21,274 matches
-
nici nu voia să atingă cumva relațiile dintre Bîlbîie și Pangratty. I-a zis doar că Stoicescu și Stavri au pregătit îndelung aerodromul de pe deal pentru primirea unui personaj misterios, care, desigur, nu putea fi Pangratty, ci altcineva. Tot un prinț. Un prinț efectiv, nu unul care doar are dreptul la titlu și nici un alt fel de privilegiu, așa cum se întîmpla cu Pangratty. Bîlbîie l-a privit foarte, foarte ciudat, putea să jure că într-o clipă lumea s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
voia să atingă cumva relațiile dintre Bîlbîie și Pangratty. I-a zis doar că Stoicescu și Stavri au pregătit îndelung aerodromul de pe deal pentru primirea unui personaj misterios, care, desigur, nu putea fi Pangratty, ci altcineva. Tot un prinț. Un prinț efectiv, nu unul care doar are dreptul la titlu și nici un alt fel de privilegiu, așa cum se întîmpla cu Pangratty. Bîlbîie l-a privit foarte, foarte ciudat, putea să jure că într-o clipă lumea s-a întors pe dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a privit foarte, foarte ciudat, putea să jure că într-o clipă lumea s-a întors pe dos pentru el, o curiozitate nemaipomenită se vedea pe fața lui, în vreme ce în ochi apăruseră semnele unei frici de nestăpînit, aproape animalică. "Un prinț adevărat?" Radul Popianu a înclinat din cap, știa el ce știa, despre astfel de lucruri e mai bine să nu vorbești. El sugera și încuviința, dar nu mai voia să scoată un cuvînt. "Vrei să spui că e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cum să judece și mai ales ce să facă, ce măsuri concrete să ia, cînd nici măcar nu erau limpezi, nu erau clare toate aceste rapoarte ale lui Bîlbîie. Trecuseră aproape două luni de cînd îl trimisese la serata dată de prințul Cantacuzino, omul făcuse progrese serioase. La început șovăise, noutățile erau destul de vagi, dacă scotoceai bine prin dosare și prin gazete le puteai deduce fără prea mari eforturi. Că se constituise un grup de ofițeri și tehnici, mai mult maiștri militari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fasciei, dar cu siguranță sufletul acesteia. "Maiorul Stavri se găsește actualmente în așezarea Vladia sub ordinele unui colonel din aviație numit August Stoicescu, tatăl inginerului de la Arsenalul aeronautic numit Cezar Stoicescu. Pe acest Cezar Stoicescu l-am întîlnit la recepția prințului Cantacuzino, unde cu bunăvoință ați hotărît că trebuie să fiu prezent. Domnule director, cei doi ofițeri în retragere au instituit în această așezare un climat de teroare și o atmosferă de cazarmă. Au organizat o formație paramilitară în rîndurile băieților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de toți oamenii săi, dar precauția era absolut necesară pentru a respecta adevărul marelui secret nimic niciodată nu este definitiv. După cîte înțelegea, Bîlbîie mergea pe o gheață foarte subțire, intrase binișor în miezul complotului, să o fi făcut cu ajutorul prințului Pangratty?, dar lucrurile erau instabile. Grupul de ofițeri care acționa activ în fascie, nu mai mulți de patru, organizaseră cu destul cap toată afacerea, dar modul în care procedau era cel puțin bizar. Erau energici și eficienți, dar numai "pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unui Vasiliescu ori Corvino, ori Stoicescu! Era foarte probabil ca acțiunea militară care se punea la cale să se termine prin instalarea la putere a unora care se găseau acum abia pomeniți printre rîndurile lui Bîlbîie. Un general onorabil, un prinț indiferent la luptele politice, dar obsedat de măreția neamului, de ordine și disciplină, un politician marginalizat în disputele parlamentare, dar oricînd dispus să fie o "mînă de fier" ...Iar de departe, de foarte departe se auzea abia deslușit cîntecul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mare ar fi fost el, Mihai Mihail, tot avea nevoie din cînd în cînd de atotputernicia domnului director general. Iar a doua hotărîre era ca și luată și îl privea pe el, directorul Serviciului. Va face o vizită de curtoazie prințului Basarab Cantacuzino, omului căruia în alte împrejurări nici măcar nu i-ar fi răspuns la salut. E drept, dacă stătea și se gîndea bine, n-a avut niciodată această ocazie, cele cîteva prilejuri cînd s-au întâlnit nu l-au ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar dacă nu saluți pe cineva, nici nu se observă. Zîmbi acru, încrețindu-și fruntea, puse din nou mîna pe telefon și amînă întrevederea cu inspectorul Stan pentru a doua zi dimineața. În schimb, ceru să i se facă legătura cu prințul Basarab Cantacuzino. Nu era un moft faptul că n-a sunat singur la prinț, ci a cerut să i se facă legătura prin ofițerul de serviciu. Era o stratagemă chiar isteață. Întîi, că îl prevenea pe Cantacuzino că este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
