29,442 matches
-
plăcute; să ne izolăm în noi înșine și... fără să auzim, fără să vedem, fără să vorbim... Ochii bătrînei vor să recheme splendoarea Veneției, în luna de miere alături de Bujoreanu; Parisul, Londra, Roma... o Europă fascinantă pentru ea, îngrijorătoare pentru proaspătul ei soț, ai cărui ochi, obosiți de studiu mai tot timpul, se pierdeau în zbuciumul gîndului după fiecare lectură a ziarului de dimineață. Dar de dincolo de voința ei revine obsedant în amintire seara cu viscol, vizita bărbatului în haine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pas lateral, clătinîndu-se, gata să cadă în față, cu privirea rătăcită în gol, dar Lazăr se repede, îl sprijină și-l împinge spre scaunul liber de lîngă masa cea mai apropiată. *** Cînd pune piciorul pe peronul gării din Valea Brândușelor, proaspăt curățat de zăpadă, Aura simte cum recapătă puterile pierdute. Respiră adînc de cîteva ori, aruncă privirea spre ușa vagonului și-i mai face un semn prietenesc femeii care a ajutat-o, apoi, cu pas sigur, străbate clădirea, gîndind să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dată de disperare, sau de ciudă, o așa înlănțuire că mîinile lui nu mai pot decît să se miște sub spatele ei, sprijinindu-i omoplații în palme. Jocul durează mult, cu pauze scurte ale sărutului, cînd își umplu cu aer proaspăt plămînii, să se poată lupta din nou într-o încleștare din care gura femeii vrea de mai multe ori să scape și să țipe. Ultima oară, cînd o simte la apogeu, Mihai n-o mai oprește sărutînd-o; împinge doar umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înțeles lui Mihai să se rostogolească alături. Maria rămîne nemișcată. Numai tîmpla ei se ridică de pe perna micuță, de spital și se culcă pe pieptul lui Mihai, lipind colțul gurii de trupul lui încă înfierbîntat, continuînd să inspire mirosul transpirației proaspete, care o fascinează. În neclintirea ei, femeia își adună gîndurile numai asupra unui loc din trupul său relaxat total după atîta osteneală, un loc în care știe că milionane de Vlădeni invizibili au pornit cursa nebună spre întîlnirea cu adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fusese coleg la Medicină. Krishna era ceea ce Alan numea „un doctor obraznic“. Era predestinat să scrie rețete de medicamente psihotrope pentru prieteni și să facă sex (cel puțin pe vremea când era intern) pe suprafețele alunecoase ale meselor de operație proaspăt spălate. În fiecare an, Alan dădea peste Krishna la vreo reuniune a medicilor generaliști. Compania lui îi producea un soi de plăcere vinovată - asta pentru că era exact opusul ideii de om conștiincios. De fapt, nu era nimic. Alan îi invidia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
înlocuită cu una nouă. Parcă se schimbase cu totul, avea obrazul roșu de sănătate și tinerețe. De atunci, Huangdi nu a mai avut grija îmbătrânirii, pentru că a fost zeificat și așa Yishan a primit numele de Muntele Huangshan. "O floare proaspăt culeasă, în vârful pensulei" este unul dintre obiectivele turistice renumite de pe Muntele Huangshan. În fapt, este o coloană de piatră înaltă și cu vârful ascuțit, ca o pensulă de scris. Pe vârful coloanei crește un pin bătrân care seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
glazurate, Chiftele mari din carne de crap. Bucătăria Jiangsu (Foto: Yang Ying) Bucătăria Zhejiang Bucătăria Zhejiang este compusă din școlile culinare Hangzhou, Ningpo și Shaoxing. Cea mai cunoscută este cea de la Hangzhou. Bucătăria Zhejiang este caracterizată prin folosirea de produse proaspete, fragede, cu gust accentuat. Preparatele cele mai cunoscute sunt: Creveți cu gust de ceai, Pui "cerșetor", Pește oțetit din Lacul de Vest. Bucătăria Guangdong Bucătăria Guangdong are trei școli: Guangzhou, Chaozhou și Dongjiang, reprezentativă fiind Guangzhou. Preparatele de bază ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nouă. La capătul eforturilor depuse de ei, tematica poemelor s-a extins de la ceremoniile și distracțiile fastuoase de la curtea imperială la viața socială, a oamenilor de rând. Stilul s-a transformat, de asemenea, de la grațios și mlădios la limpede și proaspăt. Chen Zi'ang, lider al poeților din această etapă, a militat pentru restabilirea tradiției, adică poezia să reflecte viața reală. Creația lui cu un stil viguros și simplu deschide drumul spre dezvoltarea poemelor din dinastia Tang. Perioada cuprinsă între 712
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
