2,965 matches
-
încă bine să mă vâr în apă, când iată că, tot dincotro venisem eu, zăresc, din depărtare, că vine și se îndreaptă (...) d. Arsene.” (C. Hogaș) • adverbe (locuțiuni adverbiale) de modalitate; exprimă atitudinea subiectului enunțării față de conținutul semantic exprimat prin predicat, cel mai adesea, sau prin termeni care realizează alte funcții sintactice: poate, firește, desigur, fără-ndoială, cu siguranță etc.: „Probabil că cei mai mulți dintre spectatori n-au înțeles și în sală s-a făcut din nou liniște.” (M. Eliade). Când se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
esență aceeași și în noua ediție a Gramaticii Academiei (2005), integrată doar în perspectiva înțelegerii diferite a predicației. Adverbe precum poiate,firește,negreșit etc. sunt predicate în condițiile prezenței conjuncției că/să ( Negreșit că va pleca.), cu două deosebiri: sunt predicate adverbiale (vol.I, p.594, vol.II, pp.249-251), anulându-se, în felul acesta distincția predicat verbal/predicat nominal,din edițiile precedente; au în același timp și rol de modalizare. În același timp, sub aspectul inventarului, prin exemple conținând adverbul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Adverbe precum poiate,firește,negreșit etc. sunt predicate în condițiile prezenței conjuncției că/să ( Negreșit că va pleca.), cu două deosebiri: sunt predicate adverbiale (vol.I, p.594, vol.II, pp.249-251), anulându-se, în felul acesta distincția predicat verbal/predicat nominal,din edițiile precedente; au în același timp și rol de modalizare. În același timp, sub aspectul inventarului, prin exemple conținând adverbul aproape ( Aproape că începe să plângă.) pare a se deschide drum spre interpretarea în același mod și a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lingvistice: „Care va să zică încântat! - Firește.” (I.L. Caragiale) sau în planul subiectiv, printr-o relație de incidență: „Obișnuit cu mirosurile ierbii în floare, s-a speriat, firește, de mirosul de carne arsă.” (O. Paler, Galilei) Când, însă, preced verbe-predicat (sau componente ale predicatului) aceste adverbe sunt expresie a modalității, categorie sintactică prin care se exprimă atitudinea subiectului enunțării față de obiectul enunțării: conținutul semantic al enunțului. Sintagmele formate dintr-un adverb de modalitate și un verb sunt adesea sinonime cu sintagme modale morfologice; enunțul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai o complementaritate semantică. Au structură de constituenți sintactici dezvoltați funcțiile sintactice realizate prin: - construcții infinitivale relative; în enunțul „Ai să te duci în fundul iadului și n-are să aibă cine te scoate...” (I. Creangă), sintagma cine te scoate este subiectul predicatului n-are să aibă; în interiorul ei s-ar putea identifica funcțiile: cine - subiect, te - complement direct; - construcții gerunziale absolute; alcătuite dintr-un gerunziu și un nume (pronume) - care funcționează ca „subiect interior”: „Căci voi murind în sânge ei pot să fie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
murind + vei - „subiect” interior; - sintagme alcătuite din verbul a trebui și un participiu; în enunțul „Părinte Dănilă, i-a spus ea cu umilință, eu nu mă pricep cum ar trebui întocmită o asemenea jalbă.” (M.Sadoveanu, X, p. 555), în interiorul predicatului dezvoltat ar trebui întocmită s-ar putea identifica predicatul ar trebui și subiectul întocmită; - sintagme formate din verbe cu conținut semantic aspectual sau verbal numai în relație cu un verb sau o formă verbală absolută: S-a pus pe învățat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trebui și un participiu; în enunțul „Părinte Dănilă, i-a spus ea cu umilință, eu nu mă pricep cum ar trebui întocmită o asemenea jalbă.” (M.Sadoveanu, X, p. 555), în interiorul predicatului dezvoltat ar trebui întocmită s-ar putea identifica predicatul ar trebui și subiectul întocmită; - sintagme formate din verbe cu conținut semantic aspectual sau verbal numai în relație cu un verb sau o formă verbală absolută: S-a pus pe învățat./ Dă să fugă. - sintagme în care determinantul condiționează semantic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea,/ Ca visul pe-un copil.” (I, p. 22), circumstanțialul de mod este realizat prin sintagmele ca zeul nemurirea, ca preotul altarul etc.; în interiorul acestora s-ar putea interpreta sintactic zeul ca subiect al unui predicat subînțeles (iubește), iar nemurirea, complement direct. - alte tipuri de sintagme • propozițional; Funcția sintactică se realizează printr-o propoziție. În enunțul Cel ce intri în această casă, citește și te cutremură, dacă mai crezi în frumusețea ființei umane., au dezvoltare propozițională
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
păduri cutreieram.” (M. Eminescu), sintagma fiind băiet realizează ca atare funcția de circumstanțial temporal analitic. • complex; Este o variantă a constituentului sintactic analitic; cel de al doilea termen are un al doilea nucleu propozițional. Se realizează astfel mai cu seamă predicatul analitic, care are, în felul acesta, dezvoltarea unei propoziții complexe: „Eram atât de buimăcit de visul meu, încât, deschizând ochii, primul gând a fost să mă uit afară...” (O. Paler) Se pot realiza prin structuri similare și alte funcții sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
