29,239 matches
-
ridicole. "Uitați-vă și dumneavoastră, domnule, cum să vă public în livre de poche cu asemenea vânzări?" Uneori i se mai întâmpla să câștige câte ceva G.L. Să înțeleg atunci că ați împărtășit o viață tare modestă sub aspect material? S.B. (Râzând) O, da, tare modestă, tare modestă... Mai precis, nu am trăit niciodată la un nivel ieșit din comun. Ca profesoară aveam o leafă, iar pe de altă parte cheltuielile noastre erau foarte mici. Apartamentul în care trăim, cu o chirie
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
spus andecdota pe care o aflasem de la el - a fost extrem de încântat - și că am fost admisă. Atunci Cioran mi-a spus: "Îmi datorezi la sfârșitul fiecărei luni diferența dintre salariul de titular și cel de profesor fără titlu". Bineînțeles (râzând) că n-a văzut niciodată nimic de la mine. G.L. Chiar niciodată? S.B. Mă rog, nu mare lucru. Adevărul e că am trăit din foarte puțin. Ne mai permiteam, când și când, să călătorim, dar în condiții cu adevărat incredibile. Nu
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
a omului care-și explică, alintîndu-se, mișcările elementelor: "dacă părul tău sună e pentru că visează/ dacă pleoapa ta înflorește e din cauza vântului/ dacă mâna ta urlă este pentru că e noapte/ dacă urechile dorm e pentru că sunt flămânde/ dacă pantofii tăi râd e pentru că se gândesc/ și umerii tăi dacă zboară e pentru că e foarte târziu." (Tăcutele dimineți). Un poet se joacă cu cuvintele, croind fanteziste anatomii de îndrăgostit. Poate că da, poate că nu. Poate că lucrurile, chemate pe limba lor
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
înainte de a-și începe programul, spunea: - Unii cântăreți au o voce frumoasă. Iar unii, cum se spune, cântă cu sufletul... Ei bine, eu nu am voce... După care urma o scurtă pauză: - Și n-am nici suflet... Iar în timp ce spectatorii râdeau și aplaudau, Rasudalov încheia: - Mă mir și eu - cu ce cânt?!... Concertele lui aveau întotdeauna succes. Razudalov era un om vesel. El își câștiga existența stârnind emoțiile spectatorilor. Cânta, dansa și debita tot felul de prostii. Și pentru asta era
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
praștia!". Să aibă cutezanța necesară... Mi-am adus aminte de această formulă de înfruntare a spaimei, auzind într-o zi o cucoană mai în vârstă, energică, zicându-și-o cu glas tare, plecând după cumpărături. Întâi, mi-a venit să râd. De concretețea ...de senectutea vorbei, în raport cu tehnica modernă de luptă. Pe urmă, am cântărit felurimea, ciudățenia, hazul, precizia zicerilor noastre legate de grozăviile, comicăriile stărilor trăite și numite de înaintași, pe care noi le preluarăm, în alte condiții, însă cu
Hamu’ și praștia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7063_a_8388]
-
Oana Zăvoranu este în război cu Șerban Huidu, după ce acesta a râs de ea în mai multe rânduri la „Cârcotași“. Accidentul care-i putea fi fatal lui dușmanului ei s-a dovedit un prilej ideal să-i reamintească acestuia pe patul de spital că ea i-a prezis că o să ajungă în
Oana Zăvoranu despre accidentul lui Huidu: E ca şi când am vorbi de un sul de hârtie igienică. I-am zis că tot la mine la cimitir o să-şi găsească veşnica odihnă () [Corola-journal/Journalistic/70845_a_72170]
-
de genul ăsta“: „Nu mă interesează subiectul e ca și când am vorbi de un sul de hârtie igienică. Eu i-am spus lui de cimitir atunci. I-am zis pe urmă că tot la mine o să-și găsească veșnica odihnă“. Hudu râsese împreună cu Găinușă de oana Zăvoranu la „Cârcotași“, că e patroană de cimitir, numitul „Eternitatea“.
