3,998 matches
-
Endymion, în 1892, la „Lumea ilustrată”, Falstaff, Hâncu, Crayon, Șt. Tomșa. A dobândit cetățenia română, conform legislației din epocă, printr-o lege specială, votată de Senat în 1903, apoi de Camera Deputaților în 1913. A fost tatăl lui Sorin Toma, publicist și memorialist, și unchi, dinspre tată, al scriitorului Virgiliu Monda. Urmează Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești, absolvit în 1894, și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, avându-l ca profesor, între alții, pe Titu Maiorescu
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
D.[umitru] (31.III.1886, Broscari, azi Livezile, j. Mehedinți - 5.VI.1945, Satulung, j. Brașov, azi Săcele), critic literar, publicist și traducător. Este fiul Mariei și al lui Gheorghe Tomescu, mic arendaș. Urmează cursul secundar la Liceul „Traian” din Turnu Severin. S-ar fi înscris la Facultatea de Litere și Filosofie din București, pe care n-ar fi terminat-o
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
Tomescu, R, 1945; Al. Cerna-Rădulescu, Ultimul sămănătorist, „Ultima oră”, 1945, 216; Arghezi, Scrieri, XXVII, 352-355; Cioculescu, Varietăți, 302-308; Micu, Început, 39-41; G. Ivănescu, D. Tomescu și teoria specificului național, în Rezonanțe culturale oltene, Craiova, 1971, 14-27; Rodica Firescu, Dumitru Tomescu - publicist militant, în Rezonanțe culturale oltene, Craiova, 1971, 191-199; Corespondența „Ramuri”, îngr. și pref. Florea Firan, Craiova, 1973, 427-457, pasim; Al. Cerna-Rădulescu, Arbori din țara promisă, Craiova, 1973, 145-160; C. D. Papastate, Dioscurii, R, 1973, 8; Ion Clopoțel, Amintiri și portrete
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
s-a făcut simțită mai ales în chestiunea ortografică și a limbii literare. T. a fost, împreună cu „Telegraful român”, una din primele gazete care au adoptat ortografia fonetică propusă de Titu Maiorescu și au combătut etimologismul sau prezența în stilul publiciștilor din Transilvania a unor construcții străine de spiritul limbii române. Rodnică a fost acțiunea și în domeniul literaturii. În articolul-program din primul număr, articol scris probabil de Slavici, se afirmă că unul din principalele țeluri urmărite de redacție este acela
TRIBUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]
-
romanescă. „Personajul” Heliade crește, își acumulează substanța din documente variate, din contemporaneitate, din istoria culturii românești și, nu în ultimul rând, din corespondența sa, amplu citată, iar istoria omului Heliade luminează pas cu pas compartimentele operei de teoretician și critic, publicist, prozator, om de teatru. Autorul monografiei dezvoltă un discurs comprehensiv și echilibrat, sintetizează documente biografice, de istorie culturală, dar și politică. Privirea diacronică și pasajele analitice dovedesc un spirit mobil, temperat însă de luciditatea documentaristului. În cursul universitar Scriitori români
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
TUDOR, Octavian (12.XII.1939, Brăila), prozator și publicist. Este fiul Corinei (n. Rusu), muncitoare, și al lui Tudor Tudor, funcționar. După ce urmează Liceul Militar la Iași, absolvit în 1956, Școala Tehnică de Aviație (1956-1958) și Școala Tehnică de Arhitectură (1959-1962), face Facultatea de Filologie a Universității din București
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
TUDOR, Corneliu Vadim (28.XI.1949, București), poet și publicist. Este fiul Eugeniei (n. Vlădăreanu) și al lui Ilie Tudor, croitor. Învață la București, unde va urma Liceul „Sf. Sava” (1963-1967) și Facultatea de Filosofie, secția sociologie (1967-1971). Este redactor la „România liberă” (1971-1974) și la Agerpress (1975-1989). La recomandarea
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
, Nicolae (pseudonim al lui Nicolae Turtă; 25.XI.1941, Iacobeni, j. Botoșani), poet și publicist. Este fiul Eugeniei (n. Iordăchescu) și al lui Gheorghe Turtă, agricultor. A absolvit școala generală la Iacobeni, apoi Școala Medie Tehnică din Câmpulung (Muscel) (1957-1961) și cursurile Facultății de Filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (1961-1966). Se angajează
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
