2,781 matches
-
transcendent. Iudaismul a moștenit această concepție paleoorientală despre Templu ca o copie a unui arhetip celest, idee care este, probabil, una dintre ultimele interpretări pe care le-a dat omul religios experienței primare a spațiului sacru, prin opoziție cu spațiul profan"226. Mai târziu, bisericile au luat locul templelor. Mircea Eliade consideră că "bazilica creștină și, mai târziu, catedrela preiau și prelungesc toate aceste simbolisme"227 ale vechilor temple. Ele îl fac pe omul religios să se simtă "în Centrul Lumii
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
etapele de mai jos. 13.1.1. Preliminariile actului divinatoriu Etapa cuprinde toate acele gesturi și practici care facilitează predicția. Ea variază în funcție de practica și tehnica folosită. În general, este vorba de o etapă obișnuită care se exprimă prin gesturi profane și nu ascunde semnificații deosebite. Se axează, în primul rând, pe pregătirea instrumentelor cu ajutorul cărora se poate divina. De exemplu, cei care practică cartomanția spun că "trebuie să se odihnească și cărțile, dacă vrei să-ți spună bine, altfel se
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
că primul gest este acela de a face cruce și de a spune o rugăciune lui Dumnezeu. Dincolo de unele acte pregătitoare în această etapă se realizează un contact mai apropiat între cei doi actori (prezicător și client). Aparent banale și profane, gesturile și activitățile întâlnite aici au ca principal scop câștigarea încrederii și o cunoaștere minimală a celuilalt. 13.1.2. Invocarea divinității prin mijlocirea rugăciunilor Din registrul de fapte și mărturisiri consemnate de cercetarea noastră, majoritatea prezicătorilor afirmă că fac
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ale obiectelor și serviciilor. Acestea trebuie să răspundă implicit sau explicit așteptărilor noastre, să încânte și să subjuge, să incite și să seducă fără a mai fi nevoie de a mai face referiri la mitologii esențiale"333. Or, toate mitologiile profane ascund în spatele lor vechi semne și înțelesuri ale lumii. Aparenta "ficționalizare", "industrializare" și degradare a acestor reprezentări colective sunt un semn că ne aflăm în permanență în situația de a regândi și recompune realitatea. Așa cum am subliniat în cuprinsul lucrării
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Aspecte ale mitului, București, Ed. Univers, 1978. ELIADE, Mircea, Istoria ideilor și credințelor religioase, traducere de Cezar Baltag, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1988. ELIADE, Mircea, Încercarea labirintului, traducere de Doina Cornea, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1990. ELIADE, Mircea, Sacrul și profanul, traducere de Rodica Chira, București, Ed. Humanitas, 1992. ELIADE, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, traducere de Mariana Noica, cu o prefață de Georges Dumézil și un cuvânt înainte al autorului, București, Ed. Humanitas, 1992. ELIADE, Mircea, Imagini și simboluri
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
vin să probeze rolul pe care-l joacă o bună cunoaștere și interpretare a fizionomiei persoanei. 76 Annick de Souzenelle, Simbolismul corpului uman, traducere de Margareta Gyurcsik, prefață de Jean-Marc Kespi, Timișoara, Ed. Amarcord, 1996. 77 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, traducere de Rodica Chira, București, Ed. Humanitas, 1992. 78 Ibidem, p. 107. 79 Ibidem, pp. 138-139. Ritmurile vegetale conțin, în opinia autorului, încifrat misterul Vieții și al Creației. Cultele vegetației țin mai curând de "experiența religioasă a reînnoirii (reîncepere, recreare
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Auguste Bouché-Leclercq, op. cit., pp. 177-161. Aici autorul face o analiză a divinației astrologice în Antichitatea greacă și enumeră cele câteva principii pe care s-a clădit această formă divinatorie devenită "en vogue" în zilele noastre. 92 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, ed. cit., pp. 107, 109. În mai toate tradițiile, divinitatea supremă își are sălașul în văzduhuri: în Țara de Foc, Zeul se numește "Locuitor al Cerului"; în cazul populației yoruba, "Proprietar al Cerului"; la koriaki, "Cel de Sus"; la ainuși
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
societății împotriva statului. Conservarea acestor populații stă tocmai în puterea lor de autodistrugere. 191 Pierre Clastre, Societatea împotriva statului. Studii de antropologie politică, traducere de Emanuel Actarian, prefață de Vintilă Mihăilescu, București, Ed. Ararat, 1995. 192 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, ed. cit., pp. 16-17. 193 Ioan Petru Culianu, Eros și Magie în Renaștere. 1484, ed. cit., p. 251: "Este cu totul evident că științelor din Renaștere, oricare le-ar fi fost valoarea reală, nu le lipsea deloc valoarea relativă de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Anthony P. Cohen, "La tradition britannique et la question de l'autre", in Martine Segalen (coord.), L'autre et le semblable. Regards sur l'anthropologie des sociétés contemporaines, Paris, Presse du CNRS, 1989, p. 38. 226 Mircea Eliade, Sacru și profanul, ed. cit., pp. 56-57. 227 Ibidem, p. 59. 228 Ibidem, pp. 62-63. 229 Cercetarea s-a desfășurat în județul Suceava și s-a bazat pe tehnica participantului observator și pe câteva întrevederi avute cu participanții la acest eveniment. Durata cercetării
