2,509 matches
-
sus, fusese Întocmit chiar de comitetul de femei din cadrul secției de asistență socială a organizației politice evreiești hușene și purta semnăturile președintei (R. Berall) și secretarei (G. Terdiman). Cele două doamne din protipendada care mai rămăsese loco, preferând patriarhalul târg provincial prăfuitului și agitatului București, și-au Început documentul cu descrierea tragică a situației evreimii destul de numeroase ce viețuia cu greu acolo: „Împrejurările economice defavorabile cari s’au abătut asupra județului nostru și În al doilea an și aceasta cu toate
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Metrologie, Standarde și Invenții, care a fost Înființată prin HCM nr.928/1963”. Nu putem specula nimic pe tema misteriosului pianist care a trăit Între 1906-1991 iar „oficiul de ambalaje” va fi constituit tot o bolmojeală milităroasă. Cât despre relația „provincialilor” de la presa regională și raională cu Mama Omida AGERPRES, aceasta trebuia să fie far călăuzitor pe drumul (strâmb) al socialismului și comunismului scriindu-se: „Este obligatoriu ca În redactarea materialelor proprii, presa regională și raională să nu citeze alte articole
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cîte cunosc și poți să-l citești mult și bine fără a reuși să-ți dai seama cît din echilibrul ei desăvîrșit e stoicism și cît e, pur și simplu, seninătate. Pentru cititorul modern, o viață ca a ei scurtă, provincială, neîmplinită erotic nu se poate chema viață, dar oare e corect din partea cititorului modern să presupună că așa trebuie să i se fi părut și ei ? Oare nu există ceva vulgar în zelul cu care acest film ne cere s-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în curs de formare. Definiția provincialismului la Alexandru Dragomir ne plasează într-un proces de imitație obstinată a conținuturilor produse într-un centru pres ti- gios, vehiculate ca forme cum sunt etichetele pretențioase preluate din franceza și legate cu „et”. „Provincial este ceea ce trăiește într-un tropism față de capitală, dar care nu interesează capitala. Rezultă că provincia trăiește într-un cadru ce nu-i aparține, că acesta este un cadru suprapus.” Interesul pentru străin ca mesager al Centrului se reflectă în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în obstinația cu care acesta este urmărit, atenția îi este dată nu în calitatea sa de persoană, ci în aceea de persona, de purtător de cuvânt al Centrului. Iar naratorul sesizează compactul acestei priviri, privire care reunește interesul întregii societăți provinciale, sau ceea ce este socotită drept „lumea bună”. Cel de-al doilea episod relevă fraza care a devenit o marcă înregistrată în ceea ce privește opera lui I.L. Caragiale. Naratorul descoperă că patul său este invadat de insecte care devin active în obscuritate. Improvizează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să amplifice litera ei, și anume ziarul de opoziție, Răcnetul Carpaților, condus de opozantul Nae Cațavencu. De remarcat rolul simbolic pe care-l joacă zgomotul dicteului politic în întreaga operă a lui Caragiale. Minimal până la insignifianță în ordinea existenței urbei provinciale, cetățeanul turmentat reprezintă însă vehiculul esențial al celeilalte minime, scrisoarea de amor. El o găsește, îi este furată, o regăsește și o înapoiază „adrisantului”. Conținutul ei nu-l preocupă, nici posibilitatea de a specula valoarea ei la bursa compe- tiției
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
festă interesul electoral al unui act ratat care constituie punerea în abis a întregii piese. Ceea ce s-a pierdut este sensul mecanismului democratic, al mecanismului elec- toral. În jurul acestui centru vid excesul devine forma de energie care catalizează mica societate provincială. Lucru- rile au sens nu pentru că jocul democratic ar cunoaște reguli și ar avea o finalitate prin regulile care-l constituie, ci pentru că el constituie, în cele din urmă, singura formă de vitalitate a comunității, o vitalitate care dobândește accentele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
al femeii ridicate în miezul nopții și pălmuite violent. Cine vede toate aceste lucruri ? În orice caz nu mai avem spectatorul avizat întors dintr-un voiaj la Paris pen- tru care comparația cu Orașul Luminilor înscrie deriziv simulacrele și deformările provinciale. Spectatorul anilor ’80 nu avea cum să se întoarcă cu „impresii noi de la Paris” pentru că nu avea cum să ajungă acolo, izolat fiind de Cortina de Fier a regimurilor totalitare ale lagărului socia- list. Era un spectator izolat al propriei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
