu rafale de vânt. Abia după ce, ajutat de tovarășii mei, am așezat toate lucrurile, îndeosebi pușca și cofăielul cu branșe, în mijlocul unei căruțe cu fân, cu câte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ostile în așa fel încât ele să-i devină favorabile, căci speră să împiedice cu ajutorul lor sosirea Ifigeniei : Dacă ar sta în puterea mea... de o mie de ori ar sufla mai puternic ! Și aș deschide gurile cerului, să toarne potopul la porțile cetății. Nimeni nu s-ar mai putea apropia... Nici chiar Iphigenia, aleasa Artemisei (I 2). Analogia cu pasajul din legenda lui Manole în care meșterul invocă forțele naturii pentru a opri drumul soției spre locul jertfei este evidentă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Nimic din confruntările dramatice între valuri și stânci care se pot vedea prin alte părți, apa și pământul se înlănțuiau și se despărțeau încet, ca în vis. Anticul Pont Euxin, care, potrivit anumitor ipoteze, ar fi provocat, înălțându-și străfundurile, potopul biblic și înnoirea omenirii, dormea cu obrazul împurpurat de soarele care asfințea. Își scoase pantofii și traversă plaja, răscolind cu plăcere nisipul călduț. Pe malul apei, un câine mare, negru, culcat pe labe, pe care de departe îl luase drept
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
arătăm mai puțin că ne gândim la "incident", cu atât o să iasă mai bine Ne-am înțeles?" "De acord." Și mulțumită lui Constantin și lui Giovanni Pisarro, locotenentul și-a putut relua vizitele. E iarnă la Gennevilliers. Zăpada care cade potop este totdeauna un basm cu zâne. Dar jos, pe pământ, minunăția sfârșește în noroi. Primăvară la Bugaz. Locotenentul se întorcea, frânt de oboseală, peste plajă, cu calul la pas. Nu se uita spre mare, pe care soarele o făcea orbitoare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dar cum să nu distingi aici o întrebare intelectuală mai generală, aceea a unui întreg tineret din care făcea parte și ea, într-un moment în care se credeau toți la începutul, ba chiar la înnoirea umanității? Cam ca după potopul biblic. Asta însemna să uiți necumpătarea ulterioară a lui Noe însuși și cunoscutele lui libații... Dar iată textul: Tânărul preot, cu privire aprinsă și bărbuță neagră, conturând fin un obraz palid, împinse aminul până la pierderea răsuflării și, cu un pas
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
stupoare. Doamna Walter se opri cu brațul în aer. Numai Pussy nu păru luată prin surprindere de furia bruscă a ploii. Ciudatul ei chip asimetric se teși și mai tare pe o parte, parcă făcând cu ochiul: N-o fi potopul, dar seamănă! Vine în sfârșit un instalator să repare scurgerea. E înalt, cu umeri largi, silueta lui puternică umple culoarul căptușit de cărți. Omul remarcă, cu bun simț și un pic de melancolie: "N-o să-mi spuneți că poți citi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
avea cine să adoarmă copilul). În prima seară, am spus cea mai frumoasă poveste pe care o știam eu ("Apa vie" o capodoperă din literatura neogreacă). Foarte greu a adormit fetița, pentru că, povestea fiind magnifică, m-am pomenit cu un potop de întrebări. În a doua seară, am început să improvizez un basm în monorimă, închipuindu-mi că monotonia fonică va obosi mai repede copilul (când simt că trebuie să scriu devin egoist). Abia am apucat să spun: "A fost odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
scriitorul Virgil Andronescu este autorul a patru volume de versuri: ,,Poezii’’, editura Tipoalex, 2003; ,, Chipul tău blând, coborât din icoane, mă ține strâns sub pleoapă’’, editura Tipoalex, 2010; ,, Ultimele luni din viața umbrei mele’’, editura Alfa, Iași, 2011; ,, După Dumnezeu, potopul !’’, editura PIM, Iași, 2011; și acest volum de proză ,,Foaie de observație - jurnalul unei conștiințe - ’’, editura PIM, Iași, 2012. Îmi planificasem să citesc acest prim volum de proză în trei ,,reprize’’... ,,Jurnalul...’’ L-am citit tot, într-o singură după
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și legitime; dar a învățat ceva lumea din lecția anului 1914? Și au priceput asta toți preoții și călugării? Și atunci, cum se explică faptul că după aproape 20 de ani, de la primul război mondial, Dumnezeu a permis un lung potop de sânge și de ruine? Era deci nevoie ca omul să-și revină din îngâmfare, să simtă cu mâna, până la ce nivel de josnicie nemaiauzită a coborât lăudata lui cultură dezaxată de bazele adevărului evanghelic? Și dacă neamurile mai navighează
