2,756 matches
-
mai puțin exacte sau elocvente ale articulațiilor "reale" ale procesului istoric. Ele sunt, aș putea spune, sau cel puțin ar trebui să fie moduri de interogare". (ibidem) 20 De altfel, și R. G. Collingwood realizează o imagine a istoricului ca povestitor și detectiv. Mai mult decât atât, Collingwood subliniază că orice cunoaștere de tip științific se bazează pe o cunoaștere de tip istoric: "vedeam limpede că orice filosof care elaborează o teorie a "metodei științifice" fără a oferi o teorie a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Noi, cei șase, n-am mai băit acolo nici un ceas: știam că aur nu-i. Ceilalți însă ne crezură nebuni și au muncit mai departe", efortul zadarnic întinzându-se pe durata a patru ani! În fine, cel de-al treilea povestitor, Manoilă, pretinde că s-a întâlnit cu diavolul în persoană: "Era iarnă [...], și eu veneam, scârțâind din cizme, pe Dealu-Băilor. Și, iată, chiar pe creasta dealului, venea, în trapul calului sur, un ghinărar. Hainele pe el, frâiele, scărițele ardeau în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să lucreze în consonanță și să-și continue unul altuia letopisețele: de la Costin, ștafeta este preluată de Ion Neculce). După cum observă, cu onestitate bătrânească, N. Cartojan, "[v]remurile pe care Miron Costin ni le înfățișează, cu un rar talent de povestitor, reprezintă în istoria Moldovei panta de decădere, epoca de agonie a ultimelor rămășițe de autonomie" (1996: 265). Dan Horia Mazilu punctează, la rândul său, atmosfera de Dämmerung care amenința chiar și Polonia în care Costin își făcuse studiile: "Costin trăise
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de noi în continuare, nu se mai pot cita decât timpuria povestire în formă dramatică Drumul (1920) și povestirea trifocală, din punctul de vedere al naratorilor, Floarea din prăpastie (1941) bucățile literare care-l dezvăluie pe Philippide în ipostaza de povestitor sunt deosebit de expresive. Îmbrățișarea mortului (1940) orchestrează terifiantul la limita dintre verosmil și neverosimil, aceasta venind în prelungirea profesiunii de credință a lui Philippide, exprimate în eseul "Pledoarie pentru nuvelă" (1935): "Nuvela cere calități de concentrare, de măsură și de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Din punct de vedere jurnalistic (punct de vedere care va deveni important atunci când experiența urbană va fi miza textului de față), ea face obiectul unui reportaj, nu al unei știri. Trecutul este povestit și poartă astfel, în mod decisiv, marca povestitorului său. În felul acesta, trecutul nu este relatat în calitate de trecut, ci de element constitutiv al unei vieți prezente. Momentul descris mai sus, plecând de la prologul epistemo-critic, al salvării fenomenelor prin elementele lor, este, aici, readus în atenție ca salvare a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al XIX-lea. În experiență iau naștere imaginile dialectice, iar descrierea acestei legături este interesantă, mai ales în ilustrările ei istorice. Ca de mai multe ori în legătură cu ideile lui Benjamin, apelul la o serie de personaje concrete, precum colecționarul sau povestitorul, este necesar. Personajul central al experienței urbane, flaneurul, care urmează a fi abordat abia în capitolul al treilea, se oglindește în aceștia. 1.3. Alegorie și imagine dialectică Demersul filozofic, după cum am încercat să arăt, are la Ben jamin sensul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
propriu unei figuri centrale a acestuia: flaneurul. Excursuri Una dintre modalitățile în care poate fi citit Benjamin este aceea de a urmări, dincolo de problemele teoretice și de conceptele sale fundamentale, traseul și însemnătatea unor personaje, de exemplu: traducătorul, colecționarul sau povestitorul. Conceptul de „experiență“, care constituie miza discuției de față, poate fi concretizat în modul în care Benjamin vorbește despre aceștia. De altfel, între scrierile sale „teoretice“ sunt intercalate de fiecare dată texte „complementare“ importante prin modul în care conceptul este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
la care m-am referit în acest capitol. Pentru Benjamin, aceasta nu este una intenționată, ci implicită, activă în ipostazele ei cotidiene. Traducătorul, de exemplu, poate fi înțeles tocmai ca acela care asimilează funcția critică a cunoașterii în domeniul limbajului; povestitorul „salvează“ evenimentul prin înscrierea lui în orizontul memoriei; colecționarul transformă dialectic statutul obiectului și îi „dă viață“ în cursul existenței sale istorice. Ulterior acestor scurte portrete, abia, poate fi realizată o sinteză a funcțiilor epistemologice ale experienței, așa cum se constituie