românești este una precară. În atenția lui Caragiale stă o midlle class în curs de formare, aristocrația locală sau boierimea, marii industriași, marii latifundiari, laolaltă cu marea burghezie lipsesc. Este această midlle class a funcționarilor de tot felul o lume provincială ? Depinde la ce centru ne raportăm. Centrul nu îl constituie doar Bucureștiul, Centrul cu majusculă îl reprezintă Occidentul prin marile capitale occidentale, Parisul, - mult timp mode- lul prin excelență de cultură și civilizație -, Berlinul, unde se va autoexila și Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
extrem de important, acest provincialism al culturii și civilizației nu face obiectul unei alegeri, ci reprezintă un dat istoric în contextul secolului al XIX-lea. Caragialismul devine astfel o expresie particulară și autoreferențială a unui complex destinal, acela de a fi provincial : „(...) atâta vreme cât cultura noastră este una suprapusă („aplicată”), noi trăim în lumea lui Caragiale, chit că vrem sau nu” . Cu alte cuvinte, condiția umană a periferei românești este una caragialescă, iar Provincia devine simbolul marginalului ca spiritualitate. Eseul lui Alexandru Dragomir
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o dă comicul și caricatura. „Această lume a perturbației, a amestecului și a deformării ia la Caragiale forma caricaturii și a comicului. Comicul este aici expresia necesară pe care o îmbracă contrastul dintre cele două lumi. Pentru că într-o lume provincială, „sublunară”, cultura devine o comicărie, Caragiale a ales comicul, deci expresia artistică cea mai adecvată pentru dezvăluirea acestei comicării.” Există două derogări, prima deja discutată ține de faptul că intră în discuție numai lumea românească, nicio altă periferie cu expunere
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o cultură incultă. Deformatorii lui Caragiale nu sunt nici pretențioși, nici «falși» ; ei așa sunt, asta e starea lor culturală. Deformarea, la ei, este efectul depărtării ce creează limbajul unei stări intermediare ; nici ignari, nici culți, ci cu o cultură provincială pentru care nu poartă nicio vină, ei nu pot fi îndreptați pentru că nu este nimic care să-i îndrepte. Iar dacă ar fi, ei s-ar lăsa pesemne educați cu bonomie.” Deformarea, conchide Alexandru Dragomir, este una ontologică, ea nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o diplomă universitară și două cursuri postuniversitare absolvite, 6 ani vechime în "câmpul muncii ", eram însurat și cu armata făcută, trăisem în București peste doi ani, așa că nu se putea spune despre mine sub nici o formă ca eram un novice provincial picat "ca musca-n lapte" în București. În afară de astea, eram pregătit sufletește și trupește pentru orice bătălii, iar "materia mea cenușie" era suficient de "superior organizată" pentru a mă face să cred, conform unei formulări dintr-o cunoscută povestire a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Împreună cu colaboratorul meu Yeargan am conceput o serie de paravane mobile de inspirație Gordon Craig, construite din plexiglas transparent, tratat În așa fel ca să dea senzația ploii care curge, și care creau prin mișcare atmosfera idilei suave din micul port provincial unde plouă Întruna... Prin combinația de geometrie rece a paravanelor și de joc realist al cântăreților-actori speram să putem evita atmosfera de sirop și melodramă lacrimogenă, loc prea comun al situației tipice de musical, În care un băiat Întâlnește o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
se piardă în prea multe detalii, era dezavantajat față de Lovinescu, polemist formidabil, de școală maioresciană. Dar Ibrăileanu, cu tot moldovenismul lui cam ostentativ, era departe de a fi un provincial. Mai întâi, societatea ieșeană de atunci nu era absolut deloc provincială, ci păstra foarte clară conștiința nu numai de a fi „a doua capitală”, dar și pe aceea de a fi fost capitală pur și simplu. Era o societate mai europeană într-un sens decât cea bucureșteană, prin non-balcanism și prin
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
apă! Asta înseamnă că se vor dărâma pereți și că vom trăi un timp ca printre dărâmături. Ni s-a oferit să locuim un timp în altă parte, dar vecinii au refuzat. Echipa de lucrători e alcătuită din tineri suedezi provinciali, străduindu-se să ascundă un rasism militant, rece și violent. Deja știu despre mine că sunt o văduvă bogată și că editura care se găsește la parter este proprietatea mea personală. Am pus cărți și ziare peste cărțile rare, manuscrise
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de strictă utilizare bucureșteană?... Varianta trei. Troleibuzul. Este un vehicol care vine totdeauna dintr-un alt loc decât scrie (de obicei nu scrie) pe tabla indicatoare și ajunge cu siguranță în alt loc decât destinația spre care, tu, nefericit aventurier provincial, îndrăznești să aspiri. Varianta patru, autobuzul, este la fel ca varianta trei, cu mai multe surprize; are obiceiul de a se opri, încăpățânat ca un catâr, pe drum, de unde pleacă doar când și unde vrea el. Varianta cinci. Văzut-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
