2,230 matches
-
în alb-negru: "Erau enormi, și licărul ochilor li se aprindea și se stingea ca licuricii; smalțul cel alb al pământului le ședea de minune, îi prindea ca propriile lor blăni". Câinii sunt obiectivarea terorii protagonistei: "fiorul fricei, care i se prelinse lung și cutremurător de-a lungul șirei, semăna atât de bine cu fiorul frigului, că amândouă se confundară într-un tremur puternic, nepotolit". Printr-o contaminare ontologică, haita, zăpada, astrele personifică frigul; singurul refugiu din calea acestuia rămâne umilul spațiu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Avu din nou senzația unor pumni care izbeau în piept pe dinăuntru". Se liniștește abia după ce deschide fereastra și inhalează nocturnul aer rece. Abia acum realizează că adversarul său a murit: "două firișoare de sânge curseseră din nas și se prelinseseră pe la colțurile buzelor. O pată vânătă roșietică acoperea tâmpla dreaptă". Deși instinctul îi spune că trebuie să telefoneze grabnic, pentru a informa autoritățile în privința omuciderii, Costache ezită, sub presiunea unei noi obsesii terifiante: "Din zecile de gânduri care în câteva
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să reflecte sentimentalismul poeziei și un contrapunct dramatic scenei exaltante de mai sus. Poezia care servește de libret imaginii relevă dimensiunea sa simbolic-rituală. "Sunt Adonai, la viață întors din Iaduri iară!... / Astarte, trup de spume, pe cari s-au fost prelins / Petalele de roze și crini, felina fiară/ Te chiamă-n al meu strigăt de patimă aprins. -/ La sâni de fericire, Iluzia m-ascunde!... Din lut și Vis, forma-vom sublimi, un mitic grup! / Resfiră-mi peste frunte noptosul păr în unde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în acuarela lui Gustave Moreau, Apariția, unde Salomeea fixează obsesiv capul Sfântului Ioan suspendat în sala tronului, este aici dizolvat într-o relație aproape maternală, ca în tablourile Ceciliei Cuțescu-Storck. "Salomeea îl luă în mâini și pe brațele ei se prelinseră două șiroaie de sânge. Îl ridică în sus, îl privi mult, îngândurată, în lumina lunei care acum o învăluia și pe ea, apoi dulce, cu evlavie, sărută ochii închiși ai Botezătorului. [...] A doua zi o găsi tot acolo, nemișcată. Dar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
habitaclului ei, până ce, în fine, ea pare să-l încorporeze, în întreaga sa expresivitate a ceea ce reprezintă exteriorul. S-o spunem pe cea dreaptă, pentru ea nu mai este absolut nicio deosebire între interior și exterior; iar lumina ce se prelinge la o anumită oră, pe o anumită pictură sau parte a unui perete, parfumul florilor ce îmbată aerul din fața unei ferestre anume, toate acestea îi apar ei nu ca obiecte cu depline înțelesuri, devreme ce ele însele au propria lor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Vaslui, prof. Maria Moruzi; directorului Centrului Județean pentru Conservarea și Promovare Culturii Tradiționale Vaslui, Lucian Onciu și directorului-editor al cotidianului Obiectiv de Vaslui, Clara Bișoc pentru sprijinul financiar și moral acordat. Să se știe... Pe treptele unui veac, timpul se prelinge fugar întru întâmpinarea veșniciei. Întâmplările secolului ce s-a dus au fost scrijelite în răbojul vremii, în ochi și în inimi omenești. Cei ce au trăit, au râs și au jelit ritualic trecerea vieții cu lacrimi de sânge și dureri
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
venit, noi am crezut că ... și glasul i se stinse, iar pe obraji Începură să-i curgă lacrimile. Doamne, oare să fie adevărat sau văd o nălucă? Da, mamă, n-am murit, eu sunt. Se Îmbrățișară, iar lacrimile mamei se prelingeau pe barba feciorului crescută În dezordine. Se priviră de foarte aproape drept În ochi și mama observă că ochii feciorului atât de Încercat se umeziră. Toți trei rămaseră apoi Îmbrățișați o vreme de parcă uitaseră pentru moment Încotro aveau de mers
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
