5,470 matches
-
empirică; abia de la 1851, când s-a înființat spitalul din Târgul Neamț, medicii acestui spital au primit însărcinarea de a asista pe alienații de la azilul mănăstirii. Devenind ospiciu, nivelul asistenței acordate s-a ridicat la o terapeutică medicală, conform cu cunoștințele psihiatrice ale practicienilor de la Târgul Neamț. De atunci, instituția a căpătat un caracter spitalicesc. Trecerea la această etapă nu a fost lipsită de greutăți. Mănăstirea nu a încurajat la început accesul medicilor la ospiciul ei. Astfel, încă la 3 decembrie 1837
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a trecut sub conducerea Direcției "sanitare", a durat vreo patru decenii până în 1904, când ospiciul a fost desființat. Ospiciul pierde tot mai mult din caracterul de asistență filantropică, religioasă și se apropie, funcțional, de o instituție de profil de spital psihiatric. Cu timpul, prin unii din reprezentanții săi cei mai de seamă, se va înscrie în acțiunea de promovare a psihiatriei științifice românești. În această a doua etapă a instituției, condițiile de funcționare au fost superioare. Ospiciul funcționa acum în clădirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Ospiciul alienaților din Sfânta M.E. Neamtzu" și anul 1870. DOCTORUL PANDELE GRIGORESCU, UN PIONIER NECUNOSCUT AL PSIHIATRIEI ROMÂNEȘTI Doctorul Pandele Grigorescu se conturează ca o imagine foarte interesantă. La 1872, dr. Grigorescu, care pare să fi avut o oarecare școală psihiatrică, a inițiat înființarea unor "saloane de spectacole" pentru bolnavi, diverse ateliere de ergoterapie și "felurite distracții", cerând în acest sens Epitropiei un fond anual de numai 500 lei. Această poziție era absolut nouă, atunci, în psihiatria Moldovei. De altfel, ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
inspecția făcută de Anastase Fătu, câteva zile la rând, începând cu data de 11 septembrie 1876. Personalitate remarcabilă, cunoscător erudit al organizării asistenței sanitare din cele mai importante centre europene, A. Fătu avea idei foarte precise despre organizarea unui spital psihiatric. Constatările sale sunt deosebit de valoroase. La data inspecției lui Fătu, Ospiciul, care adăpostea și trata un total de 80 de bolnavi, beneficia de un buget de 22.524 lei și 50 de bani, sumă considerabilă. Cu câteva mici excepții de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
face "o mare economie manuală despre care Onorabila Epitropie are cunoștință, fiind trecută la paragraful Economiilor". Se descrie apoi serviciul medical asupra căruia ne oprim mai pe larg, fiind o ilustrare mai elocventă a ceea ce era un astfel de serviciu psihiatric, bine orânduit, în medicina timpului. Existau, după cum notează inspectorii, un număr total de 59 bolnavi repartizați în șapte saloane, după cum urmează: în camera 1 (salonul 1) 12 bolnavi, în camera II 12 bolnavi (epileptici), în a III-a 2 bolnavi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
bolnavilor cu deteriorări grave. (Nu se internau decât bolnavi agitați, gravi, periculoși, care puneau reale probleme societății și familiei.) Rolul de paznic al gardienilor reiese evident. Este probabilă și depășirea acestui rol, adică brutalitatea față de bolnavi, obișnuită mai tuturor instituțiilor psihiatrice ale timpului. Înseși manevrele terapeutice, carcera, dușul, cămașa de forță, implicau brutalitatea față de bolnavi: Bănuim, sub acest aspect, relații mai puțin relaxate între corpul gardienilor și masa bolnavilor, care constituiau un fel de corp de care gardianul dispunea, oficial foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
diagnostice conține: Demenția 6 bolnavi; Melancolia 2 bolnavi; Paralizia 1 bolnav; Hipocondria 1 bolnav; Halucinațiuni 3 bolnavi; Idiotism 4 bolnavi; Observație 3 bolnavi. Considerând global, nosografia aceasta este corespunzătoare timpului, la cele mai renumite ospicii, case de sănătate sau sanatorii psihiatrice, raporturile de diagnoze fiind, la epoca respectivă, mai mult sau mai puțin aceleași ca și la Ospiciul de la Neamț. Instituția asista bolnavi de toate vârstele, fără diferențiere, în spiritul epocii nefiind însă apărute subspecialitățile psihiatrice legate de criterii de vârstă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
case de sănătate sau sanatorii psihiatrice, raporturile de diagnoze fiind, la epoca respectivă, mai mult sau mai puțin aceleași ca și la Ospiciul de la Neamț. Instituția asista bolnavi de toate vârstele, fără diferențiere, în spiritul epocii nefiind însă apărute subspecialitățile psihiatrice legate de criterii de vârstă. Găsim, astfel, copii de 14 ani, ca și bătrâni peste 85, dar 42 de bolnavi, deci marea majoritate, au între 20 și 40 ani. Este semnificativă și repartiția teritorială (localitatea de domiciliu) a bolnavilor demonstrând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, numărul cererilor de internare a devenit enorm. Am putut număra la Arhivele de Stat Iași sute de astfel de cereri, deși, desigur, cele mai multe nu au ajuns până la noi. Aceste cereri mențin același limbaj psihiatric utilizând termenul de "esaltat" sau "esaltațiune mintală", specific vocabularului popular și termenii alienat și alienațiune în vocabularul medicilor sau al oficialității. Se remarcă, parcurgând aceste documente, nivelul relativ ridicat al diagnosticului și orientarea psihiatrică adecvată a medicilor din diferitele comisii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