Oana Zăvoranu despre accidentul lui Huidu: E ca şi când am vorbi de un sul de hârtie igienică. I-am zis că tot la mine la cimitir o să-şi găsească veşnica odihnă () [Corola-journal/Journalistic/70845_a_72170]
-
fondator al unui magazin cu filiale în toată țara, mi-au trecut prin mâna foarte multe CV-uri. M-am uitat peste el și când am ajuns la ultimul loc de muncă avut și am văzut precizarea am început să râd zgomots. Am fost întrebat dacă l-am intervievat pe acest bărbat, dar nu am facut acest lucru", a declarat J.P Daminco.
CV-ul care a şocat un angajator - FOTO () [Corola-journal/Journalistic/80947_a_82272]
-
e că îl credeau burghezi distinși și se/ Înfiorau citin-du-l și fiicele lor, domnișoarele cu pension,/ ziceau/ Oh! și se prăpădeau cu firea și criticii îl lăudau./ Mai ales Lucian boz" (pp. 142-143). Cine a citit volumașul lui Bogza va râde suplimentar. Absolut toate mărcile lirismului său programatic-șocant sunt prezente aici, în actualizări desigur îngroșate. Ironia sorții va face ca peste jumătate de veac, în anii '80, vechiul avangardist să ducă, ritualic, flori la statuia lui Eminescu din fața Ateneului; iar fostul
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
ani pe care i-am petrecut aici. Cum a fost să fii profesor? Mi-a plăcut foarte mult să lucrez cu copiii și elevii mei erau minunați. Am predat la clasele 4-8. Toți au fost foarte drăguți cu mine, am râs împreună și am format și păstrat prietenii. Ți-a fost ușor sau greu să te integrezi în România? În cea mai mare parte, a fost ușor. Oamenii au fost foarte deschiși și prietenoși. A fost mai dificil pentru mine să
Un american în România: „Simțeam că mă îndrăgostesc în fiecare zi!” by Maritiu Ioana Adelina () [Corola-journal/Journalistic/81042_a_82367]
-
timpul lor liber. Americanii simt că trebuie să facă mereu ceva, că sunt ocupați, dar românii înțeleg ca timpul liber e pentru relaxare și distracție. Cele mai frumoase amintiri din România le am la grătar, pe munte, la plimbare sau râzând cu colegii mei la o cafea. Ți-a plăcut mâncarea? Care a fost felul tău preferat? Ai învățat să și gătești ceva? Oh Doamne, iubesc mâncarea românească. Chiar am fost recent la un festival românesc aici în Colorado și am
Un american în România: „Simțeam că mă îndrăgostesc în fiecare zi!” by Maritiu Ioana Adelina () [Corola-journal/Journalistic/81042_a_82367]
-
vin începută. "Tu nu știi cine sînt eu, dar eu știu că i-ați luat cîrciuma lui efendi Stelian!" Chelnerul i-a cerut scuze pentru neplăcerea cauzată lui efendi Stelian și l-a atacat la preț. Tefik a început să rîdă: va fi o afacere cu două prețuri. Unul pentru urechile lui Stelian și celălalt pentru ei doi. Prețul adevărat Ionică putea să-l uite, pe celălalt trebuia să-l țină minte. Acest turc bețiv era faimosul doctor care știuse tot
Curcanii lui Tefik by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8108_a_9433]
-
a amuzat pe clujanul Ion Vartic... Scriindu-i anul trecut, fără să mă gândesc că eu... venisem să lucrez aici... pe strada Muncii, pomenindu-i și de Sgarbura, loc de joacă pentru nepoții mei - nu o făcusem dinadins, - Vartic a râs de potriveală: să muncesc pe Muncii! Ce veselie!... Strada urcă binișor... Dar surioara mea vine singură și încărcată, - trage la deal tinerește... Câte un vecin mai tinerel sare de o ajută... Lumea o laudă pentru tenacitatea ei, o dă de
La Marica by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8119_a_9444]
