2,300 matches
-
descripțiune a mărețelor ruine din Persepolis, cunoscute în partea locului sub numirea de Cehel-minar sau patruzeci de stâlpi, precum și a sculpturelor parthice de pre stâncile numite Nakși-Rustem”, povestește Odobescu 1 în una dintre lecțiile sale de istorie a arheologiei, cu prospețimea rostirii multor nume noi. Dar nu i s-ar putea reproșa tocmai unui fondator de altă disciplină ca Odobescu dezinteresul pentru situațiile „contimporane”, a căror descoperire a condus la reevaluarea și reconsiderarea unui trecut ce destituie semnificația prezentului, pentru amploarea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
analitică, Virgil Ierunca ar fi fost un moralist al culturii sau, și mai rău, un predicator de principii. El a făcut însă din amîndouă, un binom indestructibil, o funcție nu doar implicînd-o pe cealaltă, dar și intensificîndu-se reciproc." O acută prospețime etică îi dublează, îi însoțește totdeauna studiile și articolele sale critice, unde se manifestă ca un critic literar și culturolog de indiscutabilă competență. Cum sublinia Monica Spiridon, într-un articol din "Luceafărul" (3/256, 24 ianuarie 1996), în cărțile lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
toate defileurile și văgăunile pietrei - sunt împroșcat cu miriade de stropi sărați. „Oceanul de smarald” e numele poetic cel mai potrivit pentru această ființă vie și neliniștită, care smulge colegilor mei exclamații de admirație și extaz. O frumusețe și o prospețime ce contrazic flagrant renumele sinistru al locului sau justificându-l doar prin ruptura violentă dintre cele două elemente primordiale: pământul și apa, a căror încleștare pe timp de furtună trebuie să fie teribilă aici. Stâncile au o înălțime de 15-20
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Afișează, așa, o neglijență studiată: fețe tinere schimonosite de barbișoane, tricouri spălăcite, blugi uzați, curele cu catarame mari, lanțuri, franjuri, cercei... Ce mai, o alternativă a vieții. Orașul vechi e bine îngrijit, majoritatea clădirilor sunt renovate și au imprimată o prospețime a culorilor, care dă senzația de artificiu, de festivitate deloc atractivă. E totuși plăcut, deși nu mă impresionează nimic. Facem niște fotografii lângă Palatul Regal, reședința regilor Poloniei, construit în secolul al XVII-lea, distrus în timpul războiului și reconstruit complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui E. Barbu (cu care eram în război declarat, cronică în care sunt pus alături sau în filiația celor mai mari - Faukner, Dostoievskiă, surpriză, N. Manolescu, pe care nu-l cunoșteam, în Contemporanul, o cronică de „salut literar”, plină de prospețime, de o vivacitate intelectuală și, mai ales, „masa rotundă” în jurul romanului, organizată la Viața românească de Matei Călinescu, condusă de Șerban Cioculescu, cu critici și comentatori de marcă. A fost ca și cum o mână „abstractă” - ca într-una din pânzele romantice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de către un tribunal de concetățeni, cel mai antipatic nu este, cu siguranță, perspicacele petrecăreț din Banchetul. Scheletul narativ a căpătat cu timpul, consistență și culoare. Cu atât mai bine pentru noi dacă spiritul popular l-a înfrumusețat cu bonomie, cu prospețime și suavitate, și dacă Părinții și doctorii Bisericii i-au adăugat subtilități și complicații. Ornamentația a sedus creierele sofisticate, dar și sufletele simple. Acoperind Europa cea plină de păduri cu o mantie albă de biserici și inundând-o cu un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
În Galileea Superioară Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propăvăduind Evanghelia împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor. (Matei, IV, 23) În nordul Israelului, în apropierea muntelui Hermon, peisajul are ceva din prospețimea Alpilor: cabane însorite, aer curat, limpede, căsuțe construite direct pe sol, și un nu-știu-ce natural, nesofisticat care te face să te simți în largul tău. Qiriat Shemona, localitate stoică și plină de veselie, aflată în primele linii ale conflictului din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fost surprinsă de vremea de iarnă, care, aruncând din arcuri asupra lor săgeți de ploaie, a dat cea dintâi semnul înfrângerii în inimile ostașilor ocrotitori de țări [turcilor]. Așa s-au stricat podoabele lor, asemenea unor grădini; s-a dus prospețimea lor... Torentul de ploaie udându-i de tot pe acei călăreți și slujitori, toți șoimii care zburau în lupte au devenit ca niște găini jumulite... În partea aceea, serdarul cel răufăcător al țării Moldovei [Ștefan cel Mare] în scopul pregătirii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