care nu va rodi nicicum și nicicând. Un astfel de exemplu, nefericit, ne oferă scriitorul Petre Rău, în romanul său: OroloJiul de nisip, pentru care i-aș alege drept motto, un catren dintr-una din creațiile sale: „cocloidice umbre se preling în clepsidre / stropi de mulțimi se aprind argintii / cu glas de aridă trahee mă-ndeamnă / un dor de cohorte pustii...” (De ce), descoperind în titlul-metaforă subtilități morale. Romanul lui Petre Rău este un subtil studiu psihanalitic. Are o structură clasică, cu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cu totul, și niște sobițe prăpădite, coșcovite pe dinăuntru, cu ușile stricate și cu mînerele de lemn arse tăciune. H. de Balzac, Moș Goriot, p. 14 Doamna Vauquer: (65) [...] toate se potrivesc de minune cu această sală, unde mizeria se prelinge ca igrasia pe pereți, unde s-a cuibărit specula și al cărei aer dospit și înmiresmat e respirat de doamna Vauquer fără nici o scîrbă. Chipu-i rece ca întîia brumă de toamnă, ochii-i împresurați de zbîrcituri, cu expresia lor
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vietăți, spre folosul lor și al tuturora. Orfeu extinde repertoriul la cazuri asemănătoare din mitologie, care se disting prin întîmplări dramatice cauzate de nerespectarea legilor lui Eros. I se întîmplă și lui Apolo, de asemenea dăruit cu liră. Plînsul acestuia, prelins pe coardele lirei, pornește din durerea că zeul l-a ucis, fără voie, pe prietenul său Hyiakinthos, fiul regelui Spartei (Ovidiu îi spune Hiacinte, care este, de fapt, numele mitic al plantei în care s-a transformat victima) și seamănă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de stâlpul porții, da' știi, colea, zdravăn, de mi s-o părut că se zgâlțâie ditamai stâlpul, făcut dintr-un salcâm gros. - Și, și, zi soro mai repede, că fac pe mine! Coana preoteasă, care uitase de înghețata care se prelingea acum pe mână, o sorbi repede și-și linse degetele unse, după care mai trase o limbă ca să se asigure că nu mai curge și continuă:Măgarul! - Cine? - Gheorghe! - De ce? - Înghețata asta mi-a făcut o poftă!... E măgar, putea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la gât scândurica aia rotundă, că are pe ea semnul crucii, dar să cercetezi semnele ca să ghicești vremurile este păcat, începu să-și spună doamna Marica. „Te rog, Doamne, iartă-l și adu-mi-l sănătos acasă”. Lacrimi mari se prelingeau pe obrazul doamnei, știa că nu poate să înfrunte vremurile cum făcuse odinioară doamna Ilinca, știa doar să-și facă datoria, să se roage și să mulțumească lui Dumnezeu pentru minunile care o înconjurau. Cuminte, nu se opusese nicicând voinței
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-o drept în ochi, ea râse nervos, el încercă să spună ceva și-și mișcă buzele fără să iasă nici un sunet. Erau topiți în acel rămas bun. Selin, care se apropiase ca să-i invite la barjă, simți cum i se preling în lungul obrajilor două lacrimi. Nu le șterse, de teamă să nu atragă luarea aminte asupra lor. Era încurcat. Copil fiind, îi lăcrimau ochii când se întețea vântul, altfel nu-și aducea aminte să i se mai fi întâmplat. Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trădat de sfântul căruia chiar eu i-am pus inel și cârjă de mitropolit în mâini.” Vorbea vodă încet și o gâfâială repezită îl întrerupea din când în când ca și cum ar fi avut un nod în gât. Lacrimile i se prelingeau pe obraz și măria sa nici nu le simțea. L-am luat pe după umeri dând să-l așez în jilț, dar dânsul s-a învârtit, s-a plecat și, puindu-și capul la pieptul meu în hohote de plâns, a zis
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dintre naos și pronaos. Era un om - neamul lui Adam, cum spusese vlădica -, agățat cu mâinile de ramurile unui pom ce ieșea din gura hâdă a unui balaur. Sta omul cu gura căscată să prindă picăturile de miere ce se prelingeau de sus. De o parte și de alta a copacului erau două capete de șerpi, iar sub ei doi șoareci, unul negru și unul alb. În dreapta se căsca o prăpastie din care ieșeau capete de năpârci fantastice iar inorogul, desenat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
treze, atente, concentrate asupra unui obiect anume. Poate asupra unui melc în casa lui înălțată deasupra ierbii ca o catedrală cenușie, edificiu burduhănos prins în cercuri întunecate și în umbra verzuie a ierbii. Sau vedeau poate slava florilor care-și prelingeau lumina purpurie asupra straturilor, cu întunecate bolți de umbră, tot purpurie, strecurate printre tulpini. Virginia Woolf, Valurile, trad. Petru Creția, Univers, 1983 Prezentarea unui eveniment neînsemnat coborîrea, apoi odihna păsărilor înaintează spre o descriere a păsărilor cocoțate pe crengi. Ca
