2,086 matches
-
de a fi cultivat - foarte de timpuriu și neîndemânatec, cu apli cații discontinue și inegale și cu realizări mai mult interioare, și acelea tardive -, În loc de gândul, serios și precis, al unei ca riere sau meșteșug, splendidele inutilități și eleganțele de prisos ale vieții, așa-numitele „arte liberale“, caznele fără profit ale spiritului omenesc, Încântările verbului și prozei, ale muzicii și plasticii. Lucruri care, spune Platon, corup și moleșesc carac terul, deschizând calea tutu ror poftelor și voluptăților. Pentru asta pornisem de la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rându-se pe Înfundate de râs, cu fruntea lui Împodobită cu papule sifilitice, „cununa lui Venus“) clipa când găinațul pă sării se scurge În fir prelung până la pământ, unde face plici!; iar Butter nu Însemna, pentru Urmuz, unt, ci acel prisos de cocă subțire care se scurge după ce lipitorul de afișe netezește cu palma afișul aplicat pe gard. Într-o dimineață, Urmuz fu găsit Împușcat pe o bancă la șosea. Dar deunăzi, plimbându-mi melancolia acestui În ceput de primăvară prin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Au răspunsu: „Ha, ha, ha! Mai cărturar decât dracul nu este altul.“ și totuși l-au omorât și pre acela. Miron Costin AM FOST UN OSTAȘ MEDIOCRU, AMÂNAT MEREU LA RECRUtare ca „slab de constituție“ sau „lăsat la vatră ca prisos al contingen tului“, dimpreună cu toți camarazii mei, tineri Însu răței ca și mine, din regimentul de țărani ilfoveni cojani, În care nu știu cum nimerise un papugiu de bucureștean ca mine. și am participat, așa-și-așa, la două războaie: În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
setea imaginativă a femeii, fie din plictiseala unei lungi practici sexuale ajunse un exercițiu obiș nuit, numai bun ca să le treacă de urât amândurora. Însă „tăti cul“ lor, când Îl găsesc, nu este nici urât, nici detestat sau socotit de prisos, niciodată. Pe fata prietenului șerban, măritată de câțiva ani și Încă foarte tânără și azi, după doi copii, am văzut-o sărutând, aproa pe amoroasă, mâinile lui taică-său, cochet și frumușel la 58 de ani ai săi, ca unui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Nucă 30—06 -1999 Continuăm discuția de suflet la mormânt. Măicuța nu-și putea stăpâni lacrimile de durere. La un moment dat doamne prof. Rugină zice: „Ce s-ar mai putea adăuga ? Mi se pare mie orice cuvânt este de prisos. Maica Natalia, ne așteaptă pe noi toți, oameni de suflet, de bună credință acasă la ea cu recunoscuta ospitalitate moldovenească și mai ales în speranța că prin noi, prin fiecare român în parte, de fapt, ea își vede propriu său
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ghete, nu curele sau bretele, de care oricum fusese deposedat, ci izmana caldă și rezistentă și moale... „Impulsurile mari, fundamentale, ne vin din afară, de dincolo de noi... E cineva care vorbește prin faptele noastre - și atunci vorba noastră devine de prisos...“ Pentru înălțimea de un metru a garniturii de calorifer, un sin gur crac va fi prea de-ajuns. De altfel, asta simplifica lucrurile: smulgi cracul din cusătură, iar apoi îl sfâșii în fâșii longitudinale, cu grijă - fiecare sfâșiere să corespundă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care cumpără livada, un Dinu Păturică al lui Cehov) că este un "tânăr om de afaceri încrezător și nepăsător față de trecut". Piesa în ansamblul său arată că "fiecare dintre noi are dreptul al un nou început". Comentariile suplimentare sunt de prisos. Ediția din 21 noiembrie a lui New York Times titrează mare pe prima pagină: Teenage depression. Depresia în masă câștigă teren printre adolescenții americani și nimic nu pare să o poată opri iată mesajul principal al articolului. Dacă la douăzeci de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
