1,965 matches
-
istorice în care predomină cea de-a doua. Această „tranziție” de la „societatea comunitară” la „comunitatea societală” (risc o terminologie proprie) se face lent și este de o extremă, imprevizibilă complexitate. Modelul lui Tönnies, ca altele din epoca sa atât de preocupată (mai ales în lumea germanofonă) de sincretisme și morfologii culturale, încearcă o mediere între modelele organice și romantice ale ordinii și schimbării sociale, aflate în spectaculos reviriment după anii 1880 și dominante, în versiunile lor radicale (apocaliptice, mesianice, anarhiste - de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
utopii. Dar nici fără a visa la ele, fără a se abandona din când în când, cu mai multă prudență decât cei care au vrut să treacă brutal din ficțiune în istorie, acestui exercice sur les possibles latéraux. Amitai Etzioni, preocupat vizibil de ceea ce eu aș numi, cu gândul la Norbert Elias, „procesul de-civilizării” - slăbirea mecanismelor societale de producere și impunere a normelor și valorilor, poate chiar inversarea tendinței care a creat Occidentul, ceea ce nu înseamnă însă automat Ziua de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
discipolilor acestora, trebuie să le mulțumim atât pentru subzistența cunoștințelor academice despre liberalismul tocquevillian într-o sferă publică fascinată de stângismul Rive Gauche, cât și pentru articularea unei valoroase filozofii politice liberale contemporane, teoretic subtilă fără a fi absconsă, mereu preocupată să dea răspunsuri marilor întrebări ale omenirii, dar neuitând să reacționeze la afacerile curente. Urmând exemplul profesorului lor, liberalii aronieni au scris astfel și cărți savante, și editoriale, demonstrând că inteligența superioară și curajul civic se pot exprima în ambele
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
suflete credincioase), sunt o pereche de servitori negri cu frica lui Dumnezeu și a stăpânului, care adoră să rămână sclavi ai omenosului Cameron. Parlamentarii negri sunt prezentați ca o ciurdă de antropoizi, incapabili să desfășoare o activitate la nivel superior, preocupați să bea, să se îndoape și să-și expună labele, după ce s- au descălțat, pe pupitrul de deputat. Asistăm la o adevărată demonizare a rasei negre, care culminează cu linșarea autorului unei tentative de viol în urma căreia fata albă moare
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
să consolideze perspectivele de integrare a României. La est, România recunoscuse cu promptitudine independența Republicii Moldova și a Ucrainei, dar, mai ales în privința acesteia din urmă, era departe încă de construcția unei veritabile antante. Președintele Iliescu era în prea mare măsură preocupat de încheierea tratatului de bază cu Moscova pentru a progresa cu adevărat în relațiile cu fostele republici sovietice. Noua administrație din 1996 avea cu totul altâ viziune a spațiului sud-est și est european: încă din discursul său de inaugurare, rostit
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nou nevoia de emancipare a femeii: accesul ei la educație. Considerăm că Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer sunt printre primii scriitori care insistă asupra acestui aspect, erijându-se nu doar în apărători ai principiului feminin, ci și în veritabili pedagogi, preocupați direct și sincer de nevoia unei instrucții feminine. Ultimul capitol, cel mai amplu de altfel, debutează printr-o privire panoramică asupra universurilor diegetice ale celor doi scriitori, încercând să stabilească atmosfera generală care domină cele două capodopere, Decameronul și Povestirile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sunt înlocuite cu nuvele, novella, povestirile Decameronului; se pare așadar că singurul antidot pentru viață este viața însăși. Dacă lumea brigatei este una morală, în mod deosebit în antiteză cu cea din povestiri, este vorba totuși despre o morală secularizată, preocupată doar de viața mundană. [...] Decameronul este cu siguranță interesat de propunerea unei moralități care singură să poată asigura perpetuarea societății umane așa cum o știm. Cu toate acestea, faptul că nimic nu poate fi cunoscut cu certitudine, deplin, rămâne mesajul central
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