puse din nou mîna pe telefon și amînă întrevederea cu inspectorul Stan pentru a doua zi dimineața. În schimb, ceru să i se facă legătura cu prințul Basarab Cantacuzino. Nu era un moft faptul că n-a sunat singur la prinț, ci a cerut să i se facă legătura prin ofițerul de serviciu. Era o stratagemă chiar isteață. Întîi, că îl prevenea pe Cantacuzino că este vorba de o conversație la un nivel oficial, împiedicîndu-l astfel să-l refuze cumva, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nivel oficial, împiedicîndu-l astfel să-l refuze cumva, după cum ar fi fost în stare, iar în al doilea rînd va putea face oricînd apel la mărturia ofițerului de serviciu că într-adevăr a existat o convorbire oficială între el și prințul Basarab Cantacuzino. Iar în al treilea rînd era bine ca prințul să știe că mai există cineva care știe! Asta mai ales după finalul conversației, cînd se va lămuri în ce ape se scaldă excelența-sa! Telefonul țîrîi peste cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost în stare, iar în al doilea rînd va putea face oricînd apel la mărturia ofițerului de serviciu că într-adevăr a existat o convorbire oficială între el și prințul Basarab Cantacuzino. Iar în al treilea rînd era bine ca prințul să știe că mai există cineva care știe! Asta mai ales după finalul conversației, cînd se va lămuri în ce ape se scaldă excelența-sa! Telefonul țîrîi peste cîteva clipe, vocea lui Basarab Cantacuzino era nehotărîtă, ceva între stupoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să mă scuzați, dar tocmai vorbeam cu ministrul la celălalt aparat". A urmat un moment de pauză reciprocă, "acum o să mă întrebe ce doresc" și în fracțiunea de secundă cînd în membrana sensibilă începuse să vibreze respirația greoaie, strangulată a prințului, îl vedea aievea înroșindu-se, cu ochii placizi, ieșiți din orbite împăienjenindu-se, în acea clipă interveni "Excelență, aș dori să vă fac o vizită cît se poate de scurtă și de confidențială". La capătul celălalt al firului, Basarab Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
șase vă convine?" Mai erau exact patruzeci de minute pînă la ora șase. Patruzeci de minute și o groază de treburi de făcut peste care se aduna și "pregătirea conversației", care, mai ales în această situație, era absolut obligatorie. Dar prințul Basarab Cantacuzino, deși era o ființă grețoasă, părere strict subiectivă, nu putea fi amînat. "Perfect, excelență, la ora șase voi fi ia dumneavoastră." Basarab Cantacuzino mormăi ceva și apoi închise telefonul. Nu excela în politețuri după cum nici nu-i plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
imagina, pentru că Basarab Cantacuzino nu era omul care să se lase călcat în casă pe degeaba. Va trebui să fie atent, prudent, reticent. Să descopere cît de mare și de real este aisbergul cufundat în lenea și nepăsarea pe care prințul o arăta cu ostentație lumii. Că mintea lui Basarab Cantacuzino era plină de planuri, de intrigi, de sforării politice și nepolitice nu exista îndoială. Nu era prima dată cînd Serviciul se întîlnea cu Excelența-sa. Ultima dată fusese în legătură cu alcătuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în legătură cu alcătuirea Regenței după sfîrșitul lui Ferdinand, timp în care Basarab Cantacuzino se agitase, desigur, în felul său, destul de mult. "Se agitase" însemna că telefonase personal, ceea ce l-a pus pe gînduri pe inspectorul însărcinat cu supravegherea discretă a zonei, prințul necatadicsind în general să se obosească pentru atîta lucru. Plătea pentru asta cam trei-patru secretari, oameni educați și plini de rafinament, încît te puteau face să crezi că vorbești chiar cu Excelența-sa în persoană. Preocuparea față de alcătuirea regenței fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