similare și alte funcții sintactice. În enunțul: Ajungând ceea ce visase de copil, a câștigat o mare încredere în el.”, ajungând ceea ce visase de copil realizează în ansamblu funcția de circumstanțial temporal (și cauzal). • compus; Poate avea această structură mai ales predicatul; în structura sa intră atunci două verbe: un semiauxiliar (de modalitate, de aspect sau de temporalitate) și verbul principal (predicativ sau copulativ): „Trebuie să fi ținut bani berechet, gândeau toți băieții de prăvălie.” (E. Barbu) Semiauxiliarul dezvoltă „proiecția enunțării asupra
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau Cristina. sau al excluderii: Va pleca la Cernăuți nu Andra, ci Cristina., cu eliminarea situării într-o aceeași temporalitate. Realizarea tautologică a funcțiilor sintacticetc "Realizarea tautologic\ a func]iilor sintactice" Uneori, funcțiile sintactice (sau componenta nominală a funcției de predicat) se realizează, tautologic, prin aceleași unități lexicale prin care s-a exprimat regentul, într-o relație de dependență, sau celălalt termen, în relația de interdependență. Tautologia poate fi autentică, reală: „O crimă rămâne totuși o crimă, orice circumstanțe ar fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
impune ca regent: acoperișul casei. Prin categoria a doua de variații, flexiunea verbului se constituie prin ea însăși în marcă a funcției sintactice a acestuia; flectivul -asem, de exemplu, sau -ai în cântasem, sau cântai, marchează identitatea funcțional sintactică, de predicat, a verbului a cânta. Prin cea de a treia categorie de variații, flexiunea este unul din principalele mijloace de exprimare a relațiilor sintactice. Delimitarea sintagmelor în spațiul cărora se dezvoltă relațiile sintactice și se produce marcarea identității funcționale a constituenților
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Și niciodată n-or să vie iară.” (M. Eminescu) Se poate vorbi în acest caz de „mărci” semantice. Când se realizează propozițional, circumstanțialul concesiv se dispensează de elementul joncțional, mai ales dacă marca identității sale specifice este fixată, la nivelul predicatului, de prezența unui semiauxiliar de modalitate; în versurile eminesciene: „Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi, orice-ai spune Peste toate o lopată de țărână se depune.” (M. Eminescu) propozițiile Poți zidi o lume-ntreagă și poți s-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sună în urechi ca o talangă de lut.” (L. Blaga) Pe de altă parte, „propozițiile” interpretate ca regente ale unor „propoziții predicative”, pe lângă că sunt lipsite de autonomie, nici nu „comunică o judecată logică” (II, p. 7), de vreme ce în sine, "predicatul", realizat numai prin verbul copulativ, nu exprimă o idee predicativă: ideea predicativă (sens complex), tocmai pentru că "esența propoziției este predicația (sau predicativitatea)"(ibidem), se întemeiază în primul rând pe raportul de complementaritate verb copulativ + propoziția predicativă; în structura „Lumea-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunț precum „ Când însuși glasul gândurilor tace, / Mă-ngână cântul unei dulci evlavii -” (Eminescu), predicația este asumată de regenta frazei: „ Mă-ngână cântul unei dulci evalvii „. În subordonata temporală „ Când însuși glasul gândurilor tace ”, predicația are caracter pasiv, la nivelul predicatului tace.Trecerea de la asumarea activă a predicației la starea de pasivitate s-a produs odată cu intrarea propoziției „Însuși glasul gândurilor tace” în relație de subordonare față de verbul din regentă: Mă-ngână. Din această perspectivă sintagma este doar o structură care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Da.” (I.L. Caragiale) • interjecționale, când enunțul se realizează prin interjecții: vai, off! etc.: „- Bine, Costică, acum vii?... ai venit cam târziu! - Ei, aș!” (I.L. Caragiale) Observații: Enunțurile dezvoltate în baza unor interjecții voliționale, prezentative sau onomatopeice pot realiza funcția de predicat și pot primi determinanți, care dezvoltă mai ales funcțiile de complement: „Vai de biet român săracul, / Îndărăt tot dă ca racul.” (M. Eminescu) și circumstanțial: „Hai în codrul cu verdeață, / Und-izvoare plâng în vale.” (M. Eminescu) Enunțurile cu interjecția hai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în linearitatea planului expresiei. Realizarea concretă a predicației, funcție care asigură unitatea de structură a acestor enunțuri, diferențiază enunțurile autonome analitice în: • enunțuri verbale; structura lor își are originea într-un verb-nucleu care asigură realizarea concretă a predicației printr-un predicat, prin el însuși: „Îmi voi ucide timpul și visurile, deci, Cârpi-voi pe-ntuneric mantaua vieții mele.” (T. Arghezi) sau în complementaritate cu un nume (predicativ): „Ochiul tău profetic deschis / e singura veste prin ramuri.” (L. Blaga) • enunțuri nominale; în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mediază diferite relații sintactice: „Porumbeii i-au slobozit / să-ncerce pajiștea cerului, dar sfâșiați de vânturi / se-ntorc înapoi.” (L. Blaga) Din punctul de vedere al structurii interne, propoziția poate fi: a. simplă; este constituită doar din termenii nucleului predicațional: predicatul și subiectul sau numai din predicat: „Ea aude - plânge...” (M. Eminescu) „Și înserează... și e tăcere...” (G. Bacovia) b. dezvoltată; în structura sa intervin și alte funcții sintactice, în afara celor implicate de nucleul predicațional: „Mirajul unui dulce fruct / Îmbrac-un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
au slobozit / să-ncerce pajiștea cerului, dar sfâșiați de vânturi / se-ntorc înapoi.” (L. Blaga) Din punctul de vedere al structurii interne, propoziția poate fi: a. simplă; este constituită doar din termenii nucleului predicațional: predicatul și subiectul sau numai din predicat: „Ea aude - plânge...” (M. Eminescu) „Și înserează... și e tăcere...” (G. Bacovia) b. dezvoltată; în structura sa intervin și alte funcții sintactice, în afara celor implicate de nucleul predicațional: „Mirajul unui dulce fruct / Îmbrac-un sâmbure amar.” (L. Blaga) „Ninge mereu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se înnegri... Și de lume tot mai singur, mai barbar,- Trist cu-o pană mătur vatra, solitar... Iar în zarea grea de plumb Ninge gri.” (G. Bacovia) • interdependentă; în dezvoltarea unei relații de interdependență, realizează una din funcțiile nucleului predicațional: predicatul sau subiectul, în interiorul propoziției complexe: „...Dar știe oricine / Că ceea ce nu e nu simte dureri.” (M. Eminescu) • propoziție - predicat; este o propoziție nondependentă în interiorul unei relații de dependență, în care ocupă numai poziția de termen regent. Conține în structura sa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
actualizarea planului lor semantic se înscrie în sfera cunoașterii empirice: A început să ningă din nou. sau ca enunțuri ilustrative, când actualizarea planului lor semantic este subordonată unei interpretări de natură științifică: Ca semiauxiliar, verbul a trebui exprimă ‘ipoteza’ iar predicatul compus în structura căruia intră este sinonim cu un predicat simplu realizat printr-un verb la prezumtiv: Trebuie să fi rătăcind prin pădure./ Va fi rătăcind prin pădure. Planul semantic al enunțurilor constatative poate fi supus probei adevărului fenomenal (Ninge
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
A început să ningă din nou. sau ca enunțuri ilustrative, când actualizarea planului lor semantic este subordonată unei interpretări de natură științifică: Ca semiauxiliar, verbul a trebui exprimă ‘ipoteza’ iar predicatul compus în structura căruia intră este sinonim cu un predicat simplu realizat printr-un verb la prezumtiv: Trebuie să fi rătăcind prin pădure./ Va fi rătăcind prin pădure. Planul semantic al enunțurilor constatative poate fi supus probei adevărului fenomenal (Ninge sau nu ninge), în timp ce planul semantic al enunțurilor ilustrative este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ordinul, porunca, sfatul, rugămintea etc., sau nume predicative propoziționale în nuclee predicaționale cu subiectul realizat prin substantive din aceeași categorie: „Te-am ruga, măre, ruga / Să-mi trimiți prin cineva / Ce-i mai mândru-n valea ta.” (M. Eminescu) Dacă predicatul frazei se realizează printr-un verb performativ (a ordona, a porunci etc.), enunțul însuși are carater performativ: Îți ordon să arunci podul acesta în aer. În funcție de implicarea afectivă a subiectului vorbitor, enunțurile imperative sunt: • obiective (neutre): „Nu spera când vezi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin predicație sau prin diferite funcții sintactice particulare, a unui anumit conținut semantic: „Nu e adevărat că există un trecut - consecutivitatea e în conștiința noastră...” (M.Eminescu) Enunțurile negative sunt totale, dacă nucleul predicațional central (din structura regentei, care reprezintă predicatul frazei, când enunțul e o frază dezvoltată) are aspect negativ, indiferent de aspectul constituenților sintactici, simpli sau propoziționali: „Și în farmecul vieți-mi / Nu știam că-i tot aceea De te razimi de o umbră / Sau de crezi ce-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sub egida Academiei, în două ediții, în anii 1954 și 1963) se recunosc numai două raporturi sintactice: de subordonare și de coordonare. În Sintaxa propoziției, în discutarea raporturilor dintre părțile de propoziție, relația dintre părțile principale de propoziție: subiectul și predicatul, înțeleasă în specificul ei, este, totuși, integrată "ân categoria raporturilor de determinare sau de subordonare, deși acest raport se găsește într-o situație destul de deosebită: determinarea dintre subiect și predicat este oarecum reciprocă, ea are asepectul unei corelații de inerență
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]