decăzut în păcatul trupesc cu un om inferior ca rang și că și-ar fi trădat soțul), de aceea nu mai poate fi perceput ca o virtute actul ei, deși rămâne o formă de manifestare a propriei libertăți interioare. 701 Preocupată excesiv de renume și de propria imagine, eroina este demitizată. Rămâne un exemplu al castității, cu toate că scriitorii medievali au interpretat condamnarea 697 Andrew Galloway, art. cit., p. 826. 698 Ibidem. 699 Geoffrey Chaucer, Legenda..., p. 244. 700 Andrew Galloway, art. cit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la idei formulate anterior decât pentru a le critica și a le respinge. Cum a remarcat von Wright, Wittgenstein se distanța de puncte de vedere pe care le depășise într-un mod care se învecina cu ostilitatea. O minte mereu preocupată să exploreze noi orizonturi nu avea, desigur, resursele necesare pentru a sistematiza gândurile și a le prezenta într-un mod cât de cât accesibil pentru studenții obișnuiți. Iar aceștia nu aveau cum să cunoască multe lucruri despre care Wittgenstein nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care-l ascultă sau citesc. Producerea acestei stări de nedumerire, ca și transmiterea imboldului de a o depăși printr-un efort propriu de gândire, făceau însă parte din pedagogia lui. Filozoful adevărat, pare să fi crezut Wittgenstein, nu este cel preocupat să ofere altora o învățătură gata făcută, să dezvăluie „adevărul“, ci să-i asiste în strădania de a gândi cu propria lor minte, de „a căuta adevărul“. În „Cuvântul înainte“ scris în 1945, pentru însemnări care vor fi publicate după
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
decît alții, și aceasta este greu, căci Îi credem mult mai fericiți decît sînt ei cu adevărat” (Ch. de Montesquieu). Dar cum am putea, totuși, obține fericirea? „Leacul stă - spune G.B. Shaw - În ocupație, căci ocupația Înseamnă preocupare; iar omul preocupat nu este nici fericit, nici nefericit, ci pur și simplu viu și activ, ceea ce este mai plăcut decît orice fericire”. Sensul vieții. Nevoia de ideal „Nu există rai, dar trebuie să ne străduim a merita să existe unul.” (J. Renard
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
relațiilor noastre, atmosfera psihosocială în care trăim. Însă, acordând un loc (mult) prea mare acestor aspecte, riscăm ca ele să ne controleze la un moment dat mentalul și controlându-ne mentalul să ne controleze atitudinile și comportamentul interacțional/interrelațional. Drept urmare, preocupați (numai) de ele și (con)centrați (exclusiv) asupra lor asupra relațiilor conflictuale să le și atragem, să le și generăm. Oricât de (hiper)concurențială ar fi viața noastră, și nimeni nu poate nega acest fapt, ea nu se poate reduce
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
liniștit”. Al doilea tip este denumit de A. Păunescu-Podeanu ca „bolnavul dificil, formă severă, majoră, ireductibilă”. Pentru autorul menționat, acest tip de bolnav „nu numai că se agață îngrijorat de boala lui, considerând-o foarte gravă, fiind acaparat de ea, preocupat numai de ea, dar este și nemulțumit de felul cum e tratat, acuzând pe medici și pe cei care l-au îngrijit, socotindu-i vinovați de suferințele lui”. La acest tip de „bolnavi dificili”, ideea de boală are un caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la eveniment, la neprevăzut și la hazard, să folosești expresii precum "arie de posibilități" ca boala profesională pe care o denunțăm să se vindece. La ce servesc științele umane? Ele produc cunoaștere. E răspunsul care le convine specialiștilor în uman, preocupați să-și vadă specialitățile recunoscute drept științe. Prin ce anume cunoașterea produsă de istorie, sociologie, economie, psihologie este cunoaștere? Nu e o cunoaștere a omului, pentru că, așa cum spune Claude Lévy Strauss, "scopul final al științelor umane nu este alcătuirea omului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fiului său și a regenței ducelui de Orléans? Nimic nu ne împiedică să visăm." Ideea de a lucra asupra a ceea ce ar fi putut să se întîmple nu poate să stîrnească istoricului decît cel mult un zîmbet. Experții în uman, preocupați să demonstreze că ceea ce fac este știință, văd în interesul pentru posibil o acțiune visătoare, rezervată romancierului, eseistului sau poetului. Publicată pentru prima dată în 1857, sub titlul Uchronie, cartea lui Charles Renouvier 131 poartă subtitlul Histoire de la civilisation européenne
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să-și salveze găinile”, încât sunt în stare să încerce orice pentru a face ca lucrurile să meargă mai bine, indiferent dacă efectul este real sau nu. Deseori sunt copleșiți de atât de multe abordări noi și sunt atât de preocupați să le aplice la locul de muncă, încât nu mai au cum să-și dea seama care strategie este eficientă și care nu. Poate că găinile indianului erau bolnave sau poate erau bătrâne, cine știe? Nimeni nu a cercetat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
în regiune (Yahuda, 1996a, p. 251). În 1995, violarea unei eleve japoneze de câțiva soldați americani staționați la principala bază militară americană de pe insula Okinawa a generat un val de resentimente locale. În plus, la sfârșitul anilor 1990, Japonia devenise preocupată că relația tot mai strânsă între SUA și China avea să-i atribuie acesteia din urmă rolul privilegiat deținut de Tokyo, de principal interlocutor american în regiune. Astfel, Japonia nu a agreat faptul că președintele Clinton nu a afirmat importanța