limbajului se pot observa o pronunțată notă romantică și o pregnantă tendință estetică și nostalgică. În ultima etapă (827-859), cei mai activi poeți au fost Li Shangyin și Du Mu. Cel din urmă a îmbinat, în creația sa lirică, stilul proaspăt cu cel abrupt, un stil de altfel foarte potrivit pentru a reda dezideratul politic și vocația sentimentală a poetului. În schimb, poemele lui Li Shangyin, prin structura minuțioasă, limbajul select și stilul grav, evidențiază cariera sa politică întâmplătoare, lăsând adeseori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe perioada sărbătorii. Înainte de începerea concursului, pe malul apei are loc o ceremonie. Se aduce o masă legată la cele patru picioare cu crengi înverzite, o umbrelă, pânză roșie, bancnote pentru pomenirea celor morți și un mănunchi mare de iarbă proaspătă. Pe masă se pune orez și un cocoș jumulit, drept ofrande pentru zei. A 7-a zi din a 7-a lună a calendarului tradițional chinezesc Ziua de 7 iulie, după calendarul tradițional chinezesc, este ziua în care legendarii iubiți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
după calendarul agricol chinezesc. Conținutul este împachetat în foi de bambus sau de trestie și compoziția acestora diferă în funcție de regiune. În estul Chinei, în Suzhou, Jiaxing și Ningbo, umpluturile sunt din pastă de soia, castane, pastă de curmale sau carne proaspătă. În nordul Chinei, umpluturile au în conținut curmale sau fructe conservate. Zongzi are o istorie îndelungată. În folclor există o legendă care spune că prepararea acestei delicatese este o modalitate de comemorare a poetului Qu Yuan care a trăit în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să-l citesc și să-l aud în ziare și la televizor - parcă vedeam pe unul dintre elevii mei de demult ajuns inginer sau profesor. Până joi seară, pe la 10 și ceva, când „traseist” a fost rostit la televizor de proaspătul peremist Pruteanu, fost pesedist, fost țărănist și viitor ist. Minute în șir privisem și ascultasem buimăcit, anesteziat, lovit cu leuca această mașinărie lătrătoare scuipând cuvintele cu o cadență de pistol-mitralieră Uzi. N-am tresărit la „PRM - un partid al oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
era pătura, nu era nici Fifi, pisica, dar atârna greu, cam oprea respirația, trebuie să fi fost privirile mustrătoare ale băieților ațintite asupra mea prin întuneric, de pe perete, din afișul în care stăteau aliniați frumos pe trei rânduri, pe gazonul proaspăt tuns din Groapă, într-o zi însorită, cu nea Angelo Niculescu în mijloc, cu Lucescu pe vine, sprijinit cu palma dreaptă de pământ ca să fie limpede cine poartă pe braț banderola de căpitan, cu Dinu privind în zare, către Spitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
firi, cu reacții, cu sentimente diferite. În privința revistelor cu Rahan, cum n-avea habar de orientarea socialistă a editorului, frati-miu era căzut în cap după ele. Îl adula pe sălbaticul blond, care nu prididea să fie curajos, justițiar, viteaz, proaspăt bărbierit, agil, iscusit în mânuirea armelor și curtenitor cu femeile de grotă. A suferit nespus când acel homo sapiens exemplar, revoltat de apucăturile exploatatorilor rupeștri, a fost atins de-o săgeată otrăvită și s-a prăbușit fără suflare la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ți-e lumea mai dragă, din paginile revistei lui franțuzești, de a se asigura că nimeni nu-i dă vreo atenție, apoi, tiptil, mai curând ca un bandit de cea mai joasă speță decât ca un sălbatic blond „...curajos, viteaz, proaspăt bărbierit, agil, iscusit în mânuirea armelor și curtenitor cu femeile de grotă“, de a se strecura (ca o pisică, ca un linx) până în baia apartamentului 40 din aleea Băiuț, de unde mâna lui expertă în furtișaguri dibuia întotdeauna o pilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
îmi explica fiecare mișcare, în amănunt, mă lăsa să manevrez pârghiile aparatului de mărit și să scufund hârtiile expuse (9/13, 10/15 etc., Orwo, Azomureș ș.a.m.d.) în substanța revelatoare, descopeream împreună chipuri și locuri cunoscute pe filmele proaspăt developate, vorbeam vrute și nevrute (sau câte-n lună și-n stele), nu ascultam teatru radiofonic pentru copii, dar era ca și cum am fi făcut-o. Când ieșeam de-acolo se întâmpla ca în unele duminici la prânz, la ieșirea din cinematografele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spre colțul său nordic), să fi pătruns pe una din ferestrele deschise ale apartamentului 40, să fi căutat și să fi descoperit camera noului-născut și, într-un moment în care el, pruncul, dormea dus (străbătut de amintiri intrauterine și de proaspete senzații extrauterine), să se fi strecurat pe una din nările lui, să fi fost inhalat ca un abur, să fi alunecat apoi prin vine și vinișoare până la dibuirea sufletului într-un cotlon al trupului mărunțel, unde (precis) s-a culcușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și când el lucra pe șantiere legate de vreo șosea sau de calea ferată, mesele au devenit altfel. La Săvinești, unde pe-un afiș dn holul blocului stătea scris „Interzis să creșteți porci în bae!