într-o stare de vulnerabilitate, privându-l de sacru și de fertilitate. Izolat de lumea mitică, planul profan riscă să fie absorbit de increat, contingentul fiind salvat de posesia „fructului care întreține tinerețea, un simbol al reînnoirii și al veșnicei prospețimi”. Ideea aceasta se susține în textul baladei prin faptul că mărul are o rodire continuă. Sfera simbolică nu se oprește însă aici. „Inițiații au considerat [mărul] fruct al cunoașterii și-al libertății”; răpindu-l, zânele se asigură că nimeni nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ei. Când a citit, a fost primită cu răceală, ceea ce scria ea atunci nu era în ton cu linia ludic-ironică a cenaclului, ea venea cu versuri biografice de un puternic tragism și o directețe percutantă, cu imagini care bruscau prin prospețimea și autenticitatea realului incizat de cuvinte, cam cum scriu tinerii abia acum, după 30 de ani de atunci. Nicolae Manolescu a avut un discurs ferm împotriva acestui fel de a scrie poezie, insistând pe sugestia anacronică a poemului Întru totul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
el, ca „materie de studiu“. Cu aceeași rea dispoziție veneau însă la cerc și ceilalți participanți (participanți de nevoie!), cu excepția câtorva scriitori vârstnici brusc însuflețiți, tocmai ei, de fervori adoles centine. Puși pe învățat, aceștia vădeau o reactivitate plină de prospețime și cumva pasională, patetică: fremătau de emoție când erau invo cate vestitele cugetări-definiții, cu alură de maxime, ale clasicilor marxismului (de pildă: revoluțiile sunt locomo tivele istoriei, religia este opiu pentru popor, comunismul este groparul capita lismului) și sufereau sincer
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
însă doar un combatant polemist. El are cumpăna echilibrată a analizei operei eminesciene, pe care o propune în dezbatere prin tocmai receptarea ei critică. "O discuție pe această temă susține el cu îndreptățire presupune, obligatoriu, reîntoarcerea la Eminescu. A redescoperi prospețimea textelor prin lectură, dincolo de colbuitele clișee didactice, dincolo de avalanșa de sinteze și analize (urmând a fi doar îngurgitate) procură pricepătorilor delicii nevestejite [...] a ne reîntoarce la text înseamnă a evita mortificarea [...] a consulta proza publicistică înseamnă a satisface o primă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
În capitolul Repere ale operelor, profesorul de la Oradea reia chestiunea Monologului eminescian, pe care o dezbătuse într-un studiu precedent. Comentariul său este acum de orientare stilistică și pune accent pe modul de constituire a monologului dramatic, subliniind faptul că "prospețimea și ineditul monologului" rezultă din "combinarea rafinată a registrelor imaginarului, afectivității și cugetării". Pentru a concluziona că "monologul romantic eminescian este dramatic, iar ființa care-l exprimă are conștiința celorlalte instanțe enunțătoare" și îl găsim "în primul rând în poezia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
stingherită Însă de atmosfera locului. Austeritatea zidurilor, a chipurilor omenești și a moravu rilor din acest târg străvechi, În care nici o piatră nu se clintise de la locul ei de sute și sute de ani, rămăsese și ea nezdruncinată, Încremenită În prospețimea, nevătămată și ea, a cerului și a aerului, a apelor și a pădurilor și a Întreg peisajului de primpre jur, de un farmec necunoscut nouă, celor câțiva, a căror peregri nare pe aceste locuri, fără să ne Întrebe cine, cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fost“), ne arată o Americă Latină pe care puțini o cunoaștem, descriindu-i peisajele În cuvinte care colorează fiecare imagine și care ne ating simțurile, astfel Încît să putem vedea și noi lucrurile surprinse de privirea sa. Proza lui are prospețime. Cuvintele sale ne fac să auzim sunete pe care nu le-am mai auzit niciodată, trezind la viață În mintea noastră Împrejurimile care au marcat această ființă romantică prin frumusețea și cruditatea lor; el nu-și pierde tandrețea nici atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și vrăjiți.“ O comparație Între Episoade și Jurnalul de călătorie ne arată că, deși Între ele au trecut mai bine de zece ani, cel din urmă a fost un model literar pentru cel dintîi. Cuprinde aceeași moderație; aceeași candoare; aceeași prospețime vioaie; exact același concept al momentelor folosite pentru a da unitate fiecărui capitol concis; și, bineînțeles, aceeași fermitate imperturbabilă care consimte deopotrivă la Întîmplările vesele și la cele tragice fără să ofteze din greu. Nu măiestria literară este căutată aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