noi. Aceste cereri mențin același limbaj psihiatric utilizând termenul de "esaltat" sau "esaltațiune mintală", specific vocabularului popular și termenii alienat și alienațiune în vocabularul medicilor sau al oficialității. Se remarcă, parcurgând aceste documente, nivelul relativ ridicat al diagnosticului și orientarea psihiatrică adecvată a medicilor din diferitele comisii, stilul științific al diferitelor documente medicale psihiatrice. Sub acest aspect evoluția activității medicale din ospiciu a atins un nivel ridicat mai ales odată cu venirea lui P. Zosin ca medic al Ospiciului. * În jurul anului 1900
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mintală", specific vocabularului popular și termenii alienat și alienațiune în vocabularul medicilor sau al oficialității. Se remarcă, parcurgând aceste documente, nivelul relativ ridicat al diagnosticului și orientarea psihiatrică adecvată a medicilor din diferitele comisii, stilul științific al diferitelor documente medicale psihiatrice. Sub acest aspect evoluția activității medicale din ospiciu a atins un nivel ridicat mai ales odată cu venirea lui P. Zosin ca medic al Ospiciului. * În jurul anului 1900, Ospiciul își trăia ultimii ani. Apariția Spitalului Socola cu condiții superioare oferea bolnavilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
aproape de a noastră, iar descrierile clinice nu diferă de la tablourile pe care le vedem în prezent. În 1905 ultimii bolnavi ai Ospiciului au fost transferați la Socola. S-a încheiat astfel unul din capitolele cele mai semnificative din trecutul asistenței psihiatrice românești. OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA GOLIA Ospiciul de alienați de la mănăstirea Golia din Iași a avut o evoluție asemănătoare cu ospiciul de la Neamț. Pe baza documentației existente, nu rezultă însă că la Golia s-a desfășurat o activitate psihiatrică de calitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
trecutul asistenței psihiatrice românești. OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA GOLIA Ospiciul de alienați de la mănăstirea Golia din Iași a avut o evoluție asemănătoare cu ospiciul de la Neamț. Pe baza documentației existente, nu rezultă însă că la Golia s-a desfășurat o activitate psihiatrică de calitatea aceleia de la Neamț și nici că nivelul de organizare medicală și administrativă a fost tot atât de ridicat cum a fost în unele perioade la Neamț. Ospiciul de la Golia, dezvoltându-se alături de spitalele Spiridoniei a rămas, în realitate, în umbra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cele dintâi victime ale neînțelegerilor. Relativ la spitalizarea bolnavilor în Ospiciul Golia este propus dosarul 562 (Fond Epitropia Generală Sf. Spiridon Iași 1872) care oferă multe aspecte de felul celor arătate mai sus și permite precizarea retrospectivă a modului de rezolvare psihiatrică la Ospiciul Golia, identică de altfel cu aceea de la alte ospicii. Pentru internare se cerea: avizul unei comisii medicale în prezența procurorului; avizul Epitropiei; fixarea unei taxe pentru plată. Aceste condiții s-au aplicat pe parcurs; complicația avea ca scop
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
administrative ameliorându-se. Fiind utilizat ca bază clinică până în 1905 și având printre medici personalități distinse, ca dr. Lucașevschi, Pastia și Brăescu, Ospiciul a căpătat, în ultimii săi ani, o funcționalitate mai modernă, fiind utilizat ca primă bază de învățământ psihiatric din Moldova. OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA ADAM Spre deosebire de ospiciile de la Golia și Neamțu, Ospiciul de la mănăstirea Adam, de lângă Tecuci, este foarte puțin cunoscut. (Prima comunicare bazată pe date de arhivă, în 1960, de semnatarul acestui volum.) Nu există nici o lucrare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
medic secundar al Spitalului Sf. Spiridon între 1865 și 1867. Ca medic primar al Spitalului din Bârlad, dr. Codrescu a depus o activitate meritorie care a fost relevată de mai mulți autori. Nu știm însă care a fost activitatea sa psihiatrică de la acest Ospiciu. Ne-a lăsat doar o broșură cuprinzând unele date despre sugestie și psihoză, prezentate în cadrul a două conferințe la Bârlad. Nu avem referințe directe asupra activității sale la Ospiciul Adam. Recapitulând puținele date pe care le avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a existenței bolniței și apoi a ospiciului de la mănăstirea Adam, nu putem deduce nici durata existenței sale. Instituția nu mai exista în 1880, dar nu posedăm în prezent informații cu privire la circumstanțele desființării și motivele care au determinat dispariția sa. ASISTENȚA PSIHIATRICĂ LA OSPICIILE ÎNFIINȚATE