3,372 matches
-
mierlei și privind pe fereastra salonului, în care încă nu aprinsese luminile, se simți străpunsă de un junghi de frică, asemănătoare cu cea din vis, văzând o siluetă nemișcată, plantată în mijlocul pajiștii. După o clipă, o recunoscu pe Ruby, totuși priveliștea continua să fie sinistră. Ce făcea Ruby, la ce s-o fi gândind, așa cum stătea acolo, singură și neclintită, în grădină? Mai devreme, în cursul aceleiași zile, Alex văzuse vulpea femelă zăcând lasciv, elegant, pe pajiște, în timp ce patru pui mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se petrecuse cu o săptămână în urmă. Într-o după-amiază, când era singură în casă și spăla niște cratițe la chiuveta din bucătărie, îi auzise pe Zet lătrând în grădină. Uitându-se printre ghivecele cu plante de pe pervaz, avusese uluitoarea priveliște a unui bărbat gol care alerga de-a curmezișul peluzei. Nu-și putea da seama dincotro venise. Părea foarte preocupat să iasă din grădină, cățărându-se pe unul din garduri, fie pe cel din dreapta, fie pe cel din capătul grădinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-l acuze. Tom începu chiar să-și spună că era foarte posibil ca Rozanov nici să nu afle măcar de „mica escapadă“. „Totuși, se gândi el după ce isprăvise să-și facă valiza și stătea la fereastra din spatele casei, contemplând priveliștea orașului, totuși, am să-i scriu, am să mă duc să-i fac o vizită, dar nu acum, mai târziu. Și cum îi reveni din nou în fața ochilor imaginea lui Hattie cu brațul gol întins de-a curmezișul ferestrei, sfidându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vând, gândi ea, l-a spurcat.“ Ceva mai devreme văzuse din nou vulpea femelă, culcată, în timp ce patru pui flocoși, de culoarea șocolatei cu lapte, cu ochi albaștri și niște cioturi de coadă, jucau leapșa pe pajiște. Acum până și această priveliște i se părea sinistră, o ferestruică tăiată, într-o altă lume, bizară, frumoasă, primejdioasă, care venea din ce în ce mai aproape de ea. Și cei de la care ar fi putut cere ajutor, George, Rozanov, erau cei mai bântuiți dintre toți. Alex privi dincolo de lăzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
da uitării. Joi seara, Tom și Rozanov trecură efectiv unul pe lângă celălalt, Rozanov ducându-se la Papuc și Tom la Diane, dar amândoi erau atât de orbiți de gândurile lor, încât nu se observară. Nesta Wiggins, pe care o scârbea priveliștea femeilor speriate de bărbați, ar fi făcut o criză de nervi dacă ar fi putut auzi discuțiile care avură loc între Pearl și Hattie pe parcursul zilelor de luni, marți, miercuri și joi. În timpul acestui interimat, în care nici una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gol și străbătu un nor gros de abur. În stânga apăru o bucată masivă de zid de beton, ud și cenușiu. În sfârșit un perete, ba nu, până la urmă se dovedi a fi un stâlp foarte gros de beton, îndărătul căruia priveliștea era obturată de două țevi verticale, uriașe, prin ale căror articulații bine înșurubate, aflate acum la nivelul capului lui Tom, scăpau șuvițe de abur, cu un zgomot șuierător. Șuieratul îmbinat cu duduielile sacadate, care răsunau mai puternic și mai vibrant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui îl sfătui „să o întindă cât mai repede acasă“ și-i dădu drumul prin coridorul Camerelor Ennistone. Tom porni spre ușile rulante din capăt, dar înainte de a ajunge la ele, zări pe ușa deschisă a unei camere goale o priveliște divină: un pat cu pernele bine bătute și cearșafuri de o albeață sclipitoare. Intră, dădu cuvertura la o parte și se culcă. Adormi pe loc, cufundându-se în cel mai înviorător somn pe care-l cunoscuse vreodată. Și în timp ce dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mea cocoțat pe stâncă un complex cu numele sus-numit. Mă cazez aici contra sumei de 32 euro pe noapte, adică cu reducere, cum îmi precizase deja Alain într-un mesaj. Greul zilei s-a sfârșit, iar de la balcon am o priveliște minunată asupra mării și a insulelor Lerins, asupra coastei până dincolo de Cannes și sunt fericit. La cină, am norocul de a avea comesean un preot din Lille, care se ocupă de bolnavii cu întârziere mintală. Este curios să știe de ce
