2,208 matches
-
compatibilitate pentru aplicațiile scrise pentru platformă x-86. Procesoarele derivate MediaGX duc lipsă de caracteristici moderne că setul de instrucțiuni SSE, nivelul 1 de cache integrat pe matriță procesorului, dar toate aceste caracteristici sunt disponibile la procesorul Athlon derivat Geode NX. Procesoarele Geode pot integra în sine unele funții care în mod normal sunt oferite de către un chipset separat, cum ar fi puntea de nord (en:North Bridge). Familia de procesoare Geode este cea mai potrivită soluție pentru arhitectură thin-client.
Geode (procesor) () [Corola-website/Science/315284_a_316613]
-
toate aceste caracteristici sunt disponibile la procesorul Athlon derivat Geode NX. Procesoarele Geode pot integra în sine unele funții care în mod normal sunt oferite de către un chipset separat, cum ar fi puntea de nord (en:North Bridge). Familia de procesoare Geode este cea mai potrivită soluție pentru arhitectură thin-client.
Geode (procesor) () [Corola-website/Science/315284_a_316613]
-
planete,chiar și pe Pământ,nu doar în spațiu.Acest joc are Gameplay-ul cel mai dezvoltat din serie. Pentru a rula ultimul joc din seria Chicken Invaders,aveți nevoie de: Microsoft Windows: Windows XP/Vista/7/8/8.1/10 Procesor 1GHz 512MB RAM DirectX 8.0 Placă grafică 3D Mac OS X 10.4: Procesor Intel 512MB RAM Linux 32-bit: Procesor 1GHz 512MB RAM Accelerator OpenGL SDL 1.2 (opțional) iPhone,iPod,iPad: iOS 6.0+ Android: Android 2.3
Chicken Invaders () [Corola-website/Science/318724_a_320053]
-
dezvoltat din serie. Pentru a rula ultimul joc din seria Chicken Invaders,aveți nevoie de: Microsoft Windows: Windows XP/Vista/7/8/8.1/10 Procesor 1GHz 512MB RAM DirectX 8.0 Placă grafică 3D Mac OS X 10.4: Procesor Intel 512MB RAM Linux 32-bit: Procesor 1GHz 512MB RAM Accelerator OpenGL SDL 1.2 (opțional) iPhone,iPod,iPad: iOS 6.0+ Android: Android 2.3+ Windows Phone: Windows Phone 8.0+
Chicken Invaders () [Corola-website/Science/318724_a_320053]
-
ultimul joc din seria Chicken Invaders,aveți nevoie de: Microsoft Windows: Windows XP/Vista/7/8/8.1/10 Procesor 1GHz 512MB RAM DirectX 8.0 Placă grafică 3D Mac OS X 10.4: Procesor Intel 512MB RAM Linux 32-bit: Procesor 1GHz 512MB RAM Accelerator OpenGL SDL 1.2 (opțional) iPhone,iPod,iPad: iOS 6.0+ Android: Android 2.3+ Windows Phone: Windows Phone 8.0+
Chicken Invaders () [Corola-website/Science/318724_a_320053]
-
Z-buffering și anti-aliasing în piață de consum. După aceasta placă, o serie de plăci 3D au fost lansate, cum ar fi Voodoo 2, TNT și TNT2 de la NVIDIA. Intel a dezvoltat AGP (Accelerated Graphics Port) care a rezolvat problema dintre procesor și placă video. Din 1999 până în 2002, NVIDIA deținea controlul pe piață cu familia GeForce. În acest moment îmbunătățirile au fost efectuate la algoritmii 3D și la procesorul grafic, memoria a crescut, de asemenea pentru a îmbunătăți rata de date
Placă video () [Corola-website/Science/320086_a_321415]
-
Intel a dezvoltat AGP (Accelerated Graphics Port) care a rezolvat problema dintre procesor și placă video. Din 1999 până în 2002, NVIDIA deținea controlul pe piață cu familia GeForce. În acest moment îmbunătățirile au fost efectuate la algoritmii 3D și la procesorul grafic, memoria a crescut, de asemenea pentru a îmbunătăți rata de date. Tehnologia DDR a fost încorporată, capacitatea de memorie a crescut de la 32 MB cu GeForce la 128 MB cu GeForce 4. Din 2003 AȚI (Cumpărat ulterior de AMD
Placă video () [Corola-website/Science/320086_a_321415]
-
alt program de calculator ce rula pe un computer personal și care avea să devină campion mondial în acel an. În final, Deep Blue cântarea 1,4 tone și era unul dintre cele mai performante calculatoare ale vremii. Beneficia de procesoare P2SC (Power Two Super Chip), un total de 256 de procesoare care lucrau în tandem. Limbajul de programare era scris în C și rula sub sistemul de operare AIX. Rezultatul brut era accesibil, rezultând un sistem în paralel performant capabil
