2,388 matches
-
oară un hit al unei tipe care cânta - mi se părea mie - formidabil. Niște băieți descurcăreți vindeau prin târg poze color cu ea și, deși nu arăta chiar ca modelul meu de femeie, am dat imediat banii și am pus poza bine. Era Madonna. O gagică trăznet, deși cam ieftină, o vampă de discotecă, dar care avea o prospețime extraordinară. Produsul părea comun, de serie. Dar nu era așa. Prietenii mei erau toți atinși de morbul Michael Jackson. Apăruse Thriller, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
apropii tiptil de păsăroiul înalt cât mine, Doamne, câtamai păsăroiul și știe să stea într-un picior! Uite că învăț și eu de la el, stau așa, cu talpa dreaptă proptită deasupra genunchiului stâng și întind aripile, fâl, fâl... Ieri am pozat munții care stau ca un perete alb, imens, în capătul bulevardului. Par așa de ușor de trecut. Dar tot mai ușor e cu mintea, și mult mai frumos ce se vede. BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE În anii copilăriei mele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Oldfield Îl situam Între muzicienii de foarte Înaltă calitate, și nu fiindcă Îmi plăceau vocalistele sale nordice. Deși era asemănătoare la ochi (albaștri, fără impurități), la piele (pistruiată) și la păr (blond, lung, bogat), amfitrioana nu mă atrăgea deloc. Tânărul poza Într-un fel de pupil al meu. Crescuse, admit, luându-mă de model În câteva domenii. Chiar căsătoria o stabilise având reper vârsta când o făcusem eu, dar greșise evident. Soția lui fermeca doar ca imagine. Chipul ei angelic putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
mai în vârstă și care erau vizibil speriați și nesiguri de deznodământul evenimentelor, eu am manifestat încă de la început un entuziasm aproape fanatic. Îmi amintesc că una dintre vecinele mele m-a scos din balcon spunându-mi că "securiștii te pozează cum aplauzi". Desigur că nu era nimic eroic în gestul meu. Era mai mult inconștiența și sinceritatea caracteristică unui tânăr de 20 de ani. Aceasta atitudine am păstrat-o și în cursul evenimentelor care s-au derulat ulterior. Îmi amintesc
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
N., C., S. etcă, pot fi simboluri ale unei întregi generații, generația „fără filtru ironic al situațiilor stranii“, generația celor care oscilează între „a fi“ și „a părea“, într-un joc interminabil cu măști și avataruri. Deși comunică cu ceilalți, pozează în reviste mondene, sunt intelectuali cu renume sau femei de succes, personajele din povestirile lui Rogozanu sunt extrem de singure și într-o criză continuă de identitate. În ciuda titlului destul de comercial, cartea lui Costi Rogozanu aduce în discuție probleme serioase, având
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Emilia CHISCOP Ca două specii diferite ce sunt, bărbații și femeile (a se citi și de la dreapta la stânga, pentru a nu le discrimina pe cele din urmăă își au revistele lor. Bărbații citesc „Maxx“ (aflu că în ediția italiană va poza în curând și Monica Columbeanu!Ă, „FHM“, „PlayBoy“ etc. Femeile au o ofertă și mai diversă - de la vechea „Femeia“, la „Avantaje“, „Elle“, „Tabu“, „Joy“, „Look“, „Cosmopolitan“, „The One“, „Unica“, „Eve“ etc., plus reviste pentru mame, mirese, bucătărese. Bărbatul și femeia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
tocmai așa... După declarațiile, manifestările din spațiul public și interviurile unor foști ofițeri din eșalonul superior al Securității, mi-am dat seama că am cunoscut șefi de post cu mai mult creier și bun-simț decât coloneii și generalii agramați care pozau în „eminențe cenușii“. Numai că nu te poți lupta cu imaginarul social. Aș mai spune că de la Revoluția din 1989 au trecut optsprezece ani și mulți dintre milițienii de atunci fie nu mai sunt... polițiști, fie, cu un pic de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
primare, aceasta va atrage atenția celor din preajmă și vorbește despre reușita lucrării. În lucrările lui R. KENT acest fenomen persistă. La DA VINCI de asemenea avem interacțiunea și rezultanta a două forțe, - cea a timpului legată de cea care pozează și cea a gândului, care vine din partea autorului, - deci asemănător cu cele redate în legătură cu creația lui Rocuelle KENT. Și totuși în creația capodoperei „Mona Lisa” este evidentă o deosebire radicală, care cere și o altă abordare și explicație. Să privim
Revela?ia Eminescu ?ienigma "DA VINCI - CIURLIONIS" by Zaharia Don?u () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83666_a_84991]
-