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mai sus și le asumă din nou ca gesturi teoretice, având o intenție epistemologică. Passagen-Werk este construită ca o colecție de citate, o experiență a lumii urbane din secolul al XIX-lea, cu arhitectura, personajele și textele ei. Excurs 3. Povestitorul și ordinea lumii Textul Der Erzähler. Betrachtungen zum Werk Nikolai Lesskows (1936) ocupă, în ansamblul problemei tratate aici, un loc aparte. Înrudit ca tematică cu alte eseuri și recenzii literare despre Hebel sau Kafka, articolul ilustrează conceptul de „experiență“ în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Privit mai îndeaproape însă, textul vorbește de aura acesteia, mai degrabă decât de experiență în sine. Decăderea aurei, fenomen la care m-am referit deja și la care voi reveni în capitolul al treilea, înseamnă aici, de fapt, dispariția figurii povestitorului, de care povestea ca formă a experienței este intrinsec legată. Din perspectiva mizei principale a acestor rânduri, anume conceptul de „experiență urbană“, textul despre Leskov are mai degrabă o valoare „arheologică“. El descrie premisele unei distanțări, ale unei modificări a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
anume conceptul de „experiență urbană“, textul despre Leskov are mai degrabă o valoare „arheologică“. El descrie premisele unei distanțări, ale unei modificări a percepției care, în urma dispariției gestului arhaic de a povesti, fac să survină personajele paradigmatice ale metropolei. Figura povestitorului este asimilată de Benjamin celei a meșteșugarului. Ambii realizează o continuitate între esența lu crului și propria lor activitate. Înainte de a istorisi, povestitorul relatează circumstanțele în care el însuși a aflat povestea. Într-un fel, ceea ce se povestește nu este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
percepției care, în urma dispariției gestului arhaic de a povesti, fac să survină personajele paradigmatice ale metropolei. Figura povestitorului este asimilată de Benjamin celei a meșteșugarului. Ambii realizează o continuitate între esența lu crului și propria lor activitate. Înainte de a istorisi, povestitorul relatează circumstanțele în care el însuși a aflat povestea. Într-un fel, ceea ce se povestește nu este un eveniment, ci o expe riență „personală“. Mai mult, această experiență este transmisă unui audi toriu, cu propriile lui experiențe, care sunt, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
arată Benjamin, muza epicului în general. Diferența este însă radicală între modul în care romanul și povestea i se închină. Tipul de memorie (Erinnerung) care constituie romanul este unul care transformă un eveniment „remar cabil“, singular în eternitate (verewigen). Memoria povestitorului (Gedächtnis) este de scurtă durată (kurzweiligen) și privește întâmplări dispersate pe care le pune laolaltă în ordinea narativă. Memoria este văzută, și în acest context, ca privire mesianică aruncată evenimentului. Experiența construiește trecutul, îl reconfigurează în propria viață a povestitorului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
povestitorului (Gedächtnis) este de scurtă durată (kurzweiligen) și privește întâmplări dispersate pe care le pune laolaltă în ordinea narativă. Memoria este văzută, și în acest context, ca privire mesianică aruncată evenimentului. Experiența construiește trecutul, îl reconfigurează în propria viață a povestitorului și, mai apoi, în cea creată intersubiectiv, împreună cu ascultătorul. Povestitorul este, în textul lui Benjamin, o figură magică. Asemenea colecționarului, este subiectul unei experiențe integrale a lumii (cu „ochiul“ și cu „mâna“, cum afirmă Valéry, citat în finalul textului), pe
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dispersate pe care le pune laolaltă în ordinea narativă. Memoria este văzută, și în acest context, ca privire mesianică aruncată evenimentului. Experiența construiește trecutul, îl reconfigurează în propria viață a povestitorului și, mai apoi, în cea creată intersubiectiv, împreună cu ascultătorul. Povestitorul este, în textul lui Benjamin, o figură magică. Asemenea colecționarului, este subiectul unei experiențe integrale a lumii (cu „ochiul“ și cu „mâna“, cum afirmă Valéry, citat în finalul textului), pe care o încorporează și o transmite. Dispariția sa echivalează dispariției
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Inflation, die körperlichen durch die Materialschlacht, die sittlichen durch die Machthaber.“ Experiența „dialogală“ a omului cu lucrurile este înlocuită, odată cu dezastrul primului război mecanizat al istoriei, de o înstăpâ nire a forțelor (Kraftfeld) distructive, impersonale asupra corpului uman. Felul cum povestitorul reușea să „îmblânzească“ lumea în experiență, prin găsirea unui sens, este perturbat de negativitatea pură a războiului. În capitolul patru al textului, Benjamin indică însă o posibilă „sarcină a experienței“ ulte rioară momentului ei auratic. Dominată de forțe seculare (säkularer
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fühlbar macht.“ Metropola, cum voi încerca să arăt, își descrie contururile în această lume fluidă. În experiența urbană se configurează cu noașterea acestei noi lumi. Descrierile urbane ale lui Benjamin, cunoașterea fragmentară a flaneurului survin în urma și pe ruinele înțelepciunii povestitorului. Arhetipurile acestuia din urmă, marinarul și țăranul, suferă o mutație. Gestul povestirii stătea în puterea miracolului: cel al depărtării spațiale, în primul caz, precum și cel al tradițiilor îndepărtate, în cel de-al doilea. Dimpotrivă, flaneurul este un localnic, nu un