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
timpul rușilor Societatea bucureșteană a oferit în timpul acestui război un contrast: pe de o parte devotamentul și spiritul de sacrificiu al tuturor claselor, iar pe de alta înflorea viața de petreceri și de afaceri, ce se dezvoltau zilnic sub influența potopului de ruble rusești. Administrațiile rusești erau corupte din felul lor, iar corupția se ipertrofia acum cu atâtea prilejuri oferite de război. Erau în București - în afară de puținele cluburi ale epocii, două sau trei - și un număr de case de joc înființate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
armatele rusești din România. Otrava erea ideile liberale. Pe lângă alte neajunsuri, pe lângă știința de a da foc depozitelor și de a falșifica registrele - știință care s-a dezvoltat la noi până la virtuozitate - ocupația rusească ne-a lăsat pe cap și potopul de ruble de argint cărora li se dăduse un curs cu mult mai sus decât valorea lor intrinsecă. Una din cele dintâi griji ale guvernului fu, îndată după plecarea rușilor, ca să scadă treptat valoarea rublei, până la complecta demonetizare. Cea dintâi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
să cadă ca un sac de grâu? Dar am vrut să te cruț de spaimă, domniță. Acum Îmi dau seama că minciuna are picioare scurte, cum spune prostimea. Adelheid Își Întorsese calul și se pregătea de plecare, fără să asculte potopul de vorbe fără rost ale netrebnicului. Văzând că nu o putea opri, acesta Își ridică brațele spre cer și strigă cu disperare: — Nu pleca, domniță, fără să mă asculți! Iartă-mi prostia. Adevărul e că domnul Bodo zace rănit greu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de lucruri muncite, dichisite, puse la locul lor cu dragoste și nădejde în Dumnezeu, totul era acum murdar, mânjit, anulat și aruncat pe apa sâmbetei într-o cumplită și sinistră bătaie de joc... Și iată Eu voi aduce asupra pământului potop de apă, ca să pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de viață, și tot ce este pe pământ va pieri. (Facerea 6:17) O pisică înnebunită de groază se agățase, deznădăjduită, de capătul unui hambar și acum executa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Îmi vin în minte multe întrebări, ne-am întâlnit la multe evenimente și proiecte culturale. Că veni vorba, mai țineți minte de când ne cunoaștem? Nu, nu mai țin minte, iertare! Dar pot spune, asemenea junimiștilor: cunoștința noastră, bazată pe un potop de empatii reciproce, se pierde în negura vremurilor. A. B. Profitând de faptul că am mai luat un rând de cafele și ne tragem puțin sufletul, spuneți-mi, vă rog, cum arată o zi din viața Dumneavoastră și ce proiecte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
politicii, al bugetelor. Asta este problema cea mai acută a guvernelor din UE. Literatura și cultura în general nu au lobby puternic și eficient. Or, fără bani, fără reclamă, fără o campanie eficientă cultura de valoare nu are șansă în potopul de informație, în oceanul infinit al internetului, mediilor și divertismentului. A.B.Cum arată o zi din viață Dumneavoastră? Am pomenit de treburile editoriale de la contactele cu scriitori, redactori, traducători, corectori, graficieni, tipografii până la distribuitori. Bineînțeles scriu, lucrez la texte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
tac ca la un priveghiu, să nu tulbure liniștea românului, ca nu cumva să-i mai lungească zilele vieții. Ei ne văd secați de toate puterile noastre naționale. Văd deputați plecați, gazete stânse și căpetenii nepăsătoare. Văd satele înecate de potopul rusesc, orașele înfundate cu străini, ocoalele părăsite de copiii noștri, țărănimea română cufundată în datorii și căzută în ghearele crâșmarilor și cămătarilor; văd preoțimea română lovită peste față cu palma minciunii celei mai scârboase, văd învățătorimea în cătușele de fier