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ducelui. Presupunerile lui Deodor că Serghei se ocupa cu magia neagră erau confirmate. Văzu zeci de flacoane care conțineau elixire secrete și o păpușă de ceară care avea înfățișarea suveranului, cu un stilet subțire înfipt în dreptul inimii. Din rană se prelingeau picături de sânge. -L-am prins pe trădător-îngăimă Deodor. Atunci la porțile palatului se auzi mare larmă și strigăte de desnădejde. Deodor fugi în grabă către intrarea în palat, unde-l văzu pe împăratul Iulian întins pe un afet de tun
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
să fie gustat în Norvegia, înainte de a ne fi dat nouă, aici în România, să-l gustăm ca frați întru latinitate și să ne reamintim cu aceeași ocazie teatrală de lamentabilele lui afirmații din '40, în timpul dictatului de la Viena, când prelinsese "dreptate Ungariei mutilate"... Aceste două articole apărute au determinat chemarea mea la șeful cenzurii militare, colonelul Atanasiu. - Dar nu mi-ai spus cum de-au apărut, l-am întrerupt. - Pe acești cenzori, zise Ion, trebuie să știi că nu-i
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
părți. În clipa când am Început să Întind prima parte (mai mică decât o zarzăre) am observat uluită cum coca se Întindea și iar se Întindea, acoperind Întreaga planșetă. Am Început să mă Închin și din ochi mi s-au prelins lacrimi. Cu a doua parte de aluat s-a Întâmplat la fel, cu a treia și a patra la fel. Din ghemulețul de cocă ieșise o plăcintă cât tava, pe care am băgat-o În cuptor. Cât am lucrat la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
m-au ținut În București. Dar de vorbit la telefon am mai vorbit. Ochii ei vioi și calzi sunt aproape neschimbați, dar cu o ușoară nunanță de mirare, ca a unui copil nevinovat. Din ochiul stâng văd cum i se prelinge o lacrimă, pe obraz. Mă uit la ea cu duioșie. - Mamă! O Îmbrățisez și o sărut pe obraz. Buzele mi se umezesc Întâlnind lacrima și, În același timp, Îi simt gustul; parcă altfel de cât Îl știam eu, de obicei
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
a atins sânii, o liniști. Se încălzi din răsuflarea ce îi bătea în ceafă și pe care o simțise la început ca un junghi. Două brațe puternice o strânseră, iar ea se lăsă topită lângă pipetul lui și s-au prelins ca ceara din lumânare pe patul moale. Mirosea a busuioc, calomfir, lămâiță...iar vântul era undeva departe. Țipătul țaței Aglaia opri nunta. Femeie trecută de mult de a doua tinerețe, țața Aglaia trecuse podul când observă de stâlp legată o
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lumânare pe patul moale. Mirosea a busuioc, calomfir, lămâiță...iar vântul era undeva departe. Țipătul țaței Aglaia opri nunta. Femeie trecută de mult de a doua tinerețe, țața Aglaia trecuse podul când observă de stâlp legată o funie ce se prelingea spre pârău. Curioasă, ca mai toate femeile din sat, țața Aglaia s-a aplecat să vadă ce este. țipătul ei a oprit nunta, iar mâncarea și tot ce mai rămăsese le-au pregătit pentru praznic. - Anica, trebuie să plângă în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
inima în două. Dragul meu, gospodarul meu... țața Antonica ieșise de după casă cu o covată în mână. O scăpase însă când îi văzu pe cei doi aproape de poartă. Pe jos s-au împrăștiat rouri de lapte alb ca zăpada. Se prelingeau printre firele de iarbă de un verde crud. Boabele de lapte se rostogoleau ușor spre poartă. - Ei, atunci întoarce-te, draga tatii, înapoi ca să nu o supărăm pe mama ta. - și cu măritatul? - O să te măriți cu Cristi dragă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
sa apariție în poarta bisericii. Cine să își mai aducă aminte câți? Porcii au început a guița. Căldura îi scoate din coteț, iar pe sfinția sa din minți. Merge să-și ogoiască animalele, averea. Sudoare îi curge pe față ușor. Se prelinge și îi ajunge la bărbie. În alte zile ar șterge-o repede, acum o lasă așa. Poate adie vântul și-l răcorește. Cu grijă, astâmpără porcii. Flămânde și înfierbântate, animalele se supun și tac. E cald, iar popa Cucoș nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
frică, unii din ei au luat-o la fugă, cei care au rămas, au dat cu setea vârstei lor în el. L-au lăsat doar după ce o femeie a țipat la ei, i-a fost milă de sângele care se prelingea din năsucul mic și cârn al copilului. Atunci a fost prima bătaie, au mai urmat apoi însă și altele. De fiecare dată mințea acasă și își îngrijea singur rănile. Era pocăit și pentru el asta era rana care îl durea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]