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
caz, precum și cel al tradițiilor îndepărtate, în cel de-al doilea. Dimpotrivă, flaneurul este un localnic, nu un turist. Fizionomia orașului este cea a unei vecinătăți și incursiunea unei amintiri în care reprezentările personale și cele colective se întâlnesc. Figura povestitorului sintetizează mărcile experienței enumerate până acum într-o formulă istoric-inaugurală: „Der Erzähler ist die Gestalt, in welcher der Gerechte sich selbst begegnet.“ Menirea sa este soteriologică, și anume de a eli bera omul de intransigența și, în mod esențial, de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ci le consideră pe acestea paradigmatice pentru orice tip de experiență istorică. Con ceptul de „revelație“, de pildă, sau „gestul“ traducătorului văzut, în universalitatea sa, ca gest al regăsirii dialectice a originarului sunt, precum gestul colecționarului, instanțieri ale experienței istorice. Povestitorul ilustrează, pe de altă parte, o situație aparte a experienței, anume caracterul ei „auratic“, singular. „Înțelepciunea“ pe care povestitorul o împărtășește prin intermediul poveștii este unică, absolută, legată în mod esențial de figura concretă a „subiectului“ vorbitor. Voi încerca să delimitez
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
gestul“ traducătorului văzut, în universalitatea sa, ca gest al regăsirii dialectice a originarului sunt, precum gestul colecționarului, instanțieri ale experienței istorice. Povestitorul ilustrează, pe de altă parte, o situație aparte a experienței, anume caracterul ei „auratic“, singular. „Înțelepciunea“ pe care povestitorul o împărtășește prin intermediul poveștii este unică, absolută, legată în mod esențial de figura concretă a „subiectului“ vorbitor. Voi încerca să delimitez experiența urbană de acest statut. Orașul este, voi încerca să arăt, el însuși un subiect anonim, iar povestea sa
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
începutului de veac XX, sensul metafizic al ruinelor Curții-Vechi este ratat. O investigație cu caracter istoric“ poate fi, de asemenea, primejdioasă, din perspectiva rândurilor de față; mai important decât a vedea cine este scriitorul Crailor... este a vedea cine este Povestitorul lor, personaj doar discret schițat în textul ca atare, dar elaborat profund în subtext ca oglindire a celor trei prieteni, Pantazi, Pașadia, Pirgu. În al doilea rând, „împrietenirea“ lecturilor despre care vorbeam mai sus mai are de depășit încă un
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
concepte sunt ele însele asemenea unor personaje, lucru poate mai puțin evident în demersul analitic pe care l-am încercat aici. Dar faptul că experiența urbană este, mai mereu pentru Benjamin, întruchipată în figuri precum flaneurul, colec ționarul, peticarul sau povestitorul o scoate dintr-un registru pur teoretic, abstract. Similaritățile textelor pot fi mai ușor sesizate, odată ce ele nu mai sunt gândite după distincția, demult denunțată ca artificială, dintre filozofie și literatură. La început, înrudirile textelor survin cu precădere la nivelul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în rândul personajelor, a „crailor“, fie ei doi, trei sau patru, nu este, în acest loc, importantă. Importantă este însă o notație a autorului la sfâr șitul capitolului despre cele trei hagialâcuri și pe care M. Călinescu o comentează: plasarea Povestitorului în mijlocul unui joc de oglinzi creat de ceilalți eroi: „la plăcerea de a mă bucura de prietenia a două ființe atât de unice fiecare, s-adăoga aceea, pentru mine neprețuită, de a mă afla între două taine ce puse, ca
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
la plăcerea de a mă bucura de prietenia a două ființe atât de unice fiecare, s-adăoga aceea, pentru mine neprețuită, de a mă afla între două taine ce puse, ca două oglinzi, față-n față, s-adânceau fără sfârșit.“ Povestitorul este, astfel, sinteza tensionată a celor trei personaje (dintre care Pirgu este, după cum observă M. Călinescu, o „răsfrângere în urât“ a celorlalți doi), subiect veritabil al experienței urbane a Bucureștiului începutului de secol XX. Orașul se dezvăluie într-un dublu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în urât“ a celorlalți doi), subiect veritabil al experienței urbane a Bucureștiului începutului de secol XX. Orașul se dezvăluie într-un dublu gest, repetat în carte la nesfârșit: flanatul, pe de o parte, amintirea unui trecut incert, pe de alta. Povestitorul este o figură a intervalului (spectator și actor deopotrivă) pentru care orașul se luminează în orele nopții, ca mahala sau birt, în compania celor trei prieteni: de fapt, într-o triplă oglindire a oamenilor, străzilor, lucrurilor încărcate de amintiri. Materialitatea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]