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a prins. După apariția acelui interviu am fost numit de revista The Advocate chiar unul dintre Cei mai Interesanți 100 de Homosexuali ai Anului, ceea ce i-a scos din minți pe prietenii mei cu adevărat gay și a declanșat un potop de telefoane lacrimogene și confuze din partea lui Jayne. Însă eu nu eram decât un „farseur“. Nimic mai mult decât „o pușlama“. Eram pur și simplu „Bret“. De-a lungul anilor fotografiile mele în jacuzzi, la Playboy Mansion (eram unul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
decenii la rând au sărăcit și distrus patrimoniul nostru artistic și literar. Dar P. Dumitru, însuși „se rupe” de matricea sa națională și culturală, ascultând probabil, în acei primi ani ai exilului, de deviza après moi - le déluge, „după mine, potopul!”. Adaug aici un mic fapt, anecdotic, care lămurește puțin psihologia sa din acea vreme față de literatura „pe care o lăsase în urmă”. În anii șaptezeci, când mă găseam eu însuși în exil la München, după demisia de la Paris, o doamnă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ei, fiind din ce în ce mai puțin disponibilă pentru așa ceva. Industrializarea simbolisticii, o trăsătură originală a secolului XX, a înzecit oferta vizuală de "resursare" pe măsură ce declinul școlii și apusul umanioarelor i-au epuizat cerința intimă. Sufletele noastre secătuiesc, iar noi ne încovoiem sub potopul de pliante ispititoare și de invitații multicolore la întoarcerea în locurile despre care suntem asigurați că reprezintă punctul nostru de plecare. Această criză de trezorerie a memoriilor colective cu cât mai puține încasări, cu atât mai mulți bani în circulație
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
s-a clădit pe numele său, excesivul în cazul de față nu e deloc neînsemnat. Isus = Hitler? Un sacrilegiu, acest graffiti, dar nu chiar inutil dacă reușește să-l convingă pe privitor să-și schimbe ochelarii. Fără a urca până la potop, pentru o jumătate de veac de persecuții contra apostolilor (între coreligionari, de fapt), au fost douăzeci de secole în sens invers, și încă și mai sângeroase. Delimităm între spațiile albe ale memoriei noastre conturate cu o linie punctată valurile de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
răspuns copila. Și adunându-și cioporul, a plecat cu imamul cel bătrân. Îndată după ce au ieșit ei de-acolo, s-a tulburat cerul, s-au învălmășit nouri negri, au detunat tunetele și-au scăpărat fulgerele și s-a rupt un potop de apă încât a înecat toate. De-atuncea a apărut acel lac de la Soci în care ș-au aflat mormânt nemilostivii. Oamenii din acele ținuturi îi spun Lacul Riței. Marți 9 Mai. Noaptea îngheț; ziua răcoros. Miercuri 10 M. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și XX, Europa a fost zguduită de războaie mari. Ultimul a fost cel mai crâncen. 9. După dezastru, Europa obosită își așteaptă pacea și refacerea. Popoarele mici din acest colț al sud-estului european nu văd încă deasupra apelor tulburi ale potopului porumbelul păcii cu ramura de maslin în cioc. 10. Doritoare de pace aceste neamuri ale S.E. european și îndeosebi R. și B., care au suferit atât, își pun încrederea numai în muncă pașnică și în progres, subt legea nouă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
La nivel stilistic, trecerea din timpul profan în cel sacru, al prezentului mitic, se face prin permutarea faptei de la perfectul compus la acțiuni săvârșite hic et hunc. Falia spre evenimentele arhetipale s-a deschis și, sub ochii auditoriului, se dezlănțuie potopul purificator din care o nouă lume va fi creată. Plăvioarele (viitură din lemne și nămol) constituie amestecul principiilor fundamentale (pământ, apă, focul latent în lemne și aerul) și viitura aceasta șterge tot ceea ce s-a perimat prin vecuire. Dinamismul imaginii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de același destin: ele fac să apară și să dispară periodic toate formele, ele dau universalei deveniri o structură ciclică. Încă din preistorie, ansamblul ApăLună - Femeie era intuit ca un circuit antropocosmic al fecundității”. Este astfel așteptată imaginea fecioarei în mijlocul potopului regenerator: „Printre brazi, printre mălini/ Înoată-ș, înoată bohor negru./ Înoată-ș, înoată,/ În coarne-ș poartă,/ Dar ce anume’n coarne-ș poartă?/ Legănel de arjințel/ Dar în leagăn cine șede?/ Șede (numele) cea frumoasă” (Limanscoe - Odesa). Fata se află întrun leagăn de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]