12,874 matches
-
sale, schimbare pe care o percepea chiar prin intermediul pielii ei În clipa În care o poseda. Logic vorbind, nu era În măsură să-și dea seama cînd o femeie mințea sau cînd țipa de plăcere, dar era perfect capabil să priceapă, mai bine ca oricine altcineva, cînd Îi era cuiva silă de el și observase - avea certitudinea asta - că cel puțin ea se obișnuise cu prezența și contactul lui. Nu o mai simțea crispată și Încleștată cînd se apropia de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
știm Întotdeauna la ce să ne așteptăm din partea lui... Dar... cine poate avea Încredere În mare? Într-o zi e liniștită și darnică, iar În ziua următoare se Înfurie și distruge totul, devorînd vapoarele și pe cei de la bord. Nu pricep cum de-ți poate plăcea marea. - Dacă n-ar fi fost ea, care mă liniștea În clipele de mînie sau pentru că Înțelegeam că În fața imensității ei nici eu și nimeni altcineva nu Însemnam nimic, nu cred c-aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să tragi, Îl asigură. — Ești sigură? — Da. Detunătura bubui În peșteră, iar ecoul ei păru să se repete de un milion de ori, din perete În perete. Uimită, neîncrezătoare Încă, Carmen de Ibarra rămase cîteva clipe foarte liniștită, Încercînd să priceapă ce Însemna să fii moartă după ce ai primit un glonț În piept, tras de la o aruncătură de băț. Dar zgomotul se risipi, scăpînd prin strîmta ieșire a peșterii, și din nou se lăsă tăcerea, În care nu se puteau percepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu dorea să se angajeze, de vreme ce, În fond, nu știa exact cine era acea femeie, nici pînă la ce punct depindea de Oberlus. Carmen de Ibarra - erau atît de Îndepărtate vremurile În care fusese Niña Carmen pentru cineva - păru să priceapă că deocamdată nu avea să obțină nimic de la interlocutorul ei și Își reluă lunga plimbare pe insulă, care se transformase Într-un fel de rutină ce Îi producea totuși o satisfacție ieșită din comun. Încă nu avea o idee prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pînă și acest vis era imposibil, iar dacă se năștea diform, pruncul era condamnat să-i pășească pe urme, nu drept prinț moștenitor al unei insule, ci drept cea mai odioasă dintre ființele vii. Își aminti de copilăria lui și pricepu că el, mai puțin decît oricine altcineva, avea dreptul de a face o ființă omenească să treacă prin ce trecuse el În acei ani. Viața nu era ceva atît de prețios Încît să trebuiască să plătească un preț atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lase sedusă de vraja unei morți liniștite, care să pună capăt acelei suferințe. Era liniștitor să se știe eliberată pentru todeauna de prezența acelui abominabil chip al bestiei. Era reconfortant să-și imagineze mînia și umilința lui cînd avea să priceapă că ea - ca toți ceilalți - preferase să moară decît să mai suporte În continuare să-l vadă. - Adio, monstrule, adio! PÎnă și coasa morții mi-e mai dragă decît tine și prefer tovărășia ei veșnică decît să mai suport o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pînă la fund. De ce nu te arunci ca s-o Încerci? - Pentru că, dacă m-aș arunca și ar fi Încă adîncă, nu m-ai putea mînca, veni răspunsul. De ce nu te arunci tu? Oberlus vru să răspundă, dar păru să priceapă că nu dispunea de suficientă energie pentru a vorbi și a vîsli În același timp și-și văzu În continuare de treabă, care i se părea zadarnică de-acum, Încercînd să facă ambarcațiunea să Înainteze - mereu către răsărit - fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru mine, cum stau acolo tolănită și topless. Sari la momentul când refuză să-mi arate pozele și unul dintre detectivi spune că dacă glonțul ar fi nimerit cu cinci centimetri mai sus, acum aș fi moartă. Nu reușeam să pricep ce voiau să demonstreze. Cinci centimetri mai jos, și-aș fi fost friptă cum scrie la carte în rochia mea picantă din crep de bumbac, încercând să-l conving pe tipul de la asigurări să uite de clauza de deductibilitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zonele urbane cu o rată mare a infectării cu HIV, a demonstrat că treizeci și cinci