5,617 matches
-
MARAMUREȘULUI, revistă social-literară apărută la Sighet, săptămânal, între 1 martie 1932 și 28 aprilie 1940, sub conducerea unui comitet. De la numărul 12 până la numărul 25/1933 se precizează că G.M. e organ al Asociației Presei din Maramureș, director fiind Tănase Pușcă, iar secretar de redacție, Mihail Bologa, cărora le-au urmat I.Gr. Marin-Slujeru ca secretar de redacție și V. Rusu ca redactor responsabil. Publicația are în primul rând un caracter social, dar nu lipsesc nici rubrici literare precum „Colțul vesel”, „Biblioteca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287331_a_288660]
-
gangsterilor locali, iar de atunci fiecare a fost asociat cu găști distinctive geografic și susținute de acestea. Aceste găști, îmbogățite ulterior prin traficul de droguri, dar încă strâns asociate cu partidele, dețin arme inclusiv pistoale semiautomate Glock și Uzi sau puști mitralieră Mac-10. Între ei au comis numeroase crime în Jamaica, Statele Unite (unde FBI deține o singură gașcă, Shower Posse, responsabilă pentru 1.400 de crime pe Coasta de Est) și Marea Britanie (Campbell 2001). Corupția instituționalizată la nivel înalt politică, birocratică
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
necesare pentru a pune bazele unor rafinării capabile să proceseze 75% din opiul shanian în heroină. Până la sfârșitul anilor 1980, el se folosise de armata sa Mung Tai, acum însumând nu mai puțin de 40.000 de oameni înarmați cu puști mitralieră M16 și M60, pentru a proteja aproximativ 260.000 km2 de câmpuri cu opiu în Platoul Shan. Acum controla în mod efectiv 60% din rezervele ilicite de opiu ale lumii (McCoy 1991: 434). Khun Sa însuși, trăind și operând
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
Cu toate c- azi speranțe ai ? Etern te crezi în lume când E totul veșnic trecător ? Când toți se duc pe rând, pe rând Tu vei ramane-n urma lor ? O, nu...Te duci pe acelaș drum, Spre- aceleași lumi puștii și reci, Cum toți s-au dus și pan-acum, Cum se vor duce toți în veci... Trăind în aur și averi De astă uiți, nu vrei să știi Și vieții tale-ntr-una ceri Doar aur, bani și bogații... De ai
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93303]
-
două lucruri unul: sau militarizați în regulă orașul, sau lăsați pe oameni în pace să-și vadă de trebi. În faptă, toate jucăriile noastre fac bine numai străinilor. Pe când negustorul nostru e de la 7 dimineața până la 5 după amiazi cu pușca la umăr, fără a deprinde mânuirea armelor și manevrarea, pentru că n-are de la cine le învăța, tot pe atunci străinii, cari n-au îndatorirea de a lua parte la serviciu, vând, cumpără și câștigă. Oricare zi de paradă zadarnică îi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
au curățit țara de vrăjmași, iar cetățile care le-au luat turcii, Chilia și Cetatea Albă, nu au putut să le mai scoată de la turci, că ei mai înainte de ce au ieșit din țară le-au îngrijit cu oameni, cu puști și cu bucate de ajuns; și așa au rămas pe mâna turcilor până astăzi. (Urechi) Tot în anul acesta 1485 Ștefan Vodă dacă au scos vrăjmașii din țară și dacă au răcit vremea și caii turcilor au slăbit, au lovit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lui. Aceste terrains affectees erau însă pentru păscutul cailor ienicerești și nu vor fi întrecut cu mult suta de pogoane împrejurul zidurilor cetății și poate vor fi ajuns atât de departe pe cât ajungea săgeata din arcul tătăresc și glontele din pușca ienicerului. Într-adevăr, Matei Strykowski povestește, după cum văzuse însuși cu ochii, cum este d. e. Hotinul și de ce soi e ocupațiunea turcească. Hotinul e o frumoasă și puternică cetate, așezată pe o stâncă, având aspectul fortereței Koekenhausen din Liflanda, căci le
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