-
Yeti, / și-a îndreptat spinarea rîzînd / și lustrui dinții coasei printre blocuri" (Iarba tăiată). Alteori e părelnic îmblînzit, invocat în atmosfera livrescă precum un tonic contrapunct: "Complotul iederii m-a smuls din mine. Un pumn izbi în cărți, și-a rîs, la fugă / Luînd-o pe sub streașini și pe ziduri. / O zdreanță, iar, fragilul echilibru. // Crotale, spornic, zarzării prin seară / țineau morțiș, sub geam, să-mi dea semn primii, / Părere? Faptă? Ce bufon să-ți lege, / Solemn, cununi la tîmple, franjuri zilei
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
sălbatic peste ,,umeri și întreg spatele" cheamă porecla ce i se pregătește. Mai întâi, aurăreasa Fibula, un fel de mamă adoptivă a tinerei, observă că aceasta are ,,cap, trup și picioare roșii de iapă subțire". Apoi, copila ,,își gândește" supranumele, ,,râzând și scuturându-și coama, aruncându-se în pat pe spate, ridicându-și în sus picioarele drepte și lungi până spre tavan, bătând cu ele aerul fierbinte al aurăriei". Pecetluirea poreclei: Noaptea de dragoste (vinovată) cu Generalul Marosin, plânsul femeii și
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
care intră cu un accent imposibil locotentul Aldo Raine (Brad Pitt) împreună cu commando-ul său de Ticăloși (Basterds), toți evrei care au ceva de răzbunat. Dacă primul episod ți-a înghețat sângele în vine, cel de-al doilea te face să râzi cu lacrimi. Prin Aldo Raine mușcând din cuvinte, îi poți vedea defilând pe Gary Cooper, pe John Wayne, pe Robert Mitchum și chiar Marlon Brando din Nașul. La această șezătoare, Lt. Aldo ține prelegeri războinice, solicitând soldaților săi în diversele
Carnavalul Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6956_a_8281]
-
a simțit incredibil de flatată, povestește Charlene, când prințul a remarcat-o în costum de baie, reprezentând Africa de Sud la Jocurile Olimpice din 2000, și a cerut managementului permisiunea de a o invita la cină. Și-au petrecut întreaga seară vorbind și râzând, și gata. Se vor revedea în decembrie 2005 la Cape Town, când prințul o invită din nou cină. În februarie 2006, se afișează împreună la Jocurile Olimpice de la Torino și Albert o instalează la Monaco, într-unul din apartamentele palatului. Fără să
Povestea de prinţesă de Monaco a înotătoarei Charlene Wittstock, fosta Sportivă de Olimpiadă () [Corola-journal/Journalistic/69601_a_70926]
-
Mareșalului și poetul Radu Gyr. Ionică era de părere că unii dintre ceilalți, mai mărunți, se rugaseră de tribunalul ăsta să-i acuze și pe ei, ca să nu treacă de proști în ochii cititorilor. Lui Fănică nu-i venea să rîdă. Ce era ăla Tribunal al Poporului? Ionică nu știa nici el prea bine. Poate că era ceva ca la americani, cu jurați, deși mai degrabă o fi ca la tribunalele rușilor, unde, cică, dreptatea se făcea pe picior. Până s-
Micul dejun by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6961_a_8286]
-
șase părți: Priveliști balcanice, Cântece noi în limba veche, Cântece în stil popular, Însemnările lui Balcaneus, Poeme burlești și Poezii pentru documentare. Iată, grotescă și radiind o bucurie secretă, o înmormîntare de patriarh: "Bucureștiul, scaun țării, azi sofa pentru cadîne/ Rîde îmbulzind mulțimea și o'nghesuie în rîne./ Stau în gura pieții domnii, castraveți, rahat, un claun,/ Și deodată Patriarhul e de aur, mort în scaun." Și oborul pestriț se sfiește, o clipă, doar, de-așa arătare: "Toate coardele vocale au