află marcat centrul geometric al cercului pe care-l reprezintă România după dubla sa milenară luptă, pentru a se vedea odată și odată în granițele ei firești, pentru care fiii satului, așa după cum vom vedea, și-au dat cu mult prisos obolul de sânge atunci când patria le-a cerut-o, firea oamenilor născuți, crescuți și trăitori aci la poale de Făgărași, suplețea minților lor sănătoase, profunde și totodată elastice, dragostea față de tot ceea ce e frumos, toate acestea și încă multe altele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de 32 de piei de jder și de râs pe care mitropolitul era obligat să le dea principelui cu adaosul că acolo unde se poate, se va face școală și pentru români, și încă alte câteva condiții umilitoare. E de prisos a spune că de diplome de genul acesta nu se prea sinchiseau românii ardeleni, chiar dacă unii protopopi doritori de situații mai bune, părăseau calea dreptei credințe pentru măriri deșarte. Poporul a rămas neclintit și neîntinat în credința sa. În contextul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ce prezenta interes țăranul nostru, se întâmpla să petreacă pe drum câte o săptămână. Odată cu apariția calendarului, zilele și localitățile în care se organizau târguri erau consemnate în acestea, informându-i astfel pe cei interesați să-și valorifice bunurile de prisos sau pe cei ce doreau să-și procure unele bunuri necesare gospodăriei lor. Astfel în Calendarul Ardelean de Casă pe anul 1883 găsim că oamenii din Cârțișoara interesați aflau că pot să meargă la târg la Voila în zilele de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
tulburată de o bufnitură în ușa pe care o țineam cu spatele. În momentul acela m-am gîndit că trebuie să fie Stan sau Liviu și, pentru că intrusul ne tulburase din starea aceea specială în care, desigur, cuvintele erau de prisos, eram pregătit să-i interpretez o Odă (ceea ce în limbajul obișnuiților barului însemna „Oooo, dă-te-n pizda mă-tii“). Am început cu un „Oooo“ prelung, care a fost completat de un alt „Oooo“, pe măsură, venit din partea celui care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sunt niște lucruri așa de neînsemnate când le pui față în față cu învățătura cealaltă, sufletească pe care ne-o dă Domnu’! Și ne-o da această învățătură, nu pentru că trebuia și pentru că i se plătea, dar pentru că avea un prisos de bunătate în el și pentru că în acest suflet era ceva din credința și din curățenia unui apostol. <footnote Mihail Sadoveanu, Domnu’ Trandafir, în volumul Prietenul de la catedră, Ed. Tineretului, București, 1962, pp. 10-11.94 footnote> *** Spre surprinderea mea, mi-
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pe care le-ntâlnise... Nimeni, în afară de mine, care făceam eforturi supraumane pentru a disimula indispoziția de care mă simțeam cuprins și aerul de om vinovat pe care-mi dădeam bine seama că-l port în figură și în privire. De prisos să remarc că, îndeobște, sărăcia, izolarea, lipsa de igienă și alte triste condițiuni ambiante, ca acestea, nu se produc nicăieri fără o rea influență asupra spiritului. pustiindu-l de tot ce ar putea fi nobleță, frumusețe, generozitate. Decadența Iașului nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lui r în Carp nu generalizează deloc pe d. P.P. Carp, iar Scuza e întrebuințat de anume oameni "spirituali" în mod bine hotărât în loc de D. Sturza. Să mai vorbesc și de acel neînsemnat lucru, care se cheamă talent? Cred aproape de prisos, căci, după cât observ, lucrul acesta de o bucată de vreme, și mai cu seamă în... teatru, e socotit ca ceva absolut indiferent. Totuși nu pot trece peste plăzmuirea numelui unui personaj din "Irozii", Curba lui Tabet, care, cum ne explică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
În el e vorba de Alexandru Marghiloman și de un discurs, un fel de "discurs-program" pe care fostul fruntaș conservator îl pronunțase de curând la Brăila. L-am recitit acum, într-o colecție veche a ziarului, aparținând amicului Scrutator. De prisos s-adaug că nu mi-l însușesc. Nu renegându-l ca pe-o operă de tinerețe, care n-ar mai concorda cu ideile și sentimentele mele de azi, adică nu în felul cum Schiller de pildă și-a renegat cândva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
complecta, în parte, lipsa de care vorbesc. Reproduc deci aici ceea ce am găsit sau fragmente din ce am găsit. Cred că nu e tot; că sunt multe lucruri, de care nu mai știu și care sunt ca și pierdute. De prisos să spun că nici reproducerile aceste nu înseamnă selecție sau preferință. * Figuri ieșene, desigur. Afară de una, de prima. Scrisă în timpul războiului, când toată țara era la Iași, cu suveranii săi, cu guvernul său, cu marele său cartier, face ea însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prin dreptate, acesta e principiul adevărat al vieții oneste. Pentru un suflet curat, binele obștesc e mulțumirea cea mai adâncă. Fiți buni! Numai cu acesta, voința se îndreaptă înspre mai multă sociabilitate, înspre fapte de un folos mai întins"... (De prisos s-adaog că acesta e Bădărău văzut de mine la 1905 și că dac-acest portret l-aș fi făcut mai târziu, el ar fi ieșit altfel.) Spiru Prasin. (Fragment dintr-un articol scris cu ocazia unei comemorări și publicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