proprietar al acelor pământuri, nu le-a dat în posesiunea, ci în proprietatea locuitorilor. Daca d. inginer a comis erori, acestea-l privesc pe d-sa și pe statul păgubaș, nicidecum pe locuitori, cari erau în drept a da cu pușca atât în prefect cât și în arendaș și în d. C. A. Rosetti, care cutează a le răpi pământuri ce sânt cu bună-credință a lor; și în orice caz, chiar daca locuitorii n-ar {EminescuOpX 123} fi avut dreptate, pământurile nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mînî, paturi șl pături, satul și sătul, urzeau și urdeau (a urdi, a face urdă), coseau (iarba) și să coșeau (pînile tn cuptor), mințeau și aminteau etc. Cum să vor scrie, tot cu acea ortografie, cuvinte ca: ești, foști, aștept, pușcă, trițcă, știucă, șder etc. Și mai rău stăm cu numele proprii, în privința cărora nu putem consulta nici legătura cuvintelor, nici simțul nostru limbistic. Am pățit-o înșine nu o dată că, asistând la esamenele publice chemând școlarii să răspunză, am fost
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
publice bunăoară dacă nu știi cum se dresează cap de berbece, necum cap de creștin? Știi ce-ți va răspunde? Că ești reacționar, austro-maghiar, vânzător de țară. Zi-i altuia ce s-amestecă la război când nu știe a deosebi pușca cu cremene de tunul Krupp tot așa îți va răspunde. Apoi de te-o mai prinde și necazul și-i zice, în pilda lor, că Dumnezeu biet umple lumea cu ce poate, atunci ești chiar retrograd. Ei bine, iată în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe câmpul de bătălie, d. C. A. Rosetti n-a găsit altă plaisanterie mai potrivită de zis decât să compare pe niște cetățeni ai statului român, pe niște oameni cu stare, onești, neatârnați prin caracter, cu tunurile omorâtoare și cu puștele unei oștiri inamice. Ce merita oare d. C. A. Rosetti pentru aceasta? O cingătoare de laur împrejurul frunții sau o cingătoare de cânepă împrejurul gîtului? Asta-i întrebarea. Numai împrejurarea că d. C. A. Rosetti era după masă ne face
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
prin minune nația nu mai este cu dd. radicali, și așa e de departe de-a mai fi cu ei încît fondatorii și glorificatorii gardei orășenești, adică dd. radicali, au trebuit să proceadă la dezarmarea nației, să-i ia îndărăt puștile și cartușele ce i le încredințase și să-i zică: "Nație dragă, de astă dată tu nu pricepi nimic, deci te oprim de a te amesteca cumva în mod simțitor în daraverile noastre. " Și cu toate acestea niciodată nația n-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sfârșit, așa am stat până În octombrie, când de la Scadineț ne-au dus, pe jos, până la Tivliv, pe malul Bugului. Când mergeam cu coloana, Întâi au fost cei cu tifosul, apoi bătrânii - nu mai puteau să meargă, gata, nici o problemă, lua pușca și te Împușca imediat. Și așa am ajuns Într-o seară Într-un loc. Nu știam unde. Era o comună acolo, unde erau cazați nemții, și doi sau trei din oamenii ăștia care ne Însoțeau, ucrainenii, s-au dus acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unde să muncească. Condițiile erau foarte grele, organizarea era foarte proastă - nu poți spune că cei care mureau de foame nu munceau fiindcă nu voiau să muncească. Gerurile erau groaznice, tifosul exantematic. Nu poți spune că a mers cineva cu pușca și a Împușcat. Era, totuși, un sergent-major, mi se pare, unu’ Costică - dacă apărea Costică trebuia să dispari: dădea totul jos, te lovea, Îi plăcea să țipe că el e regele jidanilor. Trebuia să te ascunzi totdeauna. Spuneați că aveați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ca să nu le descopere. Și mama a reușit să ia și un ceas din double de aur și, Într-o noapte, când eram În Transnistria, la Murafa, au venit doi jandarmi peste noi și au Început să dea cu patul puștii În tata: Îl băteau În cap, tata cădea jos, voiau să-l omoare... — Din ce cauză? — Fără nici o cauză. Eram ai nimănui, fiecare putea să facă ce voia cu noi, că nu-l trăgea la nimeni răspundere... Și atunci mama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
zi și jumătate, până la Atachi. Atachi era un târg În Basarabia, pe malul drept al Nistrului. Pe malul stâng era Moghilău... Deci am ajuns la Atachi, iar acolo ne-au dat jos și ne-au gonit jandarmii români - cu patul puștii, ne-au gonit Într-un templu. Atachi era un târg În care erau case arse - fusese bombardat, probabil, și erau toate casele arse, nu aveau acoperișuri, și jandarmii ne-au gonit să mergem Într-un templu fără acoperiș, unde ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai mult pe jos, pe diverse drumuri mai ascunse... Adică dintr-o dată s-a trezit că este un om fără nici un drept și că nu poate să-și revendice aceste drepturi la nimeni, deși era militar, avea haine militare, avea pușcă, toate criteriile... Și a văzut și conflictele care au apărut În Basarabia: acolo evreii erau făcuți vinovați de toate neregulile existente... În anul 1940-1941 au existat zvonuri că trebuia să se Întâmple ceva cu evreii? Zvonuri au existat: și vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