DE FILANTROPI ȘI DE INSTITUȚII COMUNALE Deși au deținut un loc de primă importanță în asigurarea asistenței psihiatrice din Principate, ospiciile de mănăstire nu au fost singurele instituții specializate în această asistență. Alături de aceste ospicii, au coexistat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în 1880, dar nu posedăm în prezent informații cu privire la circumstanțele desființării și motivele care au determinat dispariția sa. ASISTENȚA PSIHIATRICĂ LA OSPICIILE ÎNFIINȚATE DE FILANTROPI ȘI DE INSTITUȚII COMUNALE Deși au deținut un loc de primă importanță în asigurarea asistenței psihiatrice din Principate, ospiciile de mănăstire nu au fost singurele instituții specializate în această asistență. Alături de aceste ospicii, au coexistat unele instituții înființate din filantropie (milă domnească uneori), de comune (orașe, municipii) și chiar de comunități. Locul acestor instituții sanitare în cadrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Dimpotrivă, cum se întâmplă și astăzi, aceștia trebuie să fi constituit, numeric, o categorie importantă. Sub acest aspect așadar, ospiciul, ca și alte ospicii, a constituit un element de asistență neuropsihiatrică, desigur pentru cronici. Din punct de vedere al asistenței psihiatrice, Ospiciul Galata a avut o importanță bine definită încă de la înființare, mai ales prin faptul că a făcut un drenaj al bolnavilor cronici de la Spitalul Sf. Spiridon, mărind, indirect, capacitatea acestuia. Pe de altă parte, în deceniile de la sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de trei ori). Această mișcare demografică a determinat numeroase inadaptări sociale, în capitală mișunând cerșetori, declasați și, desigur, nenumărați suferinzi. În această lume interlopă, psihiatria se afla în elementul ei. Ospiciul Galata a deținut și aici un rol de asistență psihiatrică, deși în aceste condiții nu putea asigura, nici pe de o parte, o rezolvare. Știm despre acest ospiciu, de asemenea, că primea bolnavi numai dintre "pământenii ce n-au închipuire de a se hrăni, betegii și neputincioșii". Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
1870, prin venirea dr. Szabo la conducerea Ospiciului, activitatea de asistență medicală și igiena în general s-au ameliorat. În continuare, ospiciul a asistat diferiți bolnavi, predominând însă alienații. În adevăr, mai multe rapoarte cu conținut administrativ atestă net caracterul psihiatric pe care l-a avut instituția. Dintre acestea menționăm doar unul singur, mai semnificativ. Ne referim la un raport al Prefectului de Iași (din 11.XI.1870) către Ministerul Trebilor din Năuntru a Moldovei (46), prin care se plânge de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
intendentul. Capitolul s-a încheiat cu un inventar de 36 obiecte sărace, între care 4 paturi cu mindire și perne de paie, o putină și un ceaun stricat. DE LA PRIMELE PREVEDERI LEGISLATIVE LA OSPICII ȘI AȘEZĂMINTE MEDICALE Începuturile organizării asistenței psihiatrice de stat sunt legate de primele măsuri de ordin legislativ care stabileau recunoașterea oficială a problemei, conturându-i limitele și conținutul. Periculozitatea socială sau numai incapacitatea de a coopera în procesul de muncă și de a se integra în societate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de mai multe feluri, de aceea se prevede specificarea de către expert "ce fel de nebunie va fi fost având". Pentru legiuitorul pravilist alienația era acută, cronică sau periodică, iar diferențierea acestor forme reiese cu suficientă claritate, ca și simptomatologia clinică psihiatrică. Pe lângă cazurile în care starea psihică patologică este evidentă, există în concepția pravilistului încă alte situații, de excepție, printre care dragostea. Pentru dragoste referința vizează, probabil, stările pasionale, căci se menționează: "Dragostea se aseamănă cu beția, așișderea și cu nebunia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
la vremea ce iaște înțelept, atunci se va certa". Prilejurile de judecată în care era implicată nebunia sub o formă oarecare erau variate și multiple. Ni s-au transmis diferite surse din care putem reconstitui unele interesante elemente de patologie psihiatrică, reflectând moravurile vremii. Se prevedea, de exemplu, divorțul în cazul alienării unuia din soți ("de va nebuni bărbatul, să se împartă acea casă"), prevăzându-se totuși un termen de observații de la data îmbolnăvirii, lucru remarcabil, avându-se în vedere evoluția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nici de bine nu este" (M. Costin). * Vedem deci, din sumara expunere anterioară, că mare parte din bolnavii mintali se bucurau de o protecție socială legiferată încă în secolul al XVII-lea. Dar, ca urmare a insuficientei cunoașteri a nosografiei psihiatrice, o mare parte din bolnavii mintali, în special acei suferinzi de afecțiuni mai puțin evidente (mai greu de recunoscut), nebucurându-se de un diagnostic de protecție, erau supuși recluziunii și detenției la un loc cu deținuții comuni. * Așa ne explicăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]