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de a găsi apă sau vreo localitate. Primii km plecând de la Lunas, reprezintă un urcuș abrupt până la vreo 600 metri altitudine, după care urmează un altul până la 800 metri. Urmează apoi un lung platou de pe care ai ocazia să vezi priveliști de vis. Pe platou întâlnesc prima persoană din această zi, o doamnă franțuzoaică care aflând de unde sunt, îmi spune că în anul 1987 a ascuns un român care reușise să fugă peste graniță. O admir pentru curajul ei. Imi dă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
localitate, drumul iese din pădure și-ți oferă o panoramă enormă în fața ochilor. Atât cât poate cuprinde privirea, ai în fața ta multe localități, dealuri și coline pline de verdeață și copaci, iar privirea nu se mai satură să privească asemenea priveliști. Le îmbrățișez pe toate cu privirea și cu inima, îndelung, cu nesaț. Mi-aș dori să fiu un vultur și să zbor peste toate, să le pot vedea mai bine. Franța este foarte frumoasă! Pe de altă parte, înțeleg că
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ce-și face apariția foarte rar pe aici. Așadar, sunt singur într-o casă destul de mare, în care nu mă satur să admir structura medievală a zidurilor, mobilierul, iar în partea opusă intrării are un balcon de la care ai o priveliște minunată, cât cuprinde ochii. Chiar nu mă așteptam la atâta deschidere și generozitate din partea acestor oameni. Iau cina împreună cu doamna și cu nepoțelul ei și o ascult cu plăcere, vorbindu-mi despre acest sătuc cu 450 de persoane. Aici
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
închis, iar luni la fel. La fel, cum este închis totul la amiază, de la ora 12.30 până la ora 16. Francezii știu să se respecte. Merg mereu alături de râul Gave, iar în stânga și în dreapta mea admir munții. Frumoase priveliști! La Lestelle Bétharram mă opresc în fața unei biserici, pe o bancă, la umbra platanilor, pentru obișnuitul prânz, iar apoi trag și un somnuleț cu rucsacul sub cap. Soarele nu mai are puterea aceea dogorâtoare cu care m-am luptat atâta
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Orisson, unde poți servi un sandviș, o bere sau ceai. Imi reumplu sticla cu apă, cumpăr un fel de prăjitură și un sandviș și plec mai departe. De acum urcușul devine mai domol și continuă așa câteva ore de mers. Priveliștile sunt atât de frumoase și-i mulțumesc de nenumărate ori lui Dumnezeu cămi acordă această favoare și că mă număr din nou printre pelerinii ce poartă rucsacuri mari; nu văd pe niciunul cu un rucsac așa mic, cum am eu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
a unui spațiu comun, primitor. De fapt, nimeni nu te întreabă: Ce cauți pe aici?”, ci îți spune cu surâsul pe buze: ”Bine ai venit!” Incet, încet începe coborârea spre Roncesvalles, până la care mai sunt cinci ore de mers. Aceleași priveliști minunate ale țării bascilor, aceleași oi pe pășuni, aceeași vegetație montană. Privind în înaltul cerului acoperit de nori, văd niște vulturi al căror zbor solemn, maiestos mă face să mă opresc și să-i admir îndelung. Pentru o clipă îmi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
niciun motiv să-i fie teamă de acea rumoare. Îl trecu totuși un fior rece la gândul că ridicaseră cortina. Dar lor încă nu le venise rândul. De partea cealaltă, în sală, spectatorilor trebuie că li se deschidea înaintea ochilor priveliștea pădurii de brazi, deocamdată pustie. Dar îndată aveau să-și facă apariția Michi Bobancu și Gelu Popa, cei doi copii sărmani. Trebuie că încă rătăceau printre brazi, abia trăgându-și picioarele, frânți de oboseală după o zi de peregrinare. Lucian
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
locotenentul Charlie Mason, căpătând permisie de Crăciun, se întoarce acasă pentru a se căsători cu logodnica sa Mona. În timp ce se afla în tren se lasă înserarea și la un moment dat Charlie, care se uita pe fereastră, nu mai deslușește priveliștea de afară, ci își vede chipul oglindit în sticlă. Chiar în ajun locotenentul primise o scrisoare de la Mona, în care logodnica îl anunța că s-a măritat cu altcineva. Așa că, în mintea mea, starea de melancolie resimțită de cineva care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
după tensiunea normală, se petrece atracția contrariilor, cu aportul decisiv al focului pe care-l ascunde în sine, de la originea pe care și o dezvăluie: Din fluviul de flăcări / născut atunci mă trag, din lava ce-a luat / în sine priveliștea și mprejurarea... Viorel Dinescu: Dimensiunea ascunsă sau azurul sferic O carte-document, în care se reliefează devenirea unui important poet contemporan, din păcate însă, ca și în cazul altor confrați ai săi, nu suficient de bine cunoscut de public, e acest