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de altă parte, în China există îngrijorări privind continuarea aranjamentului de securitate dintre SUA și Japonia. În lumina Declarației Comune SUA-Japonia din aprilie 1996, care le-a reînnoit angajamentul față de MST pentru perioada post-Război Rece, chinezii au devenit tot mai preocupați că alianța are scopul de a "supraveghea" China. De asemenea, posibila achiziționare de către Japonia a unui sistem de apărare contra rachetelor tactice (TMD), care i-ar permite să neutralizeze capacitatea de descurajare nucleară a Chinei, a produs îngrijorări (Garrett și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
explicație realistă mercantilă a strategiilor sale. Dintr-o perspectivă realistă mercantilă, acesta reflectă prioritatea acordată de Japonia aspectelor tehnico-economice, și nu celor politico-militare, în formularea intereselor sale naționale. Astfel se explică de ce Japonia nu pare a fi în mod deosebit preocupată de riscurile politice implicate de urmărirea unei astfel de strategii. Nu este vorba despre faptul că Japonia este un "blatist" al capacității politico-militare americane, ci că riscurile politico-militare pur și simplu nu dețin prioritate în termenii calculelor tehnico-economice ale procesului
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a schimbărilor din sistemul internațional. Apariția Japoniei ca putere economică la sfârșitul Războiului Rece generează ... întrebări cu privire la scopul național viitor al Japoniei, la politica sa față de aranjamentele securității colective, și la capacitatea ei de a se transforma dintr-o țară preocupată doar de scopurile mecantile proprii într-o țară capabilă să conducă la nivel internațional. (Pyle, 1996, p. 121) Diagnosticul lui Pyle presupune ca Japonia să înceapă procesul de construire a unui nou sentiment de identitate națională, mai potrivit lumii post-
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că puterea tot mai mare a Chinei o încurajează să conteste status quo-ul regional, așa cum sugerează logica neorealistă. În relațiile dintre China și Japonia există evoluții paralele. După "revitalizarea" Tratatului de Securitate americano-japonez din 1996, chinezii au devenit tot mai preocupați că alianța are scopul de a îngrădi China. Un aspect special care generează tensiuni pentru China este posibilitatea ca SUA să încurajeze Japonia să instaleze un sistem de apărare contra rachetelor balistice, care ar putea submina capacitatea de descurajare a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
la idei formulate anterior decât pentru a le critica și a le respinge. Cum a remarcat von Wright, Wittgenstein se distanța de puncte de vedere pe care le depășise într-un mod care se învecina cu ostilitatea. O minte mereu preocupată să exploreze noi orizonturi nu avea, desigur, resursele necesare pentru a sistematiza gândurile și a le prezenta într-un mod cât de cât accesibil pentru studenții obișnuiți. Iar aceștia nu aveau cum să cunoască multe lucruri despre care Wittgenstein nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sau citesc. Producerea acestei stări de nedumerire, ca și transmiterea imboldului de a o depăși printr-un efort propriu de gândire, făceau însă parte din pedagogia lui. Filozoful adevărat, 256 GÂNDITORUL SINGURATIC pare să fi crezut Wittgenstein, nu este cel preocupat să ofere altora o învățătură gata făcută, să dezvăluie „adevărul“, ci să-i asiste în strădania de a gândi cu propria lor minte, de „a căuta adevărul“. În „Cuvântul înainte“ scris în 1945, pentru însemnări care vor fi publicate după
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o definiție a frumosului, în spirit hegelian („revelație a însăși ideei poetice sub forme externe și simțite”). În câteva articole, poetul exaltă funcția militantă a literaturii, socotită a fi totodată un mijloc de cunoaștere, un factor de reformă și propășire. Preocupat, în special, de chestiunile de limbă, aplecându-se asupra versurilor populare, în care găsește, de altfel, și o sursă de inspirație, B. contează ca un precursor al criticii literare românești. În treacăt, s-a ocupat și de unele manifestări muzicale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
determină ca anumite activități să fie organizate pe piață, prin acțiuni, În timp ce altele să fie integrate ierarhic În organizații, adică instituționalizate este Întrebarea fundamentală la care atât sociologii cât și economiștii Încearcă să găsească răspuns. Economia neoclasică a fost puțin preocupată să găsească o soluție adecvată acestei probleme, limitându-se să evidențieze superioritatea tehnologică a integrării activităților economice În organizații/ierarhii. 2. Piețe și organizații R.H. Coase este creditat ca primul economist care a formulat un răspuns acestei probleme. Coase introduce
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]