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sacrul se poate explica doar prin sentimente paradoxale și contradictorii de tipul: misterium tremendum, misterium, fascinans, misterium majestas. 295 Danièle Hervieu-Léger, Vers un nouveau christianisme. Introduction à la sociologie du christianisme occidental, Paris, Cerf, 1986. 296 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, ed. cit., face o convingătoare analiză a spațiilor sacre în diferite spații socio-culturale. 297 Formulări de tipul "clase inferioare" și "clase superioare" sunt categorii sociologice marxiste care nu ne conving. Însăși cercetarea de teren întreprinsă de noi arată că astfel
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
recomandările lui Griesbach, se disting prin aplicarea unui set de reguli 1, dominate de cîteva principii: 1. Cele cincisprezece reguli impuse de Griesbach se aplică strict la ediția Noului Testament, dar cele mai multe dintre ele se pot referi și la textele profane. Lecțiunea mai rară (sau mai dificilă, mai obscură, mai scurtă) trebuie preferată celei obișnuite (sau mai limpezi, mai ușor de Înțeles, mai lungi); sintagma lectio difficilior sintetizează În mod curent acest principiu. Lecțiunea care repetă un cuvînt sau o idee
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
a adevărului și neadevărului. Pentru că asemeni mitului, care nu poate fi deplin înțeles decît prin "retrăirea lui mitică", cum spunea Mircea Eliade minciuna nu poate fi înțeleasă cu adevărat decît prin "retrăirea păcatului originar". Or, pentru omul modern al timpurilor "profane", această "sacră" recuperare a experienței protoarhaice este în fapt imposibil de realizat. Devine, în consecință, inoperant principiul terapeutic pe care psihanaliza îl activează în vindecarea bolilor rebele ale sufletului 1: descoperirea cauzelor profunde ale bolii (ale "situației mincinoase", în cazul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
răspîndirea germenelui minciunii într-o lume terestră, care, desprinsă de Eden, tocmai urma a se naște. Să urmărim desfășurarea celor trei semioze prin intermediul semnelor pe care sacra lor istorie le-a impregnat în memoria ființei umane devenită, de atunci încoace, profană. Căci, pentru a lua în seamă alternativele gîndirii creștine conform cărora răul "ține de o anume folosire a liberului arbitru, că provine din noi înșine" sau că el "nu are ființă sau esență proprie, originîndu-se în gestul luciferic al luminii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că, dacă în afara lui Dumnezeu la începutul tuturor începuturilor nimic altceva nu mai era în lume, răul însuși nu putea să ființeze. Dar, potrivit acestei (onto)logici a devenirii tuturor celor ce sînt (ontologică de tip heraclitian sau hegelian, care, profană fiind, ar putea să fie cu totul "mincinoasă" în raport cu cea prin care devenirea lui Dumnezeu însuși poate fi descrisă) rezultă că perfecțiunea este prin ea însăși statică, că în spațiul existenței sale nimic nu mai este de făcut și că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pasiuni esențiale" ale sufletului primordial ar sta la baza tuturor viciilor manifeste ale omului căzut în păcat. Și să nu uităm că există tot atîția demoni cîte patimi sînt. Trecînd de la sacrul stării de "a fi", pur și simplu, la profanul stării de "a avea", omul și-a declanșat goana după un "efemer absolut": avuția lumească, în multitudinea formelor sale, începînd de la dorința de a se îmbogăți pe sine prin stăpînirea cosmosului (în loc să contribuie el însuși la îmbogățirea acestuia), pînă la
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și asemănarea sa. Această regăsire face ca partea să reproducă (repete) arhetipal întregul, în următoarea succesiune de etape: • în plan ontologic: creația divină -› cosmogeneza -› antropogeneza -› sociogeneza -› filogeneza -› ontogeneza -› logogeneza -› culturogeneza; • în plan gnoseologic: arhetipul biblic -› succesiunea filogenetică -› matricea ontogenetică -› ecourile profane -› cadrul istoric al creației -› trama istoriei umane. Putem constata, ca o concluzie deosebit de interesantă, faptul că în această extrem de comprimată desfășurare a consecințelor creației și, în subsidiar, a păcatului biblic, se ascunde "structura profundă" a oricărui act de devenire (acțiune