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
castraveți, rahat, un claun,/ Și deodată Patriarhul e de aur, mort în scaun." Și oborul pestriț se sfiește, o clipă, doar, de-așa arătare: "Toate coardele vocale au rămas făr'de sacîz.../ Hei! Sofa pentru cadîne și cadavre, nu mai rîzi?" (Înmormîntarea Patriarhului). Atmosfera orientală, de curiozitate învelită în pioșenie, de mahala care dă buzna în cele sfinte e, încă, foarte ușor de recunoscut. Același București ducîndu-și zilele agale, fremătînd de neorînduială și privind modernizarea ca pe-un vis din altă
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
pieziș, însă toți și-o doreau în pat. Femeile lor erau încă stângace când duceau paharul la gură. Văzuse tinere musulmane, încercând să pară rebele. Nu beau niciodată alcool, dar stăteau la mese, în cafenelele pline-ochi cu bărbați și fumau, râzând zgomotos. Lăsau vremea să treacă. Se mulțumeau cu ocheade fulgerătoare, ca ale șerpilor, fiindcă doar puține îndrăzneau. La apusul soarelui se-ntorceau acasă, singure, cum veniseră. Așa o cucerise Mehria. Intrase în bar, aruncându-și cheile pe tejghea și ceruse
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
în public. La hotel, când fu gata să-și strângă lucrurile, ezită o clipă în cadrul ușii, iar el o-ntrebă cu un fel de teamă: "Ai început să te răzgândești?" "Nu, doar îmi luam adio de la confort..." Mehria zâmbi, apoi râse tare, dându-și capul pe spate. "Tu te comportes comme un enfant, toi."5 Ca să fii bogat, în satele din jurul Tunisului, aveai nevoie de un Peugeot și de un salariu de șapte-opt sute de dinari. El îi spusese că o
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
acest gest în fiecare dimineață, dar nu oricum, ci costumat în diferite personaje. Desigur, că tânărul nu știa ce pune la cale tătăl său și a fost rușinat în prima zi, mai ales că autobozul era plin de elevi care râdeau. Spre uimirea lui Rian, tatăl său a continuat să-i facă cu mâna, iar într-un an a purtat nu mai puțin de 170 de costume diferite. Primele dăți îmi era rușine, însă apoi m-am obișnuit și a devenit
Condus la şcoală de tatăl deghizat în fiecare zi altfel - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/69824_a_71149]
-
în termenii OZN, UFO sau „farfurii zburătoare”. Unul dintre cei chestionați este și fostul președinte al S.U.A. Jimmy Carter, devenit între timp unul dintre cei mai înfocați susținători ai existenței „farfuriilor zburătoare”. Afirmația lui a devenit epocală: „Nu voi mai râde vreodată de oamenii care au văzut farfurii zburătoare, pentru că eu însumi am văzut o mulțime”. La antipod se află autorul american de literatură de anticipație, Arthur C. Clark, care a declarat la un simpozion dedicat fenomenului că „Nu mai cred
Agenda2006-10-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284835_a_286164]
-
face ridicol față de alte planete. Cercările i-au rămas zadarnice, însă, căci având o iremediabilă aversiune pentru vulgaritatea scandalurilor nocturne, m-am făcut totdeauna că nu-l văd, simulând conversații cu stâlpi sau statui. Dumnezeu, dacă există, trebuie să fi râs mult în barba lui de pâslă. Dar tout finit par finir. Un cutremur de pământ, martori oculari pretind că e o impresie pur personală, dar nu cred, m-a zvârlit din berărie pe statuia lui Cuza, de pe statuie pe universitate
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]