că, după ce ne-am petrecut noaptea În casa locotenentului, ne-am decis să ne mutăm la pompieri, ademeniți de farmecele celor trei fete ale paznicului, exponente ale grației femeilor chiliene, care, fie frumoase, fie urîte, au o anume spontaneitate și prospețime care te captivează pe loc. Dar divaghez... Aici ni s-a dat o cameră În care ne-am așternut sacii de dormit și am căzut În obișnuitul nostru somn adînc, Încît nici n-am auzit sirenele. Voluntarii de serviciu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din țară cu valul masiv de emigrație din anii ´90. Înăuntru, o mână de oameni. Câțiva africani și sud-americani, plus câțiva practicanți ocazionali, ca mine. Iar undeva în spatele sălii, contemplativi și cam triști, câțiva canadieni în vârstă, atrași bănuiesc de prospețimea și tinerețea adunării. Serviciul religios la care am asistat a fost impregnat de cântecele edulcorate și naive, interpretate la chitară de sud-americani. Nu-mi plac deloc, sunt prea departe de sobrietatea inițială a acestei confesiuni. Catolicismul acesta de campus nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cutezătoare și promovând încrederea în destinul luminos al patriei. Poporul, oamenii muncii strâns uniți sub flamura acelorași idealuri, făuritorii tuturor valorilor civilizației noastre socialiste - aceștia sunt eroii literaturii contemporane, cei care dau poemelor și romanelor de azi substanță ideatică și prospețime stilistică, precum și șansa de a dura în timp.“ („Marile idealuri - permanențe ale scrisului românesc“, Scînteia, 20 ianuarie 1984) „Țara și poporul, noțiuni pe care le cultivau cu ardoare oamenii de cultură ai celui de-al 19-lea început de veac
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
realitatea socială. În aceasta, și în multe altele, se vede caracterul original și antidogmatic al expunerii. Mărturisesc că resimt o adevărată mândrie privind apartenența mea la un partid care se fundamentează pe principii care, fiind riguros științifice, își păstrează întreaga prospețime a unui contact sincer cu realitatea vie și dinamică.“ (România literară, 11 noiembrie 1971) „Când vorbim, deci, despre o artă de idei, înțelegem ca aceste idei să fie ferme, clare, să cuprindă certitudini, să ni se dezvăluie cu o forță
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
SBÂRCEA George „Cântecul patriotic este o expresie puternică a dragostei de țară, de partid, a legăturilor adânci cu ceea ce este al nostru, aparținându-ne și definindu-ne, lucru știut de orice muzician. Realizarea lui presupune o mare forță de expresie, prospețimea și tinerețea în stare să înnoiască totul, sentimentul solidarității populare cu idealuri revoluționare căpătând în cântecele reușite măreția sa firească.“ (România liberă, 10 septembrie 1975) SILVESTRU Valentin „Observațiile noastre conjugându-se cu ale străinilor converg spre adevărul indiscutabil - exprimat limpede
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de pe ecran plutea zglobiu, executa mici piruete și lăsa în urmă o dîră verzuie. Rezerva de spital în care stătea era bine luminată și aerisită. Oricum, dimineața aceea frumoasă de martie făcea ca toate lucrurile să capete un aer de prospețime. Peste numai un an, John Wayne Bobbitt, după ce va cîștiga unul dintre cele mai mediatizate procese din lume, va juca în primul său film porno, „John Wayne Bobbitt Uncut“, un succes de box-office. Va urma un alt film, după care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Dosarul numărului pe noiembrie este dedicat deci, ca și coperta, lui Resnais, cuprinzând printre altele un revelator dialog cu cineastul octogenar pe marginea celui mai recent film al său. Ceea ce frapează în cazul lui Resnais este această uluitoare curiozitate și prospețime a privirii, care-l fac să se uite, de pildă, la seriale americane (cineastul enumeră Millenium, The Shield, The Sopranos, 24), inspirându-se de acolo ! (Compozitorul Mark Snow, de exemplu, cel care a făcut muzica la Curs, este cel
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
știu încă ce e nudismul și felul de a se îmbrăca la mare), ceilalți, vechii mangalioți ori sindicaliștii, îmbrăcați oarecum de oraș. Și vântul bate proaspăt și bun și se revarsă pe masa de scris, ca un buchet invizibil de prospețime. Îmi face mult bine. Draga mea, trăiesc - cum spune Stalin - în dreptul la lene, pe care nu-l vom [mai] putea permite când socialismul va fi întins pe toate tărâmurile: n’am citit nimic, n’am scris nimic; m’am gândit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-i vadă publicul din trei sferturi sau din profil, ci îi întorceau spatele, ca și cum s-ar fi aflat într-o cameră cu patru pereți; un leagăn o masca pe Maria; în actul întâi, îmbrăcată în alb, degaja o impresie de prospețime provincială, fermecătoare. Aura fără cusur, într-adevăr o actriță de prim rang, Elvira și ea firească, mișcându-se în voie. Totul foarte bine condus; Mony Ghelerter semnase regia. [...] M. 30/1950 Joi dimineață, 16 februarie [1950] Bucățica asta de hârtie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]