la sută dintre oameni nu se simt în largul lor să-și cumpere singuri prezervative. Și să le primească de Crăciun e mai bine? Zic: — Am priceput. Aici nu-i vorba doar de SIDA, zice mama. Mai e și gonoreea. Mai e și sifilisul. Mai e și virusul papilomatos uman. Mai sunt și negii genitali. Zice: Știi că trebuie să pui prezervativul imediat ce penisul a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fi moartă. Cum pot să nu râd. Sunt deja moartă. — Ascultă, Manus, zice Evie. Ți-am spus să nu mă mai suni sau o să le spun polițiștilor cum mi-ai băgat cea mai bună prietenă în spital, fără față. Ai priceput? Evie zice: — Ai mers prea departe. O să obțin un ordin de restricție, dacă e nevoie. Manus sau Evie, nu știu pe cine să cred, știu doar că penele-mi sunt în flăcări. Capitolul 16 Sari înapoi la o ședință foto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să-mi cioplească tibiile, fibulele acestui produs uman care sunt eu, modelând oasele și grefându-le pentru a mă construi, pentru a construi produsul, o mandibulă nouă. În carnețel, am scris: osul piciorului legat de osul capului? Doctorii n-au priceput. Acum să ascultăm cuvântul Domnului. — Ești un produs al limbii noastre, zice Brandy, și-a felului cum sunt legile noastre și cum credem că ne vrea Dumnezeul nostru. Orice minusculă moleculă din tine a fost deja gândită de câteva milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un șervețel de hârtie, și aruncă uriașul sărut Plumbago în vasul de veceu sub formă de cochilie. Brandy zice cu noile ei buze: — Ai habar cum se trage apa? Am șezut ore în șir pe bideu, și nu, n-am priceput cum se trage apa. Pășesc afară pe coridor, așa încât, dacă Brandy vrea să mai bată din gură, să fie nevoită să mă urmeze. Brandy se împiedică în pragul ușii de la baie, acolo unde dalele de gresie de întâlnesc cu covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a trimis vorbă. Dar să știi că le place. S-au nărăvit. Să se vadă în gazetă, ca miniștrii." S-a aplecat încetișor către el cu un aer misterios, aproape i-a șoptit la ureche: "I-au scăpat din mînă, pricepi, i-au scăpat din mină." A fost sincer mirat: "Cine? Cine i-a scăpat?" Lică Făinaru a plimbat o dată paharul prin dreptul gurii și pe neașteptate, hap, a înghițit tot coniacul. S-a strîmbat, atunci a observat că ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a strîmbat, atunci a observat că ochii lui de șoricel erau cam galbeni, dacă n-avea, în curînd, o să facă gălbinare, îi părea rău de el, pentru cît îi plăcea coniacul chiar să nu mai pună strop pe hmbă... Dimineața, pricepi, ăștia de la Dimineața! Toată chestia asta cu Cocoș e fabricată. Le-a crescut vînzarea cu douăzeci de mii zilnic! O bombă, dom'le, și ține de mai bine de două luni. Așa ceva nu s-a mai pomenit, pe cuvînt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ai păcălit, m-ai tras în piept, chiar așa, cum trag ăștia în piept o lume întreagă cu alde Cocoș. Ei, și ce dacă se mai curăță cîte un soldat, un jandarm, vreo doi țărănoi. Se curăță că-s proști. Pricepi dumneata, ăștia se curăță pentru că îl iau în serios, pentru că sînt speriați de Cocoș ăsta, mor ca proștii pentru că sînt convinși că alde Cocoș e chiar un bandit fioros care trebuie prins pentru binele țării. Binele țării și nenorocirea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aici." Nu l-a văzut, dar l-a auzit cum se bate cu degetul negru și uscat în țeastă. "De ce să te duci la Sarichiojd și să piardă omul bunătate de cal, că nu ești dumneata ăla care să te pricepi la animale, poate un măgar ar rezista, dar n-am văzut încă domn de București într-o haraba trasă de măgar, de ce să te duci și să nu te întorci, cînd Ali Mehmet îți poate spune totul?" N-a priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pricepi la animale, poate un măgar ar rezista, dar n-am văzut încă domn de București într-o haraba trasă de măgar, de ce să te duci și să nu te întorci, cînd Ali Mehmet îți poate spune totul?" N-a priceput imediat despre ce este vorba cu adevărat și de aceea a persistat în vechea greșeală. "Adică poți să-l aduci pe Cocoș aici, la hotel, în Medgidia?" Ali Mehmet a ridicat iarăși sprîncenele a mirare. "Doar ți-am spus o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vorba cu adevărat și de aceea a persistat în vechea greșeală. "Adică poți să-l aduci pe Cocoș aici, la hotel, în Medgidia?" Ali Mehmet a ridicat iarăși sprîncenele a mirare. "Doar ți-am spus o dată, bre, omule, ce nu pricepi, ești turc? De ce să mergi pînă acolo și să nu se aleagă nimeni cu nimic cînd poți să stai liniștit la odaie, are grijă Mehmet Ali de toate și-ți spune tot. Și ce știi și ce nu știi. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnule, dumneata n-ai citit ziarele, nu ești jurnalist? Doar se spun atîtea despre el, eu știu atîtea despre el, am povestit o groază de lucruri despre el, cum poți spune că nu există! L-am văzut cu ochii mei, pricepi dumneata, era fioros, uite și pozele, ce dovezi mai vrei!" A pufnit supărat "dumneata nu ești domn, domnule! Un domn crede în cuvîntul unui turc bătrîn, dacă el spune ceva asta înseamnă că e adevărat." Nu s-a putut abține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ah, da, așa, era lesne de înțeles de ce Cocoș avea puști Peabody, folosite în războiul din 1877, toate se explicau ca deșirate dintr-o împletitură de andrele. L-a auzit bolborosind iarăși, de astă dată îndeajuns de clar ca să-l priceapă, "a fost, este, ce importanță are într-o viață atît de măruntă, a fost, este, pentru Allah, tot ce este a fost și tot ce a fost este..." Nu era supărat pe bătrînul turc, ba, dimpotrivă. Într-un elan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și împrejurărilor. Cred că nu greșesc, afacerea ți se cuvine, domnule Leonard." A ridicat sprîncenele a mirare. Mihai Mihail a bătut iarăși cu vîrful degetelor în hîrtia boțită și chiar murdară de pe birou. "E un fel de carnaval, domnule Leonard, pricepi, un carnaval cu măști, cu beri, cu mititei, cu muzici, serpentine de hîrtie, cu dans și păcăleli. Așa mi se pare, cel puțin acum așa mi se pare. Dar noi doi am învățat ceva, nu?" Era momentul greu al întrevederii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în misiune, în cabinetul directorului general, unde fusese de față și emisarul lui Mihai Mihail, i se atrăsese atenția, între celelalte reguli ce trebuia neapărat să le respecte, să nu bea de unul singur. Omul lui Mihail era mult mai priceput în ale băuturii decît domnul Witt, directorul general. El fusese acela care îi repetase privindu-l în ochi "să nu te apuci de băut de unul singur, domnule Bîlbîie. Știu că nu se poate să nu bei, mai ales acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încredința că el patrulează spre liniștea cetățenilor din Vladia și mai ales pentru a ieși așa din situația ce i s-a părut penibilă un soldățoi murdar într-o casă aristocrată! "Cîinii? Credeți că..." Radul Popianu se considera un om priceput la sufletele altora. Reușise să strecoare acea sămînță de îngrijorare de care avea absolută nevoie pentru a fi considerat un am util, un om de care ai nevoie. Nu era dintre aceia care avea încredere în prietenie, în intimitate, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Popianu, află că mi-a ieșit. Am eu semnele mele că mi-a ieșit. Patronul e mulțumit de mine și am toate șansele să mă ia cu totul la el". Nu era foarte deslușit, dar cu îndelungata sa experiență a priceput că nu e vorba nici de firma Mott, nici de altă firmă asemănătoare. Era ceva despre care nu se putea spune că întrece așteptările cuiva, ci care nu se afla în așteptările nimănui. Ale nimănui, cu excepția celor ca el, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
facă o vizită, era un cavaler și nu ar fi pășit pragul neinvitat. S-a prezentat în fața porții exact la orele 6 p.m., așa cum îl înștiințase un copilandru, cam nătărău, care tot pufnea în rîs repetînd "orele șase post meridian", nepricepînd nimic din ce-i ieșea pe gură. A fost o vizită foarte protocolară, care s-a terminat cît se poate de neprotocolar. Poarta de fier s-a deschis singură cînd a ajuns în fața ei, un țăcănit sec întîi și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]