, Gheorghe (29.IV.1936, București - 28.III.1997, București), poet, prozator și publicist. Este fiul Franței (n. Stăncescu) și al lui Constantin Tomozei. Urmează ciclul secundar la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Târgoviște, apoi cursurile Școlii de Literatură „Mihai Eminescu” din București (1952-1954). Debutează la „Tânărul scriitor”, în 1953, iar editorial cu volumul Pasărea
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
figuri literare ale epocii. Ț. consideră că debutul său propriu-zis, cu proză scurtă, se produce în 1958 la „Gazeta literară”, iar editorial cu romanul Moartea în pădure, apărut în 1965. A colaborat la numeroase reviste culturale din țară, dar, ca publicist, numele său tinde să fie asociat îndeosebi cu rubrica „Prepeleac”, pe care o susține de peste două decenii în „România literară”. Aparținând biologic „generației războiului”, Ț. nu a cunoscut consacrarea decât la mijlocul deceniului al optulea al secolului trecut. Această întârziere se
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
, Damian (2.IX.1935, Fometești, azi Rugetu, j. Vâlcea - 19.IX.1994, Timișoara), poet, prozator și publicist. Este fiul Anei (n. Comănac) și al lui Damian Ureche, muncitor forestier. A urmat cursul seral la liceele „Moise Nicoară” din Arad și „Constantin Diaconovici-Loga” din Timișoara, Facultatea de Filologie a Universității din același oraș (1966-1974) și cursuri de ziaristică
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
față și pe dos (non)sensurile, dezghiocând onomastica și, de asemenea, etimonul din cuvinte și expresii arhicunoscute, dar nelămurite, stăruind, ca un expert ce este, asupra gastronomiei, exegetul obține, în „chisnovatul” lexicon, spre surpriza celor ce îl știu doar ca publicist, o performanță de minuțiozitate analitică. Și în Dicționar de personaje din teatru (2002) se află aceeași jucăușă sagacitate. Iscoditorul lexicograf se angajează într-un slalom printre „dileme” și „interogații”. E, poate, prea mult răsfăț, dar este și o reconfortantă prospețime
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
, Alceu (11.X.1860, Iași - 21.V.1941, București), publicist. Este fiul Luizei (n. Wirth-Pester) și al scriitorului V.A. Urechia, și frate cu prozatorul Nestor Urechia. Cu studii în țară și peste hotare, U. și-a luat doctoratul în medicină la Paris, cu o teză publicată în 1885. Este
URECHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
, Eugen (2.XI.1870, Bacău - 25.VIII.1897, Compertrix, Franța), ziarist, prozator și traducător. Este fiul Zoei (n. Mustea) și al lui Enacachi Văian, funcționar. Prin mamă se înrudea cu cronicarul Nicolae Mustea, cu publicistul și profesorul de pedagogie Grigore Tăbăcaru și cu poetul G. Bacovia. A urmat la Bacău școala primară și două clase gimnaziale, continuând la Buzău. La șaisprezece ani fuge de acasă cu o trupă de teatru. În 1888 se afla la
VAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290406_a_291735]
-
, Dorin (30.VI.1945, Timișoara), poet, eseist și publicist. Este fiul Mariei (n. Ana) și al lui Gheorghe Todoran, profesor. Urmează la București Liceul „Mihai Viteazul”, luându-și bacalaureatul în 1963, și Facultatea de Limba și Literatura Română, absolvită în 1968. Lucrează ca redactor la Redacția publicațiilor pentru străinătate
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
El Pais” ș.a. În viața publică românească din ultimele două decenii ale secolului al XX-lea T. figurează ca un personaj a cărui notorietate s-a impus prin opoziția lui deschisă față de dictatura ceaușistă și prin prestația lui ulterioară de publicist și militant civic. Totuși, înainte de a fi devenit un „personaj public”, s-a distins ca un poet valoros, care a corespuns orizontului de așteptare din anii ’70, perioadă a consolidării neomodernismului postbelic afirmat în precedentul deceniu prin ecloziunea spectaculoasă a
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
de mâini -/ piticul sulfamidă - geniu cât e și ceața”. În publicistică și în eseu T. s-a distins, nu mai puțin decât în poezie, atât înainte, cât și după expatriere. Există, de altfel, cititori care îl preferă pe eseist și publicist. În vremea dictaturii ceaușiste el a izbutit să practice o gazetărie ferită de servituțile politico-propagandistice, ceea ce era greu de evitat în epocă. Textele trădează un spirit efervescent, cu apetență pentru cotidian, pentru modernitate, pentru citadinism. O mențiune specială o merită