suspiciune care se transformă, lent, dar continuu, în convingere; toate jocurile noastre importante se pierd la București; dar nu doar jocurile sportive. Capitala devine, din păcate, un simplu punct geografic de care românii, care se încăpățânează să fie, în majoritate provinciali, se păzesc. * La București, în Sala centrală a Facultății de Medicină, în prezența unei coloane de busturi ale gloriei medicinii românești, N. Marcu a organizat " Conferința națională de istoria medicinei, 2002", de un nivel excepțional. Mă simt, de mulți ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mergea pe acolo. După șapte zile frustrante (America ecologică, izolată în liniște de monastire, și nu cea metropolitană), un coleg canadian a închiriat o mașină să ducă est-europenele să vadă și ele de-adevăratelea minunea, Orașul. Trec peste mirările noastre „provinciale”: lipsa bandiților pe străzi dosnice, faptul că oamenii ne zâmbeau și ne salutau „ca la țară”, gâturile frânte spre vârfurile zgârie-norilor, veselia duminicală de pe străzi. Ajung însă la un miracol trăit intens, ca în copilărie. Spre seară am luat un
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
care însă n-a mai egalat-o pe cea veche. Nu numai Bucureștiul, dar Clujul chiar o luase înaintea capitalei moldovene. Vântul libertății ce a suflat după ’89 a făcut să încolțească în mintea unor ieșeni nemulțumiți de lâncezeala lor provincială idei separatiste. Una din ele a fost crearea unui ridicol partid al moldovenilor, cea mai prostească idee a veacului care a trecut. În logica unei asemenea gândiri urma probabil ca Moldova să se unească cu Basarabia bolșevică care, la rândul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
zece ani închisoare. După ce și altora li s-au închis porțile universității, în oraș au început să sosească exmatriculații din facultățile bucureștene. Cei din Iași plecau la Cluj. Prin bulibășeala asta câte unul a reușit să se strecoare. Înviorând atmosfera provincială a orașului, între bucureștenii picați la Iași s-au nimerit câțiva tineri remarcabili. Fete frumoase - una din ele, nepoata actorului Jules Cazaban -, băieți talentați sau studioși. Între aceștia, Liviu Poroch, Vasile Zvanciuc, Titus Regvald și Mihai Vlad Crețescu. Voi insista
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cu care s-ar putea întocmi o întreagă culegere. TENIA LUI RALEA Inteligent, fermecător și lipsit de scrupule, în deceniile de la mijlocul secolului trecut Mihai Ralea a fost una dintre personalitățile marcante ale societății românești. Discernământul îl ridica deasupra atmosferei provinciale în care nu se complăcea. Bătând căile Europei, profesorul a ilustrat cu strălucire un gen literar care, de la Nicolae Milescu Spătarul, Dinicu Golescu și Ion Codru Drăgușanu înscrisese pagini cu totul remarcabile în literatura noastră. Abia întors de la Paris, Ralea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
funcție timp de trei ani. Pe durata întregii permanențe la Verona, va fi ales de mai multe ori superior al aceluiași convent. A avut și alte funcții importante în Provincia venetă, precum consultant pentru construirea mânăstirilor și funcția de consilier provincial; dar stilul său de viață și chilia conventuală i-au rămas neschimbate. După 58 de ani de viață de frate, la 78 de ani, a murit cu seninătate, invocând-o pe Maica Domnului: «Fecioară a Carmelului ce aștepți? De ce nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
docent neurolog al Universității din Torino. Diagnoza sa a fost: «Fenomene de scleroză. Nimic special de întreprins. Intensificate îngrijirile ca să doarmă». Au interpelat și un psihiatru cunoscut, profesorul Cherubino Trabucchi, timp de mai mulți ani directorul general al Spitalului Psihiatric provincial din Verona, care îl cunoștea pe don Calabria încă din copilărie. Psihiatrul a propus o cură energică cu «șocul». Dar, înainte de a începe a voit să audă și părerea profesorului Lambranzi, medicul primar al spitalului psihiatric din Verona. Cei doi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ani mai devreme decît cel italian, făcuse dureroasa experiență a ocupației invadatorului german. După cincisprezece ani urmele și amintirea martirului încă mai erau prezente prin ruine și doliu. Legația României, proprietate a statului, se afla într-o străduță liniștită și provincială cu salcîmi sferici, paralelă cu avenue Louise, arteră elegantă ce ducea spre Pădurea Cambrei. Clopotele unei biserici învecinate numărau orele, iar la utrenie și pentru vecernie cîntau din plin253. Regele Albert domina scena cu statura sa înaltă și prestigiul de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]