“, primea o mulțime de ouă proaspete, nu de țară, ci de balcon. La Ișalnița, întorcându-se într-o luni dimineața de acasă, prin iulie, colegul de cameră i-a umplut farfuria cu o ciorbă de pui. Dom’ inginer, l-a întrebat celălalt, vă amintiți supa aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
piele maronie, ca un cilindru sau ca o felie lunguiață dintr-un trunchi de brad, în alt colț atârna o pară îmbrăcată în vinilin negru, pe peretele dinspre C 37 apăruseră un spalier și o oglindă mare, înaltă cât încăperea proaspăt văruită, pe podea se găseau o saltea și haltere de mai multe greutăți, iar pe o policioară așteptau două perechi de mănuși nou-nouțe. N-au așteptat mult. Mai întâi am fost cuceriți, parcă nu era destul aer cât să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mă pune cineva să-i povestesc ceva din copilăria mea, ăsta e episodul despre care vorbesc, pur și simplu pentru a arăta că eram niște ființe cît se poate de normale. Nu mai e nevoie să spun, sosirea acestei hîrtii proaspete pe care nu se căcase, nu se pișase și nu făcuse nimic nimeni, n-a avut tocmai darul de a-mi potoli pofta, așa că probabil, imediat ce am fost În stare să merg de-a bușilea, bălăbănindu-mă pe picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din țesătură de lînă, ca o odraslă a pieilor roșii. Era Întuneric, totul se legăna și mă durea cumplit. Zgrepțănînd la pliurile din material grosolan cu picioarele din față, am reușit să-mi scot capul din strînsoare afară, la aer proaspăt. În timp ce trăgeam cu nesaț aerul În piept, am văzut un cer traversat de cabluri electrice, abia ițindu-se deasupra clădirilor. Am mai tras de un alt pliu, l-am strîns bine cu lăbuța și am văzut mașinile pe lîngă care treceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Așază-l la loc În cutie, spuse el. Cozonacii de felul ăsta capătă cu timpul un gust și mai bun, dacă-s bine păstrați. — O să se strice, Își dădu cu părerea doamna Purvis. — Fii pe pace, e făcut cu ouă proaspete! Văzînd-o cu cîtă lăcomie se uită la cozonac, adăugă: — Ia și dumneata o felie, doamnă Purvis. Nu era În stare să refuze nimic celor ce-și manifestau cu destulă putere dorința. Liniștea lui sufletească, atît de precară, se destrăma În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Poate preferă o felie de cozonac? Întrebă doamna Purvis, care rămăsese În pragul ușii deschise. — Mai bine să terminăm Întîi biscuiții. În zilele noastre, rosti străinul, cozonacii nu-s buni de nimic! — Dar cozonacul ăsta a fost făcut cu ouă proaspete, protestă doamna Purvis cu mîndrie. Domnul Rowe l-a cîștigat la o tombolă. În clipa aceea Începu buletinul de știri, cu obișnuita formulă: „... Vă vorbește Joseph Macleod“. Străinul se ghemui În fotoliu, ascultînd cu o atitudine arogantă, ca și cum auzea niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
protesta Împotriva lecțiilor de trigonometrie impuse clasei lor de către un nou profesor, care nu voise să țină seama că elevii erau Înscriși la secția clasică. Era ciudat, dar amintirea asta i se părea pe cît de veche, pe atît de proaspătă: memoria reținuse doar puține dintre Întîmplările petrecute după aceea. De fapt, Își pierduse Întreaga experiență de adult. Cuprins de o exaltare nervoasă, deschise ușa și aruncă o privire pe coridor, ținîndu-și răsuflarea. Conștient oarecum de amenințarea pedepselor la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ușor amețit și alergă mai departe. Era stăpînit de un singur gînd - să se privească În oglindă. Ajuns În camera lui, oglinda Îi arătă un chip devenit familiar - o față palidă și bărboasă. În Încăpere plutea o mireasmă de flori proaspete. Da, fusese fericit aici! Cum putea crede În ceea ce-i spusese doctorul? Trebuie să fie o greșeală la mijloc. Prea era absurd... Inima Îi bătea atît de tare și mintea Îi era atît de amețită, Încît la Început nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]