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a minciunii originare. 3. SEMIOZA RĂULUI ÎNTRUCHIPAT CA MINCIUNĂ, "NUCLEU DUR" AL PSEMATOLOGIEI În mod firesc, "limbajului sacru" desfășurat de multiplele forme ale discursului simbolic (magic, mitico-ritualic, inițiatic, religios), de care numai hermeneutica poate da seama, i se supraordonează "limbajul profan" al discursului analitic, pentru a cărui manifestare semiotica este în întregime responsabilă. Iată de ce, ne propunem ca secvenței suspendate in illo tempore a existenței edenice a omului să îi asociem secvența ceva mai bine cunoscută a existenței lui mundane. Altfel
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de care se simte mai mult sau mai puțin responsabil. În ceea ce ne privește, am făcut deja acest lucru pe parcursul exegezei noastre, recunoscînd, printre altele: plăcerea "jocului de idei" transformată în scop în sine, abordarea unor probleme "sacre" cu mijloace "profane", introducerea rigorii semiotice într-un context de multe ori eseistic, raportarea poate prea puțin explicită la atributele valorice ale cărții prezentate etc. În pofida acestor puncte critice, sperăm totuși ca studiul pe care tocmai îl încheiem să reprezinte "ceva" nu atît
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fost în mod sigur răuvoitoare și necinstită. Recent, deși identitatea făptuitorilor a rămas necunoscută (Daniel 1986; Langdon 1991; Spencer 1990a, b), se pare că măsluirea Piltdown a fost o încercare intenționată de a păcăli pe toată lumea, oameni de știință și profanii, în privința evoluției umane. În acest caz, instrumentul minciunii n-au fost cuvintele, ci oasele; rapoartele despre descoperirile Piltdown erau parțial sau poate în totalitate scrise de cercetători sinceri. Astfel, putem spune că deși a existat o înșelăciune, nu a existat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în cazul propriei noastre exegeze, nu poate fi ferită de o inerentă doză de subiectivism, de "eroare" sau de "mistificare", chiar dacă pentru a-și justifica aserțiunile face apel la textele sacre ale "dogmaticii". Abordarea sacrului scenariu biblic cu mijloacele cercetării profane (analitice, raționale) ar putea fi considerată de mulți drept o "erezie", întrucît amestecă mai mult sau mai puțin conștient precum în scenariul păcatului originar binele cu răul, adevărul cu eroarea. Scopul unei atare erezii vrea să fie, însă, unul benefic
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o ironie mascată În opoziția flagrantă dintre momentul promis sărbătoaresc și imaginea unui animal de corvoadă din care a rămas doar pielea, uscată și ea la soare. Sărbătoarea muncii este de-a dreptul compromisă. Pendularea Între grandoarea sărbătorească și Înțelesul profan de zi a muncii obsesiv repetată, care poate usca nu doar pielea ci și sufletul celui muncit, lansează Însă poemul În spațiul simbolic. Un alt resort responsabil de decolarea În spațiul simbolic este alterarea semnificativă a textului. Substituirea unui singur
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
deja contaminat. Clipa ezitantă, “cu mîna În barbă” (“ GÎndește aiurea, la aur, la sînge, / și-și face inele din iarbă”), de o nostalgică și totuși ironică nehotărîre, pare, la o citire mai atentă, a inversa conotațiile celor două lumi, lumea profană, socială fiind cea ahtiată de aur și sînge, În timp ce haiducia se mulțumește a agonisi doar delicate și efemere inele de iarbă. Clipa capătă astfel alura unui meditativ moment de convertire, de Îmblînzire, de schimbare a Înțelesului norocului. Omisiunea elocventă Ideea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vară târzie Aidar Bechir În poemele de mai sus, orbul a fost echivalat cu cerșetorul, o ipostază care cocheta implicit cu mila. În alte poeme Însă, orbul, În pofida handicapului, este mai degrabă simbolul unei sensibilități aparte, ascunsă oarecum pudic de profani, de cei care n-au harul cu care doar pe el l-a dăruit orbirea: rămas singur orbul pipăie mușcata Înflorită Ioan Găbudean În grădina japoneză orbul pipăie pietrele Vasile Spinei concurs de zmeeun băiat orb mirosind vântul Manuela Miga
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
este folosit și În următorul poem: Ziua Eroilor - salve de tun risipind păpădiile Cezar Florin Ciobîcă Recuzita exagerată a unei celebrări fără spectatori, salvele de tun, evocată aici, reușește să scuture doar păpădiile. Deși nu există un alt Înțeles mai profan al zilei eroilor, un gînd empatic ne duce către zilele de război În care viețile unor păpădii umane sînt curmate cu mijloace evident supradimenisonate. Iar eroismul devine unul de abator, eroii fiind de fapt doar carne de tun. Sintagme mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în mod nemijlocit nici în interiorul, nici în exteriorul comunității politice. De fapt, el ocupă o "zonă nedefinită" sau "un tărâm al nimănui". Într-adevăr, așa cum subliniază Agamben (1998: 74, 80), conceptul roman de homo sacer precede distincția dintre sacru și profan, fapt pentru care, paradoxal, așa-numitul "om sacru" poate fi omorât. Cel mai clar exemplu al acestui fapt a fost sistemul de lagăre de concentrare creat de naziști înaintea și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Sisteme similare au
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]