puține sunt marcate de tristețe, căci muza lui Alecsandri este mai degrabă și mai adesea veselă. În operele de teatru, Alecsandri ia în râs defectele vechii societăți românești. El prezintă pe scenă personaje bufone și grotești, femei care vor să pozeze în doamne, greci și evrei, "lipitorile" satelor. Prin ironiile sale spirituale, a contribuit mult la a-i face pe români să renunțe la moravurile vechi și să-și se îndrepte gândul spre viitor. Dar Alecsandri este poetul național prin excelență
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
-i cucerește în mod laș inima, simțurile și își denigrează, cum că ar avea un amant, Hubert, care de fapt este al ei. Arnold nu rezistă acestei vrăjitoare. Sparge statuia Liei și o înlocuiește cu o sirenă pentru care marina pozează ca model. Lia moare de tristețe, Arnold, dezabuzat, află de josnicia sirenei sale, o ucide și înnebunește. Imaginea acestei femei fermecătoare și satanice este trasată cu cruzime. Un element de atracție se adaugă povestirii: autorul este artist și se complace
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ok să fii cum ești tu, pentru că așa erau și ele, Spice Girls. Nu Spice Girls au fost cele care au inventat conceptul de Girl Power - acesta fusese folosit înainte și de Shampoo Girls, o trupă de două fete care pozau în rebele, în timp ce atitudinea atașată conceptului fusese afișată încă din anii ’80 de Cindy Lauper și Madonna. Însă în Spice Girls se putea regăsi orice fetiță din curtea școlii, indiferent dacă se juca pe terenul de sport, punea piedică băieților
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
mărturii ale unui trecut ce părea a nu mai interesa pe nimeni. De atunci, Bonn caută fotografii pierdute, uitate sau pur și simplu aruncate. Nu știe nici cine a apăsat declanșatorul, nici cine s-a aflat dinaintea camerei, zâmbind sau pozând grav. Pe unele le-a găsit pe trotuar, pe altele le-a cumpărat ieftin din târgurile de vechituri. „Nu faptul că oamenii din fotografii îmi sunt străini mă fascinează - povestește el într-un interviu acordat publicației « The Morning News». Eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
las pe Anca la gladiatori și o iau la goană spre Hall 8, la americani și britanici. La intrare, calc pe „ceva“ și cad în preacinstitul fund, spre amuzamentul unui grup de japonezi care totuși au bunul-simț să nu mă pozeze. La standul Grasset, ascultam răbdători, luptându-ne cu somnul, rezumatele unor „bestselleruri“ franțuzești. La un moment dat, chiar în spatele nostru se iscă o rumoare apocaliptică. Mă uit la madame și o întreb din priviri ce se întâmplă. Îmi răspunde la fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
ar însemna, de exemplu, că orice spărgător de locuințe ar fi absolvit de vină; asta pentru că acesta ar fi fost, evident, provocat de nesimțirea proprietarului de a-și pune la ferestre termopanele care i-au luat ochii atacatorului. Marian Iancu pozează în emblema Timișoarei. El se vrea perceput drept simbolul luptei cu „miticii“ din Capitală. Marian Iancu nu este însă decât un tip foarte geluit, ajuns din București în Banat, care a lăsat în urma sa unele semne de întrebare. Cu alte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
copilului ce se află în fața suflătorului din trompetă, prin puterea muzicii. Alte tablouri ce marchează expoziția sunt două portrete ale violoncelistului Pablo Casals cântând, reunite pentru prima dată. Casals, și el în termeni amicali cu Kokoschka, a acceptat să-i pozeze la începutul anilor ’50, pe când violoncelistul dădea cursuri de măiestrie la Zermatt. Spațiul nu-mi permite să amintesc decât desenele și gravurile prietenilor muzicieni ai pictorului, între care Yehudi Menuhin, Furtwaengler și Sviatoslav Richter și imaginile decorurilor și costumelor realizate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
timp. Cel puțin din aceste motive nu am pretenția să satisfac toate gusturile iubitorilor de călătorii, mi-ar depăși posibilitățile reale de a scrie. Poate nici fotografiile, ca instantanee, nu sunt unele dintre ele de cea mai bună calitate: am pozat ce m-a surprins la momentul respectiv pentru colecția personală și ca să le arăt familiei și prietenilor. Cu timpul m-am convins că nu sunt de ajuns doar pozele pentru amintiri corecte, nici măcar pentru mine. Începusem să am curiozitatea a
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
să recurgem la textele lor atunci când este vorba de esoterism, simboluri și misterioase practici magico-religioase. Evident, Victor Hrebenciuc nu este un asemenea specialist. Este un practicant de yoga și un sincer pasionat de ocultism comercial. Din când în când mai pozează și în figura unui guru ascuns al politicii PSD. Prin afirmațiile lui, Hrebenciuc mai mult ne-a încurcat decât să ne facă să înțelegem. Am așteptat ca Traian Băsescu să ne dezvăluie în direct câte ceva din secretul câștigării campaniei electorale