Deep Blue () [Corola-website/Science/320222_a_321551]
-
care avea să devină campion mondial în acel an. În final, Deep Blue cântarea 1,4 tone și era unul dintre cele mai performante calculatoare ale vremii. Beneficia de procesoare P2SC (Power Two Super Chip), un total de 256 de procesoare care lucrau în tandem. Limbajul de programare era scris în C și rula sub sistemul de operare AIX. Rezultatul brut era accesibil, rezultând un sistem în paralel performant capabil să calculeze 100-200 miliarde de poziții pe tablă de șah în timpul
Deep Blue () [Corola-website/Science/320222_a_321551]
-
2 porturi seriale, 32 linii I/O , 3 Timers/Counters, 13 întreruperi/3 nivele de prioritate, 64K Bytes Flash, 256 Bytes On-chip RAM, 1K Bytes Additional XRAM. Un microcontroler este o structură electronică de dimensiune redusă, conținând în general un procesor, o memorie și periferice de intrare/ieșire programabile. Aplicațiile în care se utilizează microcontrolerele sunt cele de control automat, în domenii că: producția auto, dispozitive medicale, comandă la distanță, precum și multe altele de același gen. În 1976 Intel creează primul
DS89C450 () [Corola-website/Science/321022_a_322351]
-
în linie de comandă pentru sistemul de operare a discului. Pe lângă proiectarea hardware-ului, Wozniak a scris mare parte din software-ul furnizat inițial cu Apple. A scris un interpretor de limbaj de programare, un set de instrucțiuni pentru un procesor virtual pe 16 biți denumit SWEET 16, un joc "Breakout" (care a fost motivul adăugării funcției de sunet la calculator), codul necesar pentru controlul unității de disc, și altele. În 1980, Apple a lansat acțiuni în ofertă publică, iar Jobs
Steve Wozniak () [Corola-website/Science/321088_a_322417]
-
memoria volatilă de tip DRAM, dar din 2008 a fost înlocuită cu memorie nevolatilă de tip NAND. Fiecare SSD conține un controler care constă în circuite electronice de legătură între componentele NAND ale memoriei propriu-zise și calculator. Controlerul este un procesor încorporat, execută cod (program) la nivelul firmware și este una din cele mai importante componente ale unui SSD. El execută urmatoarele funcții: Performanța (viteza de funcționare) a unui SSD variază în funcție de câte chipuri sunt folosite în dispozitiv. Un singur chip
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
program în execuție, și numără instrucțiunile, fiind astfel în permanentă schimbare. Fizic, începând din anii 1980, UAL și unitatea de control se plasează unitar în același circuit integrat numit „unitate centrală de procesare” ("central processing unit", "CPU" ) sau microprocesor, respectiv procesor. Miniaturizarea continuă a dus printre altele la apariția așa numitelor unități grafice de procesare, ("graphic processing unit", "GPU"), care comandă și coordonează toate operațiunile de afișare pe ecranul calculatorului - în locul plăcii de extensie pentru grafică. Pentru arhitectura calculatoarelor s-au
Arhitectură von Neumann () [Corola-website/Science/321145_a_322474]
-
standarde. Un prim standard de acest fel este ISA (Industry Standard Architecture), care a fost elaborat de IBM odată cu primul IBM PC ("Personal Computer", computer personal), apărut la începutul anilor 1980. Sistemele de calcul rapide pot avea înglobate mai multe procesoare, vezi și articolul supercomputer. Fiecare procesor (CPU) include o unitate de control, precum și unul sau mai multe nuclee de proces logic-aritmetic, fiecare dispunând de o UAL proprie.
Arhitectură von Neumann () [Corola-website/Science/321145_a_322474]
-
fel este ISA (Industry Standard Architecture), care a fost elaborat de IBM odată cu primul IBM PC ("Personal Computer", computer personal), apărut la începutul anilor 1980. Sistemele de calcul rapide pot avea înglobate mai multe procesoare, vezi și articolul supercomputer. Fiecare procesor (CPU) include o unitate de control, precum și unul sau mai multe nuclee de proces logic-aritmetic, fiecare dispunând de o UAL proprie.