într-o doară, lăsîndu-i pe conlocutori să ghicească mai mult decît să afle. Asta era la prima vedere, pentru că Mihai Mihail și-a dat seama că alte intenții, alte gînduri se învîrtejeau în spatele pîclei adormitoare din privirea și ondularea vocii prințului Cantacuzino. "Ghicitul" ăsta nu era decît o cale subtilă de a-i convinge pe ceilalți că ei singuri găsesc soluția Cantacuzino drept cea mai bună, că ei singuri ajung la această concluzie nemaipomenit de potrivită pentru toți, Basarab Cantacuzino acumula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ci graba cu care voia să se instaleze cu totul deasupra tuturor. Era vicleană Excelența-sa, dar nici ceilalți nu erau niște naivi. Așa că s-a văzut scos din cursă încă înainte de vreme, în locul său fiind numit domnul Buzdugan, nici prinț, nici doritor să fie. Un judecător, ai cărui bunici umblau ca toată lumea, pe jos, în opinci. După această înfrângere, Basarab Cantacuzino și-a revenit neașteptat de repede, sau poate că înfrîngerea n-a fost înfrângere decît pentru cei care priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-i fluture în spate umbra impunătoare a energicului Mussolini, o umbră care se putea transforma într-o umbrelă protectoare, în caz de nevoie. Cu oarecare îndrăzneală și puțină aproximație Mihai Mihail putea să vadă care era noua țintă a prințului. Dacă n-a reușit să ajungă în regență, atunci regența trebuia să dispară. Iar în locul ei, dacă nu se putea instala el, atunci să aducă un om de paie, slab și compromis, care să-i rămână dator și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el, atunci să aducă un om de paie, slab și compromis, care să-i rămână dator și mai ales să depindă în tot ceea ce face de Basarab Cantacuzino. O marionetă, o păpușă trasă de mîna uriașă, ca de plugar, a prințului. Altcineva decît Caraiman nu putea fi. Era singurul care trebuia să fie adus. Luat de ceafă ca un cățel, ca un pisic nou-născut și așezat, orb, neștiutor, fără voință doar cu dorințe, pe creștetul țării. A simțit că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
l-ar fi pus la zid pe Pangratty pentru tîmpeniile lui legate de socialism și sindicaliști, nu putea trece peste sentimentul singurătății lor în lume. Pangratty se vîrîse în politică, ca un nătărău și de aceea nu-l putea înghiți; prinții nu fac politică, ei sînt chemați să o îndrume, să o arbitreze, politică fac papugiii, avocații și comersanții, Brătienii, Tătărăscu, Mihalache, Maniu, Vaida, inși care se înghesuie la plăcintă. Un Cantacuzino îngăduie plăcinta, îngăduie să fie înghesuială sau nu. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pipăit terenul, era solid, putea păși cu nădejde. Dacă l-ar fi chemat, lucrurile s-ar fi precipitat. Bătaie de cap, să fugă, să se ascundă, chiar la generalul Broșteanu ori la Cihoski, ei nici n-ar fi știut că prințul Cantacuzino de fapt se ascunde în casa lor, ar fi fost încîntați, copleșiți, nicidecum îngrijorați. Și ar fi dat semnalul de acțiune, nu era mare lucru, un telefon la tinerelul acela, Georgescu, cu două cuvinte. În fiecare zi alte două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îndreptă, pufăind ca o locomotivă pusă pe drum lung. Îl privi pe Mihail șezînd în fotoliul de culoarea alunei, piele marocană adusă cu scutire de taxe vamale, doar o simplă dovadă de respect a unui funcționar care știe cine este prințul Basarab Cantacuzino. Directorul Serviciului era calm sau se străduia să arate astfel. L-a privit printre gene, nu era înfloritor, pielea căpătase o culoare pămîntie, chelise ori numai i se rărise părul, trăsăturile se accentuaseră și, în fapt, părea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai găsești așa ceva, o băutuhră bună făcută în casă. Îmi place să thrăiesc modest, domnule dihrector, modest și după canoane băthrînești. Sînt vehrificate!" Era una din metodele sale absolut originale de a face praf un vizitator. El, marele Basarab Cantacuzino, prințul cu pretenții îndreptățite de a fi recunoscut în orice clipă principe domnitor, se purta ca un boiernaș de țară, un gospodar din alte vremi, lăsînd impresia unui bonom, a unui caracter simplu, deschis, de încredere deci, inevitabil, conservator. Un conservator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Caraiman. Poți stăpîni lumea și din rîndul al doilea, important este să te găsești în locul potrivit. În ceea ce-l privea, Mihail se dovedea a fi inteligent într-adevăr, nu putea merge mai departe. O dată ce a ajuns pînă la el, la prințul Basarab Cantacuzino, mai departe nu avea unde merge, aici ere capătul, sfîrșitul cercetării sale. A zîmbit ușurel, atît cît să-i dea de înțeles că este este acord cu propunerea lui de a discuta deschis. "Deci..." Mihail s-a aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]