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
fost versiunea kitsch prin care Michael Jackson a înțeles că poate rămâne în istorie un fel de semizeu încarnat. Boala de piele și nevoia firească de a și-o ascunde nu explică permanentul exhibiționism al megastarului american. A ținut să pozeze într-un veritabil ales. Frumusețea, fericirea, bogăția, confortul, prestigiul și autoritatea au fost în măsură să-l proiecteze pe Jackson dincolo de orice norme și reguli sociale. Pentru el, totul era permis. Afișarea ostentativă a acestei condiții ontologice privilegiate ilustrează dorința
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Ferdinand își scoate telefonul și merge spre un perete îmbrăcat în oglinzi. Cu mâna stângă ține telefonul la o distanță respectabilă în timp ce și ridică brațul drept și-și încordează bicepsul. Își pune pe față o expresie feroce, numai bună de pozat. Exact în momentul în care e gata să apese pe buton, telefonul sună. Ferdinand devine derutat, apoi răspunde. Reușește cu greu să-și apropie aparatul de tâmplă, ținându-l între degetul mare și mijlociu. Da, mami. Vocea lui se pierde
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
singură persoană. Follow me, Sir. Mă iau după el. Merg printre mesele pline de oameni înfometați. Unii mănâncă, alții așteaptă să apară mâncarea, ca s-o mănânce. Chelnerul mă instalează la o masă, în centrul localului. Deschid meniul, îi arăt poza cu creveții. Something to drink? Îi spun că deocamdată nu. Chelnerul se îndepărtează. Aștept. În spatele meu aud plânsetul unui bebeluș. Mă întorc, îl văd. E un bebeluș mare. Enorm. Mai degrabă un bebeloi decât un bebeluș. Stă într-un scaun
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
specială pentru bicicliști și alergători, așa că în zece minute intrăm în oraș. Dolo e un oraș mic. Ne oprim la un restaurant amenajat într-o moară străveche și bem o cafea cu lapte. Eu îmi scot aparatul din rucsac și pozez câțiva trecători. Nu vorbim. Între noi s-a instalat o mică tensiune. Asta e. Am sărit calul. Se mai întâmplă. Trece o jumătate de oră. Hai să mergem, că s-a înnorat. Ne suim pe biciclete și o luăm înapoi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
se termină filmul dar tot atunci o pereche de la masă îmi cere să le fac și lor o fotografie. încerc să le explic că nu mai am film, dar apare un individ care îmi spune să mă prefac că îi pozez după care să spun că ,,nu a ieșit poza “. ,,Să ne mai distrăm și noi” spune individul. Cedez pînă la urmă insistențelor, după care același le spune mesenilor că a fost o farsă și că nu mai am film. - Să
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
și foarte multe alte bunuri, mai ales bijuterii din aur pe care le transformă în bani la un bijutier care-și ia partea și el. Principala grijă a bogaților din comunism este să-și mascheze bogăția, să o camufleze, să pozeze în băieți săraci. Florescu nici nu-și cumpără o vreme mașină, se folosește de taximetriști iar când devine prea cunoscut printre aceștia, apelează la serviciile unui pensionar. Abia într-un târziu își cumpără un Fiat de la Gheorghe Balaci pe care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
mult. Dar cazul falșilor dizidenți și rezistenți? Nu se poate nega, de pildă, că Adrian Păunescu a publicat, înainte de 22 decembrie, unele poezii de rezistență, Analfabeților, de pildă. Poate fi socotit, totuși, un scriitor de rezistență, cum încearcă acum să pozeze? Evident că nu. Un gest izolat, calculat și mai ales duplicitar, nu este și nu poate fi concludent. Cum situația este mai generală, aș propune următoarele criterii destul de precise pentru astfel de cazuri, cel puțin ambigue (în proză și în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
din liceu), divulgă procedurile (câștigarea Încrederii victimei, provocarea), dezvăluie modalitatea prin care meseria aceasta Îi putea ajuta pe unii să câștige poziții, să avanseze, să-i controleze pe naivi. Încearcă să și teoretizeze, distinge Între diferite specii de turnători care pozau În oameni de Încredere (dubla identitate!), nu se Înduioșează de soarta celor trecuți pe linie moartă, căzuți În alcoolism, În paranoia sau pur și simplu trimiși la munci obscure. Descrie cu voluptate două turnătorii din timpul facultății, relatări probabile ale
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]