curgînd pe pietre și pe iarba din curte. Ar trebui să trag de aici neapărat o concluzie? Bătrînul a vrut, desigur, să mai vadă o dată lucrurile de care urma să se despartă pentru totdeauna, În fața morții vorbele mari sînt de prisos. O fereastră deschisă spre primăvară e infinit mai semnificativă. Mi-l Închipui pe Oedip trezindu-se undeva la o răscruce, sub un măslin prăfos, după cîteva ceasuri de somn chinuit, și pipăind cu ochii săi orbi lumina. E prea frumoasă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de tare Încît aș spune ca poate cicatriza orice rană. Mai precis, ar putea-o ajuta să dispară. Jean Grenier observă că pentru greci frumusețea se dobîndește nu prin adiționare, ci prin sustragere, prin eliminarea a tot ce este de prisos. A crea un zeu Înseamnă, astfel, pentru grecul antic o chestiune de renunțare. Desigur, renunțare la tot ce vorbește despre suferința cărnii. Dar și la ciudata Înclinare de a simți timpul. Să nu uitați, murmură Socrate În clipa morții, recunoscînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acestea, el hotărî să se supună acestui martiriu, chiar dacă fratele lui mai mare îi spunea înspăimântat că el n-ar putea îndura o asemenea caznă. Rănitul însă suportă totul cu aceeași răbdare. 5. I-au tăiat carnea și osul de prisos, căutând să afle diferite mijloace pentru ca piciorul să nu rămână prea scurt: l-au uns cu tot felul de alifii și i-au întins piciorul cu niște instrumente cu care l-au martirizat zile întregi. Cele două spirite Dar Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
decât de obicei. Mi-a făcut un fel de mărturisire, al cărei miez făcea vădit adevăratul gând și simplitatea cu care îmi povestise aceste lucruri, spunându-mi și că era cu totul încredințat că, în toate, nu era nimic de prisos. Mărturisi și că-L jignise de multe ori pe Domnul nostru din clipa în care a început să-L slujească, dar că nu a mai consimțit la nici un păcat greu. Dimpotrivă, creștea în evlavie, adică în ușurința de a-L
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
închinare și reverență Creatorului și Domnului lor decât cei nedesăvârșiți. Al treilea este acela că, jurând deseori pe creatură, e de temut idolatria, mai mult la cei nedesăvârșiți decât la cei desăvârșiți. 40. Să nu se rostească nici un cuvânt de prisos; prin acesta înțeleg șcuvântulț care nici mie, nici altuia nu-i este de folos, nici nu este orânduit ca atare. În schimb, a vorbi de tot ce e folositor sau cu intenția de a aduce folos sufletului propriu sau al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu-i este de folos, nici nu este orânduit ca atare. În schimb, a vorbi de tot ce e folositor sau cu intenția de a aduce folos sufletului propriu sau al altuia, trupului sau bunurilor vremelnice, nu este niciodată de prisos; nici a vorbi despre lucruri străine stării proprii, ca de pildă, atunci când un călugăr vorbește despre războaie sau negoț 1. Însă, în tot ceea ce s-a spus, meritul stă în buna orânduire, iar păcatul în cea strâmbă și în vorbirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe acelea, nici altele. Cea exterioară, care este rodul celei dintâi, este pedeapsa pentru păcatele făcute și poate fi ispășită îndeosebi în trei feluri: 83. Primul este cel privitor la mâncare; și anume, dacă ne lipsim de ceea ce este de prisos, nu este pocăință, ci cumpătare; pocăința este însă atunci când ne lipsim de ceva din ceea ce este potrivit; și cu cât ne lipsim din ce în ce mai mult, cu atât e mai mare șpocăințaț și mai bine, numai să nu dăuneze persoanei sau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fără să se vadă, iar apoi intră sub duș. După ce se spălă, se șterse meticulos și aruncă prosopul pe jos la întâmplare, mormăind fel de fel de insulte la adresa prostiei pe care o făcuse, dar o făcuse. Regretul era de prisos. Se opri din nou în fața oglinzii, iar când se văzu se simți atât de vinovată încât oftă amar și trase aer în piept, mai mult ca de obicei și într-un fel neobișnuit. Când ieși din baie observă că Leon
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]