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
că T. se singularizează prin faptul că intervențiile lui au aerul legitimității și autenticității depline, nu lasă impresia înregimentării gregare sau a unei ralieri oportuniste la o grupare sau la o sferă de interese și la „vulgata” ei de circumstanță. Publicistul „combate”, cu foc, cam „pe toată lumea”, adică vituperează fapte, comportări, afirmații și atitudini ale unor persoane de cele mai diferite apartenențe, orientări ori nuanțe politice, din țară ori din exil, din toate cercurile și mediile, fie ele aflate la putere
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
cazuri” sau evenimente pot, desigur, întruni acordul unor cititori și suscita rezerva altora, dar moralitatea impecabilă, fermitatea convingerilor, militantismul pentru un set de valori morale rămân de necontestat și impun oricui. Cam rigid pe alocuri, „iacobin”, maximalist, inclement și neacomodant, publicistul T. a supărat pe mulți. Alții - de pildă, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Mircea Mihăieș - l-au apreciat la modul superlativ. Poezia lui Dorin Tudoran e paradigmatică pentru acest proces de trecere de la exultanță la intransigență și de la candoare la exasperare
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
URECHIA, Nestor (1.V.1866, București - 9.IV.1931, București), prozator și publicist. Este fiul Luizei (n. Wirth-Pester) și al lui V.A. Urechia, scriitor, și frate cu publicistul Alceu Urechia. După școala primară și liceul urmate în București, la un institut particular „instalat în vila lui Vulpache Filipescu” de pe șoseaua Bonaparte, în
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
URECHIA, Nestor (1.V.1866, București - 9.IV.1931, București), prozator și publicist. Este fiul Luizei (n. Wirth-Pester) și al lui V.A. Urechia, scriitor, și frate cu publicistul Alceu Urechia. După școala primară și liceul urmate în București, la un institut particular „instalat în vila lui Vulpache Filipescu” de pe șoseaua Bonaparte, în apropiere de Capul Podului (1874-1885), „grație unui concurs de împrejurări favorabile” își continuă studiile la Paris
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
VÂNTUL, Alexandru (23.III.1858, Iași - ?), poet, publicist și traducător. Bacalaureat în 1877, V. urmează Facultatea de Litere la Universitatea din Iași, luându-și licența în 1884, cu teza Vieața și scrierile lui Q. Valeriu Catul, publicată în același an. E profesor suplinitor la Gimnaziul „Alexandru cel Bun
VANTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]
-
, Emil (24.VIII.1938, Ludești, j. Dâmbovița), istoric literar, publicist. Este fiul Nastasiei (n. Diaconescu) și al lui Marin Vasilescu, învățător. Urmează liceul la Găești, absolvit în 1957, și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1962-1967). Până în 1989 e redactor la „Scânteia”, în 1990 trece scurt
VASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290456_a_291785]
-
Nicolae Bălcescu” (1957-1961) și Facultatea de Filologie, secția italiană-română (1961-1967). Lucrează ca profesor la Rovine, Fierbinți, Frăsinet (1967-1971), bibliotecar la Serviciul de schimburi internaționale de la Biblioteca Centrală de Stat din București (1971-1990), redactor la secția culturală a ziarului „Dimineața” (1991), publicist comentator și realizator al paginii culturale la revista „Baricada” (1992-1996). Debutează la „Luceafărul” în 1972, scriind despre poezia și proza lui Cesare Pavese, iar editorial în 1987 cu o traducere din versurile scriitorului italian Mimmo Morina, Insula regăsită. E prezent
VASILE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290446_a_291775]
-
URECHIA, V.[asile] A. (15.II.1834, Piatra Neamț - 22. XI. 1901, București), publicist, prozator și autor dramatic. Fiu al Eufrosinei (n. Manoliu) și al clucerului Alexandru Popovici, U. rămâne orfan de tată la șase ani. Învață în casa unor rude bogate, intră apoi, în Iași, la școala normală de la Trei Ierarhi, iar din
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]