elevi evrei În clasa unde Învățam eu. Când ești copil Încă nu simți legile rasiale, care ți se păreau normale. Normal că nu erau normale. Însă deosebiri existau. De exemplu, când se organizau lecții premilitare, ei mergeau să tragă cu pușca cu aer comprimat, dar noi nu aveam acces. Noi atunci trebuia să mergem să lucrăm cu lopata sau altceva. Mă rog, bătăi Între noi erau - dar asta nu ținea de faptul că eram evrei sau nu. Erați copii... Eram copii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fierbinți - erau preșuri electrice: băgam pe niște platouri mari un fel de praf, o materie moale, pe urmă le presam și ieșea ceva, nu știu ce era, ceva cu o mulțime de găuri. Se spunea că În aia se pune praf de pușcă - nu știu dacă era adevărat, dar așa se zvonea. Noi stăteam 12 ore În picioare și trebuia să facem aceste bucățele; și când aveam 180 de bucăți le puneam Într-o cutie de metal, după care cineva le prelua. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
duc, dar am căzut - au venit soldați și nu m-au lăsat să rămân, dar tot am rămas În urmă, iar la sfârșit am căzut. Și cei doi soldați de la sfârșit nu m-au lăsat să mă scol, tot cu pușca. Am reușit să mă ridic, dar am zis că nu, nu mai merg - „Ține-ți gura, au strigat, mergi mai departe!”. Eu am spus că nu mă duc: „Trageți, pentru că știu că trebuie să omorâți!”. N-au tras. Se vedea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și o amintire absolut personală cu el. Odată, cu ocazia unui apel, se pare că nu am stat suficient de aliniat, ceea ce l-a enervat atât de puternic pe un soldat SS, că a Început să mă lovească cu patul puștii. M-a lovit la tibia piciorului drept. Am căzut, dar, spre norocul meu, osul nu s-a rupt. În paranteză fie zis, acolo s-a produs o rană mărișoară, ce nu s-a vindecat decât peste luni de zile după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
te-am bătut crunt, dar aveam grijă să nu-ți ating vreun organ vital. Voiam să te hârjonesc puternic, să-ți iasă sângele, că numai prin asta puteam să-l potolesc - altminteri ar fi putut să te omoare cu patul puștii. N-ai nici o grijă, rănile astea superficiale Îți trec În câteva zile.” În timp ce-mi spunea vorbele de mai sus, a pus pe masă o porție de pâine și un blid de supă... O asemenea scenă aproape că ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tun care s-au Întețit cu fiecare zi - adică frontul se apropia de lagărul nostru. Marșul spre lagărul-mamă a durat 10 zile. De ambele laturi ale coloanei, la o distanță mai mică de 2 metri, era escorta SS-istă cu puștile În mână. Conform obiceiului, cine nu putea ține pasul a fost Împușcat și lăsat pe marginea drumului. Cazarea În timpul nopții s-a făcut În niște silozuri, hambare cu sau fără fân. Interesant de semnalat e că pe parcursul acestui marș paza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
rămânem pe loc și nimeni să nu se prezinte la apel. Era de neînțeles: așa ceva nu se mai Întâmplase, ca șefii noștri direcți, adică deținuții cu funcții, să contramandeze ordinele comandaturii SS. Nu după mult timp am auzit bubuituri de pușcă sau mitraliere. Nu știam de ce se trage - cu atât mai puțin, n-am bănuit cine trage. Către amiază am observat că din turnurile de pază Încep să dispară santinelele dotate cu mitraliere. S-au auzit În continuare Împușcături și ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
total eram zece - În rest, foarte mulți iugoslavi, slovaci, țigani, evrei. Nu mulți unguri. Țin minte că era un ungur care tot timpul țipa: „Eu nu sunt comunist, fraților, eu sunt szálasist, sunt din Garda lui Szálasi” - Îi dădeau cu pușca În fund: „Du-te dracului, o dată ce te-au băgat aici nimeni nu te scoate”. La Dachau a fost foarte greu, frig... - Când ați ajuns acolo? - Pe 6 noiembrie... 5-6 noiembrie... - Era zi? - Era noapte și un frig, cred eu, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]