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a acestuia. Noul Trianon e un palat ceva mai simplu, fără o amploare spectaculoasă. Nu are etaj, dar fațada lui, iscusit sculptată în piatră, se armonizează ideal cu pilaștrii din marmură de Languedoc. în centrul edificiului, un „peristyl” permite o priveliște splendidă asupra grădinii. Rareori, regele oferea în acest palat câte o cină. Interesul oaspeților era stimulat mai cu seamă de lambriurile sculptate în motive florale. De la nivelul ferestrelor, aceeași deschidere încântătoare asupra grădinii. Când apărea Louis al XIV-lea în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
încredințez duhul!" Și cînd a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul. 47. Sutașul, cînd a văzut ce se întîmplase, a slăvit pe Dumnezeu, și a zis: "Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!" 48. Și tot norodul, care venise la priveliștea aceea, cînd a văzut cele întîmplate, s-a întors, bătîndu-se în piept. 49. Toți cunoscuții lui Isus și femeile, care-L însoțiseră din Galilea stăteau departe, și se uitau la cele ce se petreceau. 50. Era un sfetnic al Soborului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
înainte. L-am urmat. Ajuns în fața ușii, s-a oprit privind la mine cam ghiduș, după cum mi s-a părut. Apoi, cu gest leneș, a apăsat pe clanța ușii, deschizând-o larg, de parcă ar fi vrut să-mi arate cine știe ce priveliște... Ochii obișnuiți cu lumina de afară nu puteau distinge amănuntele din fundul odăii. Bănuiam doar că mai există și alte ființe înăuntru. Când am făcut încă un pas, inima a fost gata să plece din piept. Dincolo de masa plină cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
uitîndu-te toată ziua după ei, și mîna ta va fi fără putere. 33. Un popor, pe care nu-l cunoști, va mînca rodul pămîntului tău și tot venitul lucrului tău, și în toate zilele vei fi apăsat și zdrobit. 34. Priveliștea pe care o vei avea sub ochi te va face să înebunești. 35. Domnul te va lovi cu o bubă rea la genunchi și la coapse, și nu te vei putea vindeca de ea, te va lovi de la talpa piciorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
cel mic se ținea strâns de mantia mamei sale. - Să mă faci mândră de tine și să strălucești cel mai tare, să o bucuri pe fetița cu părul ca mătasea. Ceilalți frățiori se legănau desupra pământului și priveau uimiți la priveliștea ce li se deschidea în fața lor. Case luminate, oameni alergând grăbiți în toate direcțiile, brazi cu straie de sărbători, copii veseli și gălăgioși, multă forfotă și agitație. Deodată îi trezi din visare mama lor: - Fulgușori, sunteți gata de marea „Fulguiala
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
lui, i se păru că aude cea mai armonioasă muzică din lume. - Cred că, în sfârșit, a venit Primăvara! Spuse omul; și sărind din pat, se duse la fereastră. Și ce-i fu dat să vadă? Avu parte de o priveliște încântătoare. Printr-o spărtură în zid, copiii se strecuraseră în grădină și se așezară pe crengile copacilor. Era câte un copilaș în fiecare pom și fiecare pom se bucura atât de tare încât se acoperise de flori și-și legăna
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
loveam parcă de garduri de sârmă ghimpată. Nu mai puteam nici să ne orientăm, așa că ne-am întors și ne-am oprit pe o fâșie de iarbă neatinsă de foc ca să așteptăm dimineața. Deodată, începu să se lumineze. Răsărea luna. Priveliștea deveni în clipa următoare de-a dreptul halucinantă. Petele negre lăsate de foc păreau lupi tolăniți pe iarbă, care din moment în moment, înnebuniți de lumina agresivă a lunii, puteau începe să urle. M-am gândit la ce-mi povestise
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Cred că da. S-au înscris și studenți de la Drept. Am să vorbesc cu președintele nostru. A doua zi îmi aduse răspunsul. Era favorabil. Ne așteptau așadar două săptămâni de petrecere, într-o societate veselă și zgomotoasă, prin locuri și priveliști necunoscute. N-aveam toți banii. I-am scris tatei și, mințindu-l că-mi trecusem cu succes examenele primului doctorat, îl rugam să-mi trimită o sumă bunicică în vederea excursiei pe care o proiectaseră... doctoranzii în drept. Peste câteva zile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]