Arhitectură von Neumann () [Corola-website/Science/321145_a_322474]
-
pot fi accesate în paralel. Acest fenomen stă la baza conceptului de memorie paralelă, unde idea principală este de a mări lățimea de bandă a memoriei prin folosirea mai multor module de memorie ce funcționează în paralel pentru a furniza procesorului doar date folositoare. Arhitecturile de tip memorie paralelă sunt folosite în special în cazul procesoarelor de tip SIMD ("Single instruction, multiple data"). Figura alăturată înfățișează diferențele arhitecturale dintre memoria paralelă și memoria intercalată (interleaved). Ambele configurații de memorie folosesc N
Memorie paralelă () [Corola-website/Science/321166_a_322495]
-
idea principală este de a mări lățimea de bandă a memoriei prin folosirea mai multor module de memorie ce funcționează în paralel pentru a furniza procesorului doar date folositoare. Arhitecturile de tip memorie paralelă sunt folosite în special în cazul procesoarelor de tip SIMD ("Single instruction, multiple data"). Figura alăturată înfățișează diferențele arhitecturale dintre memoria paralelă și memoria intercalată (interleaved). Ambele configurații de memorie folosesc N module de memorie: S,S...S care lucrează în paralel. Totodată, M elemente de procesare
Memorie paralelă () [Corola-website/Science/321166_a_322495]
-
elemente de procesare PE, PE...PE sunt utilizate cu memorii paralele(M≤N). Memoriile intercalate folosesc module de memorii multiplexate în timp care primesc cereri de acces serial unul câte unul. Ciclul de acces al memoriei durează câteva cicluri de procesor. De obicei există buffere la intrări/ieșiri pentru a stoca cererile ce nu pot fi servite imediat. În mod tradițional computerele vectorizate folosesc memoriile intercalate. Memoriile paralele au magistrale de adrese și date mari iar modulele de memorie primesc cereri
Memorie paralelă () [Corola-website/Science/321166_a_322495]
-
au magistrale de adrese și date mari iar modulele de memorie primesc cereri de acces în paralel. Spre deosebire de memoriile intercalate, cele paralele sunt definite ca fiind multiplexate în spațiu. Un exemplu ce folosește o astfel de arhitectură este reprezentat de procesoarele SIMD(Single instruction, multiple data). În unele supercomputere multi-vector, un sistem de memorie cu numeroase module de memorie poate fi multiplexat atât în timp cât și în spațiu. Noțiunea de sistem compatibil se referă la faptul că există un număr
Memorie paralelă () [Corola-website/Science/321166_a_322495]
-
memorie poate fi multiplexat atât în timp cât și în spațiu. Noțiunea de sistem compatibil se referă la faptul că există un număr minim de module de memorie ce pot furniza date către toate elementele de procesare în fiecare ciclu procesor. Pentru memoria intercalată înseamnă că numărul de module de memorie este egal cu raportul dintre ciclul de memorie și ciclul procesor. În cazul memoriei paralele compatibile, numărul de module este egal cu numărul de elemente de procesare(N=M). Conflictul
Memorie paralelă () [Corola-website/Science/321166_a_322495]
-
un număr minim de module de memorie ce pot furniza date către toate elementele de procesare în fiecare ciclu procesor. Pentru memoria intercalată înseamnă că numărul de module de memorie este egal cu raportul dintre ciclul de memorie și ciclul procesor. În cazul memoriei paralele compatibile, numărul de module este egal cu numărul de elemente de procesare(N=M). Conflictul de memorie se petrece atunci când mai multe locații de date sunt accesate simultan în cadrul aceluiași modul de memorie. Memoriile multiport facilitează
Memorie paralelă () [Corola-website/Science/321166_a_322495]
-
Conflictul de memorie la memoriile intercalate poate avea ca efect scăderea lățimii de bandă, în special la sistemele compatibile. În cazul memoriilor paralele, se presupune de obicei că M elemente paralele de date pot fi accesate simultan în fiecare ciclu procesor. Drept urmare, de obicei, conflictele de memorie nu sunt permise în cadrul sistemelor cu memorii paralele. Imaginea alăturată înfățișează o diagrama bloc a arhitecturii de timp memorie paralelă. Blocurile funcționale sunt: Unitatea de Calculare a Adresei,N module de memorie S,S
Memorie paralelă () [Corola-website/Science/321166_a_322495]
-
inversă) s-au obținut următoarele diferențe între un sistem cu arhitectura clasică a memoriei și un sistem ce beneficiază de o arhitectură cu memorie paralelă : sistemul cu arhitectură clasică a avut nevoie de 1.44-1.9 ori mai multe cicluri procesor și 1.22-1.62 ori mai multe instrucțiuni decât sistemul cu arhitectură paralela a memoriei. Aceste îmbunatățiri se datorează alinierii optimale și ordonării datelor în sistemul cu memorie paralelă. Ca și dezavantaje, sistemele cu memorie paralelă au nevoie de o
Memorie paralelă () [Corola-website/Science/321166_a_322495]
-
utilizate în computerele moderne. Ele nu sunt potrivite pentru funcționarea la frecvențe mai mari de 66 MHz a magistralei de memorie și sunt recomandate numai atunci când sistemul nu permite utilizarea altor tipuri de memorii (cum ar fi sistemele bazate pe procesorul 80486). Memoria EDO mai este cunoscută și sub numele de HyperPage Mode deoarece este asemănătoare cu memoria FPM, dar prezintă o îmbunătățire: o operație de citire poate începe înainte de terminarea operației precedente. Creșterea performanțelor față de FPM este de aproximativ 5
Memorie DRAM () [Corola-website/Science/321163_a_322492]
-
memoria BEDO nu este utilizată în prezent, în principal din cauza faptului că Intel nu a implementat suportul necesar pentru aceasta în seturile de circuite. Toate memoriile DRAM sincrone sunt cunoscute sub numele SDRAM. Aceste memorii elimină timpul de așteptare al procesorului și prezintă avantaje suplimentare. De exemplu, circuitele latch memorează adresele, datele și semnalele de control preluate de la procesor, sub controlul ceasului sistem. Acest lucru permite ca procesorul să poată executa alte operații. Informațiile din circuitul latch devin disponibile după un
Memorie DRAM () [Corola-website/Science/321163_a_322492]